If today

   de mult timp Nickelback a fost una dintre formatiile mele preferate. in
ultimii ani i-am ascultat din ce in ce mai rar datorita schimbarii mele de
mentalitate. melodiile erau foarte bune insa versurile de cele mai multe ori
devenisera prea triste pentru starea mea de spirit. azi am dat insa peste melodia
asta si m-a facut curios. in zilele urmatoare le voi asculta melodiile noi...daca
toate sunt ca asta atunci au sansa sa isi castige un loc aparte in mintea mea,
alaturi de Bon Jovi...sau poate chiar mai sus.











Categorie: clip
Comentarii

Tine seama

   niciodata omul nu tine seama de sfatul semenilor lui. trebuie sa faca aceeasi
greseala ca sa invete din ea si sa poata da si altuia acelasi sfat de care el n-a
tinut cont si de care nici acesta nu va tine cont.
...si asta se numeste evolutie. :))











Categorie: lume
Comentarii

Pierderea copilariei

   melodie geniala. mesaj genial. ar trebui pusa tuturor pustilor care vor sa se
faca mari inainte de vreme. este in firea oricarui copil sa vrea sa fie mare si
este in firea oricarui copil sa faca ceea ce vede la cei din jurul lui. iar
treburile astea il expun la nenumarate pericole.
   cred ca omenirea in general sufera de o maturizare ultraprecoce. deja
generatiile de acum fac la 14 ani ceea ce noi faceam la 17 si la 16 ceea ce noi
faceam la 19. cam la fel am fost si noi fata de cei dinaintea noastra. oamenii
isi pierd ceea ce au mai de pret: copilaria.
   toate vin la timpul lor. bautura, tigarile, femeile, ai o viata intreaga
inainte sa ai parte de ele si vei avea, stai linistit. dar asteapta intai sa
cresti, sa te maturizezi ca sa le poti controla altfel risti sa ajungi sa te
controleze ele pe tine.
   melodie ce ar trebui ascultata si inteleasa de toti copiii.











Categorie: lume
Comentarii

Despre Andrei

   inca nu-mi dau seama daca sunt un baiat bun care se crede rau sau un baiat
rau care a reusit sa-si faca o reputatie de baiat bun. probabil ca asta nu e o
problema grava dar categoric e una amuzanta.
  
   poza de mai sus este facuta undeva pe varful muntelui. pustiul din ea este
Andrei. Andrei care cu cateva zile inainte cand a auzit ca plecam la munte a
inceput sa ne bata la cap ca vrea si el. bineinteles ca nimeni nu l-a crezut ca
poate sa urce asa ca i-am propus un test. il luam o zi si daca urca cu noi fara
sa comenteze la anul il luam cu noi.
   pustiul e o forta in felul lui numai ca seamana prea mult cu mine. adica a
mers cu noi tot drumul, a urcat pana la peste 2200 de metri altitudine si inapoi
numai ca a trebuit sa fie manat din spate tot timpul. si cum singurul de care
asculta sunt eu, cred ca in ziua aia am spus de cateva sute bune de ori:
"Hai Andrei ca ramanem in urma"
   bineinteles ca i s-a facut sete. dupa 5 minute de mers. i-am dat apa...dupa
ce a baut juma de sticla am inceput sa tipam la el sa se opreasca...era drum de
5-6 ore si nu era chiar cel mai indicat lucru sa-l parcurgem fara apa.
   surprinzator, socant chiar as putea spune, n-a mai cerut apa pana sus.
amenintat fiind ca nu il mai luam la anul cu noi tipul a rezistat eroic tot
restul drumului. la fel si eu avand in vedere ca tot drumul mi-a vorbit despre
Starcraft. inca din liceu sunt un fan al jocului asta dar habar n-aveam ca poti
sa vorbesti 4 ore continuu despre joc fara ca macar sa-l fi jucat vreodata in
multiplayer. dar Andrei mi-a dovedit ca se poate iar eu m-am dovedit un al
naibii de bun ascultator. faptul ca inca mai traieste e o dovada in sensul asta.
   poza asta este facuta pe platou, undeva aproape de Piatra Arsa. vazandu-ne
sus si simtindu-ma putin vinovat ca am stat cu gura pe el tot drumul manandu-l
sa mearga mai repede, l-am luat si i-am spus:
"-Bravo frate! hai sa facem o poza sa ne aratam muschii."
   nu stiu daca la anul il vom lua sau nu cu noi. nu stiu nici daca la anul vom
mai ajunge pe vreun munte. mai e mult pana atunci. cert e insa ca daca va vrea
sa mearga ma voi gandi serios sa-l iau. desi pare lenes si rasfatat, pustiul
poate lupta pana la capat atunci cand isi doreste ceva. problema e ca sufera de
o uriasa lipsa de motivatie. exact ca var’su.
  

Categorie: viata
Comentarii

Saracie

   cred ca il inteleg pe Boc. situatia mea financiara este cam ca a Romaniei.
banii sunt aproape de zero iar la cheltuieli n-am avut curajul sa ma uit. adica
am incercat sa vad cat ar face doar strictul necesar dar am renuntat rapid. mai
bine sa nu stii cat iti trebuie si sa traiesti cu senzatia ca totul e ok. :)) si
asta nu e inconstienta ci experienta. stiu ca voi rezolva eu cumva, la fel cum
am facut-o si pana acum.
  
- Se poate pune baza pe Guvernul Boc?
- Se poate, dar va recomandam acidul.

HG nr.467/2010
Art.1 Incepand cu data de 01.06.2010 toti pensionarii au voie sa treaca pe
culoarea rosie a semaforului.
Art.2 Daca pana la data de 30.06.2010 populatia de varsta a III-a nu se
diminueaza cu 90%, atunci toti pensionarii SUNT OBLIGATI sa treaca pe culoarea
rosie a semaforului.

Ambitia lui Emil Boc fost:
"Ori premier ori nimic!"
I-au reusit amandoua...

Emil Boc in fata alegatorilor entuziasmati:
- Dragii mei concetateni, Guvernul a hotarat sa facem o lume noua!
-Urrraaaa!
- Am spus o lume noua, nu voua!!!

   nu ca as avea ceva cu Boc in mod special. toti sunt la fel. si daca s-ar face
o revolutie tot la fel ar fi, indiferent cine ar veni la putere. asta e romanul,
asteapta mereu schimbarea de la ei, oricare ar fi ei. asteptarea este
caracteristica noastra de baza.

P.S.: s-a intors Mafia. nu stiu unde au fost plecati atatia ani, nu stiu ce s-a
intamplat cu ei, cert este ca macar pentru o melodie formatia copilariei mele s-
a intors. o melodie pe care o asteptam de prea mult timp, in sfarsit o melodie a
lor care spune ceva.











Categorie: viata
Comentarii

Sfarsit

   ma aflu in fata unui sfarsit total. sfarsit de concediu. sfarsit de vara. nu-
mi place deloc toamna. e frig, e vreme urata, trage spre melancolie. la fiecare
inceput de toamna trebuie sa lupt sa nu mi se inece corabiile in vremea urata de
afara. e greu sa ma misc, mi-e somn tot timpul si n-am chef de nimic. toamna
e pentru melancolici, pentru aia care-si plang de mila, toamna e anotimpul emo.
toamna e pentru Eminescu, e pentru Bacovia, e pentru toti cei care s-au gasit sa
faca din tristete o zeitate. toamna este o lupta de uzura cu demonii din mine.
ei ma trag in jos spre melancolie iar eu incerc sa ma smulg din starea aia.
toamna toata natura moare. e o stare generala de bosumflare, de intrare in
amorteala.
   si inca nu ma pot adapta la viata de oras. am mai fost pe munte pana acum si
am stat mai mult timp decat astea 3 zile insa niciodata nu mi s-a intamplat ca
la intoarcere sa ma simt atat de rupt de lume ca acum. oamenii imi par si mai
fara rost grabiti decat pana acum. imi par ca sunt niste furnici care alearga
iar eu sunt oarecum pierdut in mijlocul lor asteptand fara niciun sens sa ma
intorc acolo.
   am auzit multi oameni spunand ca atunci cand sunt fericiti timpul trece mult
mai repede. eu in cazul meu am observat altceva. sunt cu atat mai fericit cu cat
reusesc mai mult sa uit de trecerea timpului.

P.S.: am spus ca voi pune aici cele mai reusite fotografii facute in calatorie.
in cea de mai sus este partea de final a urcusului, in varf se vede cabana Omu,
acolo unde nu exista apa curenta iar bauturile au niste preturi de-a dreptul
obscene.

Categorie: viata
Comentarii

Sus (2)

   cred ca asta este una dintre cele mai reusite poze din cate mi s-au facut.
prinde foarte bine esenta de "barbar mare si prost" (cum imi zicea Radu acum
multa vreme). treaba era insa ca drumul de 2 ore fusese unul de 3 si ceva si in
loc sa se ne lase in Sinaia ne lasase la vreo ora de mers de orasul asta. ceasul
era 18 si ceva iar ultimul microbuz spre Busteni era pe undeva pe la 19 si ceva.
si nici harta nu era una dintre cele mai reusite.
   dar am facut ceea ce mi-am si ne-am propus. am ajuns din Busteni la Varful
Omu si inapoi pe jos. inseamna diferenta de nivel de 1600-1700 de metri urcata
si coborata in aceeasi zi, in aproape 11 ore, timp in care ne-am mai si plimbat
pe platou. timpul a fost superb iar pozele le vei vedea probabil in zilele
urmatoare.
   iar pentru ca asta nu era destul, a doua zi am mai urcat inca o data si am
coborat tot pe jos pentru ca telecabina era prea scumpa pentru noi. nu pentru ca
am fi fost saraci ci pentru ca "cu 300.000 pot sa cumpar o patiserie intreaga".
   mai multe poze si probabil si povestiri in zilele ce vor veni. sunt atat de
mandru de treaba asta incat o sa ma mai laud cu ea ceva vreme.

Categorie: calatorie
Comentarii