melodie geniala. mesaj genial. ar trebui pusa tuturor pustilor care vor sa se
faca mari inainte de vreme. este in firea oricarui copil sa vrea sa fie mare si
este in firea oricarui copil sa faca ceea ce vede la cei din jurul lui. iar
treburile astea il expun la nenumarate pericole.
cred ca omenirea in general sufera de o maturizare ultraprecoce. deja
generatiile de acum fac la 14 ani ceea ce noi faceam la 17 si la 16 ceea ce noi
faceam la 19. cam la fel am fost si noi fata de cei dinaintea noastra. oamenii
isi pierd ceea ce au mai de pret: copilaria.
toate vin la timpul lor. bautura, tigarile, femeile, ai o viata intreaga
inainte sa ai parte de ele si vei avea, stai linistit. dar asteapta intai sa
cresti, sa te maturizezi ca sa le poti controla altfel risti sa ajungi sa te
controleze ele pe tine.
melodie ce ar trebui ascultata si inteleasa de toti copiii.
inca nu-mi dau seama daca sunt un baiat bun care se crede rau sau un baiat
rau care a reusit sa-si faca o reputatie de baiat bun. probabil ca asta nu e o
problema grava dar categoric e una amuzanta.
poza de mai sus este facuta undeva pe varful muntelui. pustiul din ea este
Andrei. Andrei care cu cateva zile inainte cand a auzit ca plecam la munte a
inceput sa ne bata la cap ca vrea si el. bineinteles ca nimeni nu l-a crezut ca
poate sa urce asa ca i-am propus un test. il luam o zi si daca urca cu noi fara
sa comenteze la anul il luam cu noi.
pustiul e o forta in felul lui numai ca seamana prea mult cu mine. adica a
mers cu noi tot drumul, a urcat pana la peste 2200 de metri altitudine si inapoi
numai ca a trebuit sa fie manat din spate tot timpul. si cum singurul de care
asculta sunt eu, cred ca in ziua aia am spus de cateva sute bune de ori:
"Hai Andrei ca ramanem in urma"
bineinteles ca i s-a facut sete. dupa 5 minute de mers. i-am dat apa...dupa
ce a baut juma de sticla am inceput sa tipam la el sa se opreasca...era drum de
5-6 ore si nu era chiar cel mai indicat lucru sa-l parcurgem fara apa.
surprinzator, socant chiar as putea spune, n-a mai cerut apa pana sus.
amenintat fiind ca nu il mai luam la anul cu noi tipul a rezistat eroic tot
restul drumului. la fel si eu avand in vedere ca tot drumul mi-a vorbit despre
Starcraft. inca din liceu sunt un fan al jocului asta dar habar n-aveam ca poti
sa vorbesti 4 ore continuu despre joc fara ca macar sa-l fi jucat vreodata in
multiplayer. dar Andrei mi-a dovedit ca se poate iar eu m-am dovedit un al
naibii de bun ascultator. faptul ca inca mai traieste e o dovada in sensul asta.
poza asta este facuta pe platou, undeva aproape de Piatra Arsa. vazandu-ne
sus si simtindu-ma putin vinovat ca am stat cu gura pe el tot drumul manandu-l
sa mearga mai repede, l-am luat si i-am spus:
"-Bravo frate! hai sa facem o poza sa ne aratam muschii."
nu stiu daca la anul il vom lua sau nu cu noi. nu stiu nici daca la anul vom
mai ajunge pe vreun munte. mai e mult pana atunci. cert e insa ca daca va vrea
sa mearga ma voi gandi serios sa-l iau. desi pare lenes si rasfatat, pustiul
poate lupta pana la capat atunci cand isi doreste ceva. problema e ca sufera de
o uriasa lipsa de motivatie. exact ca var’su.
cred ca il inteleg pe Boc. situatia mea financiara este cam ca a Romaniei.
banii sunt aproape de zero iar la cheltuieli n-am avut curajul sa ma uit. adica
am incercat sa vad cat ar face doar strictul necesar dar am renuntat rapid. mai
bine sa nu stii cat iti trebuie si sa traiesti cu senzatia ca totul e ok. :)) si
asta nu e inconstienta ci experienta. stiu ca voi rezolva eu cumva, la fel cum
am facut-o si pana acum.
- Se poate pune baza pe Guvernul Boc?
- Se poate, dar va recomandam acidul.
HG nr.467/2010
Art.1 Incepand cu data de 01.06.2010 toti pensionarii au voie sa treaca pe
culoarea rosie a semaforului.
Art.2 Daca pana la data de 30.06.2010 populatia de varsta a III-a nu se
diminueaza cu 90%, atunci toti pensionarii SUNT OBLIGATI sa treaca pe culoarea
rosie a semaforului.
Ambitia lui Emil Boc fost:
"Ori premier ori nimic!"
I-au reusit amandoua...
Emil Boc in fata alegatorilor entuziasmati:
- Dragii mei concetateni, Guvernul a hotarat sa facem o lume noua!
-Urrraaaa!
- Am spus o lume noua, nu voua!!!
nu ca as avea ceva cu Boc in mod special. toti sunt la fel. si daca s-ar face
o revolutie tot la fel ar fi, indiferent cine ar veni la putere. asta e romanul,
asteapta mereu schimbarea de la ei, oricare ar fi ei. asteptarea este
caracteristica noastra de baza.
P.S.: s-a intors Mafia. nu stiu unde au fost plecati atatia ani, nu stiu ce s-a
intamplat cu ei, cert este ca macar pentru o melodie formatia copilariei mele s-
a intors. o melodie pe care o asteptam de prea mult timp, in sfarsit o melodie a
lor care spune ceva.
ma aflu in fata unui sfarsit total. sfarsit de concediu. sfarsit de vara. nu-
mi place deloc toamna. e frig, e vreme urata, trage spre melancolie. la fiecare
inceput de toamna trebuie sa lupt sa nu mi se inece corabiile in vremea urata de
afara. e greu sa ma misc, mi-e somn tot timpul si n-am chef de nimic. toamna
e pentru melancolici, pentru aia care-si plang de mila, toamna e anotimpul emo.
toamna e pentru Eminescu, e pentru Bacovia, e pentru toti cei care s-au gasit sa
faca din tristete o zeitate. toamna este o lupta de uzura cu demonii din mine.
ei ma trag in jos spre melancolie iar eu incerc sa ma smulg din starea aia.
toamna toata natura moare. e o stare generala de bosumflare, de intrare in
amorteala.
si inca nu ma pot adapta la viata de oras. am mai fost pe munte pana acum si
am stat mai mult timp decat astea 3 zile insa niciodata nu mi s-a intamplat ca
la intoarcere sa ma simt atat de rupt de lume ca acum. oamenii imi par si mai
fara rost grabiti decat pana acum. imi par ca sunt niste furnici care alearga
iar eu sunt oarecum pierdut in mijlocul lor asteptand fara niciun sens sa ma
intorc acolo.
am auzit multi oameni spunand ca atunci cand sunt fericiti timpul trece mult
mai repede. eu in cazul meu am observat altceva. sunt cu atat mai fericit cu cat
reusesc mai mult sa uit de trecerea timpului.
P.S.: am spus ca voi pune aici cele mai reusite fotografii facute in calatorie.
in cea de mai sus este partea de final a urcusului, in varf se vede cabana Omu,
acolo unde nu exista apa curenta iar bauturile au niste preturi de-a dreptul
obscene.
cred ca asta este una dintre cele mai reusite poze din cate mi s-au facut.
prinde foarte bine esenta de "barbar mare si prost" (cum imi zicea Radu acum
multa vreme). treaba era insa ca drumul de 2 ore fusese unul de 3 si ceva si in
loc sa se ne lase in Sinaia ne lasase la vreo ora de mers de orasul asta. ceasul
era 18 si ceva iar ultimul microbuz spre Busteni era pe undeva pe la 19 si ceva.
si nici harta nu era una dintre cele mai reusite.
dar am facut ceea ce mi-am si ne-am propus. am ajuns din Busteni la Varful
Omu si inapoi pe jos. inseamna diferenta de nivel de 1600-1700 de metri urcata
si coborata in aceeasi zi, in aproape 11 ore, timp in care ne-am mai si plimbat
pe platou. timpul a fost superb iar pozele le vei vedea probabil in zilele
urmatoare.
iar pentru ca asta nu era destul, a doua zi am mai urcat inca o data si am
coborat tot pe jos pentru ca telecabina era prea scumpa pentru noi. nu pentru ca
am fi fost saraci ci pentru ca "cu 300.000 pot sa cumpar o patiserie intreaga".
mai multe poze si probabil si povestiri in zilele ce vor veni. sunt atat de
mandru de treaba asta incat o sa ma mai laud cu ea ceva vreme.
nu-mi place sa-mi fac planuri. nu-mi place sa spun ca peste x luni o sa plec
acolo si in lunile care au mai ramas pana la eveniment sa fac pregatirile
necesare. desigur ca imi va placea calatoria dar nu e asta felul meu de a fi.
acum cateva zile Radu a zis:
-Ma, anul asta nu mai urcam si noi pe munte?
raspunsul a venit imediat:
-Hai sa mergem!
prin urmare maine plec la munte. o sa ma intorc cu poze si cu povesti.
principalul obiectiv de anul asta este atingerea Varfului Omu. avand in vedere
ca anul trecut am ajuns pana la Cruce si inapoi pe jos treaba asta nu ar trebui
sa ne puna mari probleme, mai ales ca vremea se anunta frumoasa.
ma, si totusi. ok, e criza. sunt cazuri cum sunt pensionarii care nu au cum
supravietui pe criza asta si au tot dreptul sa se planga. este revoltator faptul
ca guvernul a ales sa loveasca exact in cei care se pot apara cel mai putin. dar
restul?
cred ca noi ca natie am gasit criza asta ca scuza sa ne plangem de mila. la
20 de ani de la revolutie inca n-am scapat de ideea comunista ca trebuie sa
asteptam totul de la stat. romanul asta face. asteapta. asteapta. asteapta.
asteapta ca statul sa-i dea bani, asteapta ca statul sa-i dea mancare. asteapta.
si daca vede ca nu primeste este revoltat.
oameni buni, treaba nu merge asa. tot asteptand nu ajungi nicaieri. daca vrei
sa ai atunci trebuie sa faci. cam asta e treaba cu capitalismul pe care l-am
cerut. acum 20 de ani am vrut libertate si avem libertate. acum romanul si-ar
vinde fericit libertatea numai ca sa obtina iar protectia statului. romanul nu
vrea capitalism, el vrea inapoi la comunismul lui precum puii intarcati vor
inapoi la caldura mamelor lor. de asta romanul si-a bagat banii la FNI, de
asta romanul l-a votat pe Basescu. de fiecare data a avut impresia ca facand
ceea ce a facut va dormi linistit pentru ca cineva vegheaza pentru el.
normal ca si-a luat teapa pentru ca din fericire comunismul este de domeniul
trecutului. vrei sa traiesti, trebuie sa faci ceva. nimeni nu-ti mai da nimic
de-a gata. desigur ca situatia e naspa si toti au motive intemeiate sa-si planga
de mila. insa logic gandind nu rezolvi nimic cu plansul de mila. adica ok, viata
e nedreapta, problema e ca nu poti sa faci contestatie. singura solutie este sa
te adaptezi.
suntem ca artistii aia care nu fac nimic, se plang ca nu sunt intelesi,
considera ca lumea e cruda si nedreapta cu ei si mor saraci nefiind in stare sa
se adapteze. pana mea, om fi niste minunati dar ce-ar fi sa incepem sa producem
ceva inainte sa murim de foame?
e vorba aia care spune ca Dumnezeu iti da dar nu-ti baga in traista. azi,
dupa o analiza asupra anumitor aspecte ale vietii mele, am ajuns la concluzia ca
in cazul meu vorba asta poate fi dusa mai spre extrem: Dumnezeu iti da, nu te
obliga sa bagi in traista dar ai face bine sa bagi totusi ca sa nu ai probleme.
cred ca romanul (nu sunt in masura sa vorbesc la nivel planetar desi sunt
inclinat sa o fac) sufera profund din lipsa de respect de sine. nu ne respectam
deloc pe noi insine si de aceea suntem capabili sa facem lucruri aberante.
RESPÉCT s. n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de
prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație
cred ca omenirea asta are nevoie sa se opreasca. sa se opreasca toata lumea,
sa se opreasca timpul, planeta sa nu se mai invarta, sistemul solar sa ramana
nemiscat, intreg Universul sa stea. si atunci, intr-o nemiscare absoluta,
fiecare sa se intrebe si sa gaseasca un raspuns la intrebarea: "Ba, noi ce
dracu’ facem aici?"
am auzit in ultimul timp de cateva ori expresia "ii place sa traiasca viata".
expresia asta este un exemplu clasic de vorba cu doua intelesuri. spusa de "gura
lumii", adica de oamenii care stau tot timpul in banca lor si nu fac nimic
nelalocul lui, aceasta expresie ii arata cu degetul dezaprobator pe cei care iau
decizii neclasice, altele decat cele care ar trebui luate in legatura cu viata
lor. spusa de altii, in aceasta expresie se inchide intreaga invidie pe care o
simt cei care au spus-o fata de cei la care se refera. pentru ca "sa traiesti
viata" inseamna sa faci toate lucrurile interzise, lucrurile alea pe care un om
cuminte le viseaza in sinea lui dar nu indrazneste niciodata sa le faca.
de mult timp am spus, si oamenii cu care m-am intalnit in viata n-au facut
decat sa-mi confirme asta, ca nu poti fii bun cu adevarat daca nu ai explorat
raul, nu poti fi cuminte daca nu ai trecut dincolo de limita nebuniilor. un om
care a fost toata viata cuminte si a facut numai ce trebuie va sfarsi intr-un
final ros pe dinauntru de faptul ca si-a trait viata nefacand la timpul potrivit
nebuniile pe care le-ar fi putut face. asta il va manca pe dinauntru si il va
transforma intr-o persoana diabolica, ce se va crede cel mai bun si ii va
infiera plin de invidie pe cei care aleg sa isi traiasca viata la timpul
potrivit. omul cu adevarat bun este acela care asemeni fiului risipitor din
pilda lui Isus (si povestea aia arata foarte bine ceea ce vroiam eu sa spun, in
special prin prisma invidiei pe care o simte fiul ce a ales sa fie toata viata
bun fata de dragostea ce o poarta tatal fiului risipitor) a trait viata atunci
cand trebuia sa o faca, a trecut dincolo de limitele negative, le-a explorat, a
vazut cum este acolo, dupa care s-a intors pe calea cea buna. un astfel de om va
fi tot restul vietii lui bun pentru ca in el nu va mai exista niciodata
intrebarea "cum o fi sa-ti traiesti viata?" el deja stie raspunsul la intrebare
si poate trai linistit.
si pana la urma ce este binele si raul? sunt niste lucruri relative,
notiunile astea difera de la un om la altul. sa-ti traiesti viata nu are cum sa
fie un lucru rau atat timp cat nu incalci libertatea altui om. fiecare este
liber sa traiasca asa cum vrea insa dupa parerea mea sa faci tot timpul ceea ce
trebuie este ca si cum ai lasa lumea sa-ti traiasca viata. si tragedia e ca o sa
mori si nimeni nu o sa-ti multumeasca pentru ca ai facut mereu ceea ce trebuia.
nici macar tu.
P.S.: 1) melodie dedicata taximetristului cu care am mers azi. pe langa faptul
ca e singurul taximetrist nemanelist cu care am fost am aflat si ca ii place
mult Santana.
2) respect si pentru tipii din spatele blocului care ascultau Parazitii in loc
de manele. sper ca asta sa insemne revenirea baetasilor de cartier in locul
ascultatorilor de muzica turbo pe sistem nervos.
mi-am adus aminte de melodia asta. melodie superba, Gyuri Pascu are multe
melodii interesante dar asa cum se intampla de foarte multe ori nu are cine sa
le faca cunoscute.
azi am terminat cele 5 nopti in care am lucrat. ca intotdeauna cand sunt
extrem de obosit melancolia, stare care ma pandeste dintr-un colt asemeni
oamenilor aia imaginari din "A beautiful mind", a incercat inca o data sa ma
bantuie. nu i-a mai iesit, semn ca reusesc sa-mi controlez starile astea din ce
in ce mai bine.
consider ca melancolia nu aduce nimic bun iar cei care sunt cuprinsi de
starea asta ar trebui sa inteleaga ca este semnul unei minti ce nu este in stare
sa isi controleze trairile.
melancolia este un semnal de alarma trimis de psihic. ceva acolo nu este bine
si trebuie schimbat. parerea mea este ca melancolia este generata de lipsa
iubirii. atunci cand iubesti viata cu tot ce inseamna ea este greu sa fii prins
de o astfel de stare. am intalnit de cateva ori conceptia ca oamenii tristi sunt
mai profunzi in gandire, ca melancolicii sunt un fel de genii neintelese, oameni
superiori care nu se pot adapta in lumea asta rea. am crezut si eu asta acum
mult timp, acum mi se pare o aberatie. melancolicii sunt doar aia care nu
reusesc sa vad dincolo de lungul nasului, raman prinsi in micile lor probleme
sau dileme existentiale si nu pot sa vada maretia vietii, frumusetea ei.
ca pana la urma daca nu iubesti viata atunci ce rost mai are sa traiesti?
P.S.: P.S.: MELANCOLÍE, melancolii, s. f. 1. Stare de tristețe, de deprimare,
amestecată cu visare și cu dorința de izolare; p. gener. tristețe (ușoară), –
Din fr. mélancolie, lat. melancolia.
