Sus

   nu-mi place sa-mi fac planuri. nu-mi place sa spun ca peste x luni o sa plec
acolo si in lunile care au mai ramas pana la eveniment sa fac pregatirile
necesare. desigur ca imi va placea calatoria dar nu e asta felul meu de a fi.
   acum cateva zile Radu a zis:
   -Ma, anul asta nu mai urcam si noi pe munte?
   raspunsul a venit imediat:
   -Hai sa mergem!
   prin urmare maine plec la munte. o sa ma intorc cu poze si cu povesti.
principalul obiectiv de anul asta este atingerea Varfului Omu. avand in vedere
ca anul trecut am ajuns pana la Cruce si inapoi pe jos treaba asta nu ar trebui
sa ne puna mari probleme, mai ales ca vremea se anunta frumoasa.











Categorie: viata
Comentarii

Criza mare

   ma, si totusi. ok, e criza. sunt cazuri cum sunt pensionarii care nu au cum
supravietui pe criza asta si au tot dreptul sa se planga. este revoltator faptul
ca guvernul a ales sa loveasca exact in cei care se pot apara cel mai putin. dar
restul?
   cred ca noi ca natie am gasit criza asta ca scuza sa ne plangem de mila. la
20 de ani de la revolutie inca n-am scapat de ideea comunista ca trebuie sa
asteptam totul de la stat. romanul asta face. asteapta. asteapta. asteapta.
asteapta ca statul sa-i dea bani, asteapta ca statul sa-i dea mancare. asteapta.
si daca vede ca nu primeste este revoltat.
   oameni buni, treaba nu merge asa. tot asteptand nu ajungi nicaieri. daca vrei
sa ai atunci trebuie sa faci. cam asta e treaba cu capitalismul pe care l-am
cerut. acum 20 de ani am vrut libertate si avem libertate. acum romanul si-ar
vinde fericit libertatea numai ca sa obtina iar protectia statului. romanul nu
vrea capitalism, el vrea inapoi la comunismul lui precum puii intarcati vor
inapoi la caldura mamelor lor. de asta romanul si-a bagat banii la FNI, de
asta romanul l-a votat pe Basescu. de fiecare data a avut impresia ca facand
ceea ce a facut va dormi linistit pentru ca cineva vegheaza pentru el.
   normal ca si-a luat teapa pentru ca din fericire comunismul este de domeniul
trecutului. vrei sa traiesti, trebuie sa faci ceva. nimeni nu-ti mai da nimic
de-a gata. desigur ca situatia e naspa si toti au motive intemeiate sa-si planga
de mila. insa logic gandind nu rezolvi nimic cu plansul de mila. adica ok, viata
e nedreapta, problema e ca nu poti sa faci contestatie. singura solutie este sa
te adaptezi.
   suntem ca artistii aia care nu fac nimic, se plang ca nu sunt intelesi,
considera ca lumea e cruda si nedreapta cu ei si mor saraci nefiind in stare sa
se adapteze. pana mea, om fi niste minunati dar ce-ar fi sa incepem sa producem
ceva inainte sa murim de foame?











Categorie: lume
Comentarii

Observatii

   e vorba aia care spune ca Dumnezeu iti da dar nu-ti baga in traista. azi,
dupa o analiza asupra anumitor aspecte ale vietii mele, am ajuns la concluzia ca
in cazul meu vorba asta poate fi dusa mai spre extrem: Dumnezeu iti da, nu te
obliga sa bagi in traista dar ai face bine sa bagi totusi ca sa nu ai probleme.

   cred ca romanul (nu sunt in masura sa vorbesc la nivel planetar desi sunt
inclinat sa o fac) sufera profund din lipsa de respect de sine. nu ne respectam
deloc pe noi insine si de aceea suntem capabili sa facem lucruri aberante.
   RESPÉCT s. n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de
prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație

   cred ca omenirea asta are nevoie sa se opreasca. sa se opreasca toata lumea,
sa se opreasca timpul, planeta sa nu se mai invarta, sistemul solar sa ramana
nemiscat, intreg Universul sa stea. si atunci, intr-o nemiscare absoluta,
fiecare sa se intrebe si sa gaseasca un raspuns la intrebarea: "Ba, noi ce
dracu’ facem aici?"











Categorie: lume
Comentarii

A trai viata

   am auzit in ultimul timp de cateva ori expresia "ii place sa traiasca viata".
expresia asta este un exemplu clasic de vorba cu doua intelesuri. spusa de "gura
lumii", adica de oamenii care stau tot timpul in banca lor si nu fac nimic
nelalocul lui, aceasta expresie ii arata cu degetul dezaprobator pe cei care iau
decizii neclasice, altele decat cele care ar trebui luate in legatura cu viata
lor. spusa de altii, in aceasta expresie se inchide intreaga invidie pe care o
simt cei care au spus-o fata de cei la care se refera. pentru ca "sa traiesti
viata" inseamna sa faci toate lucrurile interzise, lucrurile alea pe care un om
cuminte le viseaza in sinea lui dar nu indrazneste niciodata sa le faca.
   de mult timp am spus, si oamenii cu care m-am intalnit in viata n-au facut
decat sa-mi confirme asta, ca nu poti fii bun cu adevarat daca nu ai explorat
raul, nu poti fi cuminte daca nu ai trecut dincolo de limita nebuniilor. un om
care a fost toata viata cuminte si a facut numai ce trebuie va sfarsi intr-un
final ros pe dinauntru de faptul ca si-a trait viata nefacand la timpul potrivit
nebuniile pe care le-ar fi putut face. asta il va manca pe dinauntru si il va
transforma intr-o persoana diabolica, ce se va crede cel mai bun si ii va
infiera plin de invidie pe cei care aleg sa isi traiasca viata la timpul
potrivit. omul cu adevarat bun este acela care asemeni fiului risipitor din
pilda lui Isus (si povestea aia arata foarte bine ceea ce vroiam eu sa spun, in
special prin prisma invidiei pe care o simte fiul ce a ales sa fie toata viata
bun fata de dragostea ce o poarta tatal fiului risipitor) a trait viata atunci
cand trebuia sa o faca, a trecut dincolo de limitele negative, le-a explorat, a
vazut cum este acolo, dupa care s-a intors pe calea cea buna. un astfel de om va
fi tot restul vietii lui bun pentru ca in el nu va mai exista niciodata
intrebarea "cum o fi sa-ti traiesti viata?" el deja stie raspunsul la intrebare
si poate trai linistit.  
   si pana la urma ce este binele si raul? sunt niste lucruri relative,
notiunile astea difera de la un om la altul. sa-ti traiesti viata nu are cum sa
fie un lucru rau atat timp cat nu incalci libertatea altui om. fiecare este
liber sa traiasca asa cum vrea insa dupa parerea mea sa faci tot timpul ceea ce
trebuie este ca si cum ai lasa lumea sa-ti traiasca viata. si tragedia e ca o sa
mori si nimeni nu o sa-ti multumeasca pentru ca ai facut mereu ceea ce trebuia.
nici macar tu.

P.S.: 1) melodie dedicata taximetristului cu care am mers azi. pe langa faptul
ca e singurul taximetrist nemanelist cu care am fost am aflat si ca ii place
mult Santana.
2) respect si pentru tipii din spatele blocului care ascultau Parazitii in loc
de manele. sper ca asta sa insemne revenirea baetasilor de cartier in locul
ascultatorilor de muzica turbo pe sistem nervos.










Categorie: viata
Comentarii

Moarte unei stari!

   mi-am adus aminte de melodia asta. melodie superba, Gyuri Pascu are multe
melodii interesante dar asa cum se intampla de foarte multe ori nu are cine sa
le faca cunoscute.
   azi am terminat cele 5 nopti in care am lucrat. ca intotdeauna cand sunt
extrem de obosit melancolia, stare care ma pandeste dintr-un colt asemeni
oamenilor aia imaginari din "A beautiful mind", a incercat inca o data sa ma
bantuie. nu i-a mai iesit, semn ca reusesc sa-mi controlez starile astea din ce
in ce mai bine.
   consider ca melancolia nu aduce nimic bun iar cei care sunt cuprinsi de
starea asta ar trebui sa inteleaga ca este semnul unei minti ce nu este in stare
sa isi controleze trairile.
   melancolia este un semnal de alarma trimis de psihic. ceva acolo nu este bine
si trebuie schimbat. parerea mea este ca melancolia este generata de lipsa
iubirii. atunci cand iubesti viata cu tot ce inseamna ea este greu sa fii prins
de o astfel de stare. am intalnit de cateva ori conceptia ca oamenii tristi sunt
mai profunzi in gandire, ca melancolicii sunt un fel de genii neintelese, oameni
superiori care nu se pot adapta in lumea asta rea. am crezut si eu asta acum
mult timp, acum mi se pare o aberatie. melancolicii sunt doar aia care nu
reusesc sa vad dincolo de lungul nasului, raman prinsi in micile lor probleme
sau dileme existentiale si nu pot sa vada maretia vietii, frumusetea ei.
   ca pana la urma daca nu iubesti viata atunci ce rost mai are sa traiesti?

P.S.: P.S.: MELANCOLÍE, melancolii, s. f. 1. Stare de tristețe, de deprimare,
amestecată cu visare și cu dorința de izolare; p. gener. tristețe (ușoară), –
Din fr. mélancolie, lat. melancolia.











Categorie: viata
Comentarii

Caldura mare

   aud pe toata lumea ca se plange de canicula. e aceeasi lume care asta iarna
se plangea de frig. este o categorie de persoane care in principiu nu face decat
sa se planga, genul de persoane pentru care seful nu este sef decat pentru ca
are pile, toata lumea este proasta si de aceea trebuie ca toti sa faca numai ce
vor ele. pe astfel de oameni nici macar nu este nevoie sa te gandesti sa te
razbuni atunci cand te barfesc pentru ca stii ca nu poate trece mult timp pana o
vor da in bara intr-un fel sau altul.
   dar plecasem de la canicula. iubesc vara. asa cum toata viata mea pana anul
asta am iubit iarna si frigul, asa in vara asta, fara niciun avertisment, m-am
trezit iubind vara si caldura, indiferent cat de sufocanta ar fi.
   nici macar nu mai vreau la mare. imi place caldura asta sufocanta a orasului,
nu imi doresc altceva. stau in pat si inevitabil ajung la senzatia ca ma topesc,
ca totul degaja caldura in jurul meu si ca soarele nu se afla acolo departe ci
mult mai aproape decat banuim noi. treaba asta inainte ma enerva, imi dadea o
senzatie oribila de disconfort, acum insa nu mai e asa. canicula asta e frumoasa
intr-un mod masochist.
   mi-e prea lene sa-mi mai fac cafea, sunt prea topit chiar si ca sa mai
mananc, e o stare de definitiva si de placuta renuntare. existenta insasi devine
vaga, orice contact cu lumea se topeste, creierul este prea incins ca sa mai
incerce sa rezolve problemele.
-nu mai e paine...
-lasa ca mai e un colt. luam maine.
   orice problema se rezolva prin amanare pe un termen nedefinit, insusi timpul
pare ca se dilata si se intinde la infinit intr-o astfel de caldura.
   zilele astea de vara sunt zile de renuntare totala, zile in care orice
interactiune cu exteriorul sau cu interiorul se transforma in scrum, zile in
care existenta este redusa la stadiul ei primar, devin o euglena incapabila si
oricum nedoritoare sa se ridice din pat.











Categorie: viata
Comentarii

Siiiingiiing in the rain

   intrebarea pe care mi-o pun foarte des de multa vreme incoace fara sa pot
intelege raspunsul este: "de ce e lumea trista?"
   ar trebui sa faceti exercitiul asta contra bosumflarii. 2, 3, si: I’m
siiiingiiing in the rain...cu dans cu tot...si sub dus, da?

P.S.: daca incep sa bata vecinii la usa sfatul meu este sa nu ii primiti. au si
ei dusul lor.











Categorie: clip
Comentarii