Despre iubire

uneori cred ca sunt mai batran decat o arat. e adevarat ca anumite semne fizice
au inceput deja sa apara (de exemplu fire de par alb si incheieturi care
scartaie…) dar buletinul zice ca sunt (inca) tanar.
am amici care sunt suparati din cauza problemelor lor sentimentale. si cand mi
se plang mie ma simt ca un batran. am trecut si eu prin genul asta de probleme,
stiu cat de urate pot fi. dar mi-au trecut. si de aceea primul instinct este sa
le spun sa stea linistiti ca o sa treaca si, asa cum zicea Tudor Chirila, "mai
da-o-ncolo frate ca sunt mii ca ea".
ma abtin sa dau astfel de sfaturi pentru ca oricum nu ar ajuta persoana
respectiva. oricum nu ma va crede si nu va intelege. cel care iubeste
intotdeauna va crede ca cea pe care o iubeste este cea mai frumoasa fiinta de pe
pamant. asta pana isi da seama ca de fapt nu este asa, iar defectele gasite
incep sa para din ce in ce mai monstruoase pana orice sentiment frumos dispare.
in general asta este schema unei relatii. prin problemele astea trebuie sa treci
singur ca sa iti dai seama in final ca exista si alte lucruri in viata decat
durerile de cap cauzate de iubire. daca ti-o va spune altcineva nu il vei putea
crede.
in legatura cu iubirea…cred ca iubirea asta intre doua persoane este o chestie
amplificata mult prea mult. adica…de cand au descoperit oamenii poezia au
cantat despre iubire. si dupa atatea mii de ani in care omenirea a idealizat
iubirea intre doua persoane este normal ca ea sa fie privita de noi toti ca
fiind scopul suprem in viata.
ca exemplu, samuraii. ei aveau ca principal scop in viata onoarea si pastrarea
ei. si ar fi facut orice pentru asta, asa cum unii oameni ar face orice pentru
iubire. alt exemplu este religia. sunt unii oameni fanatici, pentru care
credinta este absolut totul si nu pot sa vada dincolo de ea…
ceea ce vreau sa spun este ca in realitate iubirea nu are importanta care ii
este data. numai ca, de-a lungul timpului vorbindu-se atat despre ea, am
idealizat-o, in mintea noastra ea insemnand acum mult mai mult decat este ea in
realitate. multi dintre noi asteapta sa ii loveasca o iubire ca-n filme desi nu
fac nimic ca sa faca o astfel de iubire sa existe. trebuie intai sa stii sa te
vezi pe tine, sa te caracterizezi obiectiv, iar daca reusesti sa faci asta o
sa-ti dai seama ca tipa aia desteapta frumoasa si bogata nu prea are de ce sa se
uite la unul ca tine. trebuie sa stii sa-ti vezi lungul nasului chiar si atunci
cand visezi anumite lucruri. pentru ca altfel nu o sa ti le poti indeplini.
oamenii simt nevoia sa se amageasca cu ceva frumos. oamenii trebuie sa spere in
ceva ca sa poata trece prin viata. si de aceea multi viseaza la o iubire ca in
filme, cred in ea, o asteapta, in felul asta problemele pe care le au nu ii mai
afecteaza atat de rau.
desigur ca vor exista si oameni care vor gasi acea dragoste pe care o viseaza.
dar sunt cel putin la fel de multi cei care nu o gasesc.
situatia asta se aseamana mult cu proverbul "vrabia malai viseaza". este frumos
sa visezi dar este la fel de frumos si mult mai bine sa-ti traiesti viata in
timp ce visezi. sa stii sa profiti si sa te bucuri de ea.
cand vei reusi cu adevarat sa faci asta iti vei da seama ca de fapt dragostea nu
este un lucru atat de important pe cat credeai si ca viata iti pune la
dispozitie multe chestii cel putin la fel de frumoase, care te vor face la fel
de fericit.
totul este sa poti sa vezi aceste lucruri. sa nu fii dintre cei care vad numai
scopul lor si nu mai vor sa se uite in stanga si in dreapta.

…cel mai important este sa stii sa vezi.

25 Responses

  1. Cineva says:

    ’Neata!
    Dupa ce am citit articolul in dimineata asta primul gand a
    fost ca daca as fi langa tine te-as "scutura" un pic :))
    Cum era … "cu ea, sub un copac, la tara …"
    nu cred ca e o chestie si nu cred ca e amplificata. mi se pare
    normal sa fie scopul suprem, deoarece e sentimentul care te
    implineste. e adevarat ca fericirea se construieste din din
    lucruri marunte, dar dragostea mi se pare piatra de temelie.
    si sunt de acord cu tine cand spuneai toate acele lucruri
    despre fericire, dar daca nu ai iubi si nu ai fi iubit toate
    acele lucruri care acum te fac fericit, mai tarziu nu ti se
    vor parea suficiente. si iubirea nu trebuie sa o cauti … te
    gaseste ea (pe unii ii gaseste repede, iar pe altii mai greu).
    tu trebuie sa tii ochii largi deschisi si sa o vezi, pentru ca
    s-ar putea sa treaca pe langa tine …

  2. victor says:

    ti se pare normal ca iubirea sa fie scopul suprem tocmai pentru
    ca ai crescut intr-o societate careia i se pare normal asta.
    daca ai fi crescut intr-o societate pentru care onoarea era
    totul(asa cum spuneam si in exemplul cu samuraii), atunci
    iubirea ar fi fost pe plan secund iar tot ce ar fi contat ar fi
    fost onoarea ta pe care trebuia sa o aperi.
    iubirea nu este ceva special pentru ca asa este ci pentru ca am
    fost invatati sa o vedem asa.
    sunt de acord ca iubirea te gaseste….dar daca pana in
    momentul in care te va gasi tu nu ai invatat cum sa faci sa o
    tii in tine, ea va pleca. 🙂

  3. Cineva says:

    onoarea era pentru barbati si foarte rar pentru femei (pentru
    cele razboinice).
    dar noi vorbim despre prezent si implicit ne raportam la
    societatea in care traim azi.
    eu nu vorbeam despre iubire in general, vorbeam despre acea
    iubire – unica.
    pot sa "te scutur"? 🙂

  4. victor says:

    as putea sa fiu putin rau si sa spun ca prin "onoarea era
    pentru barbati si foarte rar pentru femei" chiar tu recunosti
    faptul ca femeile nu prea au legatura cu onoarea :)) dar nu
    sunt chiar atat de misogin si ar fi si incorect sa afirm asa
    ceva. a fost doar o gluma. 🙂
    daca vrei sa vorbim despre prezent atunci o sa dau exemplul
    societatii islamice, acolo unde in multe zone drepturile
    femeilor nu sunt aceleasi cu drepturile barbatilor, in unele
    zone ele fiind tratate ca scalve. si astea in numele religiei
    lor. iar exemplele sunt mult mai multe….acum imi vin in minte
    oamenii care isi pun cariera mai presus de viata personala, ei
    neavand in centrul atentiei lor iubirea.
    prin urmare, imi mentin parerea ca iubirea are atata importanta
    cat vrem noi sa-i acordam.
    pentru multi dintre noi gasirea sufletului pereche inseamna
    scopul principal in viata….dar asta nu inseamna ca nu am
    putea avea alt scop prncipal daca am dori asta.

    eu nu afirm aici ca iubirea intre doi oameni nu poate fi ceva
    frumos sau ca nu ar trebui sa existe. eu spun doar ca ea ar
    putea sa nu aiba o valoare atat de mare pe care unii oamenii
    tind sa i-o acorde.

    P.S.: poti sa ma scuturi dar nu raspund pentru ceea ce o sa
    pice :))

  5. Cineva says:

    eu ma gandeam la iubire ca o componenta a fericirii. chiar
    principala dupa cum afirmam mai sus. putem avea "n" scopuri,
    dar in momentul atingerii lor vom avea un sentiment de
    multumire si … atat. dar care-i scopul care te face sa te
    simti implinit? care-i scopul tau?

    P.S. te scuturam ca sa potrivesc piesele nu sa pice :)))

  6. victor says:

    scopul meu…scopul meu este greu sa-l spun in cuvinte. forma
    cea mai usor de inteles de catre altii la care am reusit sa
    ajung este "sa fiu un om cat mai bun".
    dar asta implica foarte multe aspecte…

  7. Luiza says:

    Victor, vreau sa cred ca citesc un articol scris de tine cu
    ocazia zilei de ,,1 Aprilie"!
    Nu-mi gasesc cuvintele pentru a spune ce cred, cum nu pot sa
    cred ca esti ,,unul" cind stam de vorba si aici, nu
    stiu ,,cine" este!
    Voi scrie si eu citeva rinduri dupa ce vom sta putin de vorba.

  8. victor says:

    pentru tine, si nu numai pentru tine, o sa scriu un articol in
    care o sa explic de ce am scris ce am scris si ca exista o
    diferenta intre eu cel care scrie aici si eu cel din viata.

  9. victor says:

    multumesc 🙂
    daca ai timp poate citesti si altele. desi unele sunt total
    neinteresante, exista unele care ti-ar putea atrage atentia.

  10. mirela m says:

    ce se spune aici despre iubire este sintetizat, caracterizat
    prezentat cape o parere…adevarul e ca atunci cand esti
    indragostit cuvintele pe care le-ai folosi ar fi mult mai
    mestesiugit alcatuite…starile pe care le descrii in acele
    clipe sunt de nedescris. insa devii intr-adevar poet atunci
    cand esti dezamagit… :(.

  11. Victor says:

       sunt de acord cu tine ca iubirea este ceva minunat, un
    sentiment aparte, un sentiment unic. insa aceasta si din cauza
    ca noi ii acordam o importanta exagerata. speram ca o iubire
    perfacta, iubire in care cei mai multi dintre noi credem
    orbeste, sa ne topeasca toate dezamagirile si toate problemele
    pe care le avem in viata. absolutizam iubirea sperand ca ea ne
    va sterge toate problemele.
       dar nu este asa. iubirea nu este de ajuns. ea nu are cum sa
    ne rezolve problemele, noi suntem singurii care o pot face. iar
    fiinta aia pe care o construim in imaginatia noastra si pe care
    speram sa o gasim candva pe pamant nu are cum sa existe. din
    simplul fapt ca este construita de imaginatia noastra.
       nu ne ramane decat sa ne gandim daca acceptam sau nu
    compromisul de a cauta o persoana reala, o iubire reala.

  12. Silvia says:

    ceea ce cred ca vrei tu sa spui aici …este ca iubirea cum ar
    venii este o iluzie !! ceea ce ar fi corect ! dar..daca ne
    uitam mai bine in jurul nostru, o sa observam ca totul din
    jurul nostru este o iluzie ! o iluzie creata pt a ne abate
    gandurile si privirile la ceea ce se intampla cu adevarat in
    jurul nostru ..dar acum deja deviez de la subiect..ceea ce
    vreau sa ’’te sfatuiesc’’ este ca mai bine te lasi purtat
    macar in iluzia asta a dragostei ..ca atata ne-a mai
    ramas …sa iubim…eu sunt de acord cu tine …dar nu te poti
    ridica in fata multimii si nu le poti deschide ochii la
    toti …asa ca nu ai de ales decat sa traiesti o fantezie ,
    numita ’’iubire’’ … oricum imi place modul in care ti-ai
    expus parerea ..

  13. Victor says:

    da…oarecum. iubirea este o iluzie creata de mintea noastra
    pntru a ne ajuta sa scapam de banalitatea si de deprimarea
    vietii noastre de zi cu zi.
    sunt de acord cu tine ca daca te lasi purtat de iluzia asta te
    simti mult mai bine….dar nu este bine. din mai multe motive:
    1) asteptand o mare iubire, o iubire din aia profunda,
    idealizand iubirea atat de mult incat sa crezi cu toata fiinta
    ta ca undeva exista un Fat Frumos, un suflet al tau pereche pe
    care il vei intalni intr-o zi, vei stii de la prima privire ca
    este el si veti ramane impreuna fericiti pana la adanci
    batraneti nu o sa acorzi nicio sansa oamenilor normali. pot sa
    fiu eu cel mai frumos si inteligent om din lumea asta (nu ca
    n-as fi :)) ) si sa nu ma ridic la inaltimea asteptarilor
    imaginatiei tale. nu-mi spune ca exagerez pentru ca nu este
    asa. in felul asta dai cu piciorul unor potentiale fericiri in
    viata asta pentru a urma iluzia unei iubiri perfecte.
    2) asteptand marea iubire uiti sa mai traiesti. tot ceea ce te
    mai intereseaza pe tine este sa apara un el in viata ta, acel
    el care te va salva din lumea asta gri si care te va face cea
    mai fericita de pe pamant. iti dai viata pe care a-i putea-o
    avea pentru iluzia acestui eu. uiti cat de frumos este sa te
    plimbi singura prin parc, uiti cat de frumos este sa stai de
    vorba cu parintii tai…uiti prea multe senzatii pe care le-ai
    fi putut avea in timpul asta.
    3) in cazul in care te-ai indragostit te arunci in bratele
    celui pe care il consideri El fara sa-ti mai pese de nimic.
    desigur ca asta se intampla mereu in filmele americane.
    problema e ca filmele alea au un "the end" dupa o ora si
    jumatate si niciunul nu povesteste ce se intampla dupa el. iti
    spun eu. rata divorturilor in SUA este uluitoare.
    …desigur ca am exagerat putin. dar ce incerc sa spun este ca
    o relatie este totusi ceva delicat. este mai degraba un tango
    in doi decat fuga unui elefant (asta este una dintre metaforele
    mele inimitabile). trebuie sa ai grija la fiecare pas facut, sa
    fii atent la miscarile tale si la miscarile partenerului. o
    relatie este la inceput o imensa incordare pana cand atat tu
    cat si el reusiti sa va coordonati miscarile, sa va simtiti
    unul pe celalalt. o relatie intre doi oameni este ceva mult mai
    complex decat simplitatea si goliciunea unui "Happy End"
    american sau al unui Fat Frumos pe un cal alb romanesc.

  14. silvia :) says:

    si o sa te intreb : de ce sa fi normal cand ai sansa sa fi
    extraordinar? de ce sa traiesti normal cand esti liber sa
    alegi sa traiesti un vis ? (eu nu te contazic in nimic din ce
    ai zis,doar pun intrebari care le-ar pune cei care inca mai
    cred in ce ai zis si tu ’’fat frumos’’) ma refer la partea in
    care ai zis …sa dam o sansa si oamenilor normali ..da,ai
    dreptate povestile alea din filme pe care noi incercam sa le
    recreem in realitate sunt niste fantezii..care au un sfarsit
    la fel de ireal cum a si inceput totul de altfel…deci sa
    intelegem ca ar trebui sa traim banal,fara aventuri..intr-un
    cuvant sa ne resemnam.. 🙂

  15. Victor says:

    nu ai cum sa fii extraordinar hranindu-te cu iluzii desarte. 🙂
    la a doua intrebare iti raspund tot printr-o intrebare: de ce
    sa traiesti un vis cand ai posibilitatea sa-ti transformi viata
    intr-un vis?
    cat despre ultima parte…nu sunt de acord.
    ce incercam eu sa spun este ca o poveste de iubire perfecta
    este obligatoriu sa-si aiba inceputul in realitate. gasesti un
    barbat bun pentru tine in lumea asta nu in iluziile tale.
    de-abia dupa un timp in care relatia voastra se va desfasura in
    realitatea asta poti sa incerci sa o transpui in iluziile tale.
    dupa ce il vei supune la incercari si iti dai seama ca el
    merita vei putea sa-l ridici la rang de Fat Frumos.
    Fat Frumos nu vine de-a gata. Fat Frumos creste intr-o zi cat
    altii intr-un an. este un om din lumea asta care daca are
    capacitatile necesare se va transforma in ochii tai intr-un Fat
    Frumos care te va salva si va fi alaturi de tine ori de cate
    ori vei avea nevoie de el.
    insa ma simt obligat sa subliniez ca dupa parerea mea totul
    incepe in lumea asta…nu in iluziile tale.

    …viata asta este banala numai daca tu vrei sa o vezi asa. am
    trait si eu mult timp cu impresia asta. cu timpul insa am
    realizat farmecul vietii. am realizat cat de frumoasa este o
    discutie cu mama, am realizat cat de frumoasa este o plimbare
    cu o prietena, am realizat cat de frumos este un joc de
    baschet. fiecare dintre aceste lucruri sunt in sine evenimente
    unice, minunate. sunt banale numai daca tu vrei sa le vezi
    banale. eu le consider minunat de frumoase (daca imi permiti
    expresia) si ma simt norocos ca am parte despre asa ceva. nu
    pot sa explic ceea ce simt, banuiesc ca este o stare la care
    trebuie sa ajunga fiecare in parte.
    viata asta merita traita prin insasi lucrurile minunate pe care
    ni le ofera. insa depinde numai de noi sa stim sa vedem si sa
    ne bucuram de aceste lucruri minunate.

  16. Victor says:

    …poate o sa scriu si despre aceste lucruri candva. 🙂
    …desi nu stiu pe cine ar interesa. sunt atatea texte
    filozofice care vorbesc despre aceste lucruri 🙂

  17. taty says:


    Legenda trandafirilor
    –de George Coşbuc

    O mamă tânără-ntr-un sat
    Al Indiei, trăia iubită
    De soţul ei şi fericită
    De multe câte i s-au dat.
    Statornică-i trecea viaţa,
    Cum trece-n farmec dimineaţa
    P-un câmp frumos şi plin de flori.
    Şi i-au dat zeii-ndurători
    Un copilaş, ca el să fie
    Cea mai înaltă bucurie
    În traiul ei de rău scutit.

    Dar într-o zi s-a-mbolnăvit
    Cel dezmierdat din mână-n mână,
    Şi s-a zbătut o săptămână
    Şi-a opta zi el a murit.

    Din lut era; s-a-ntors în lutul
    Creării noastre-a tuturor!
    Şi mama-şi blestema trecutul
    Şi se-ngrozea de viitor:
    Vedea întreaga ei viaţă
    Un câmp pustiu, prin care ea
    Cu multă plângere-şi ducea
    Durerea timpului de faţă.

    Şi cu copilul mort la piept,
    Aleargă nebunită mama
    Şi la picioarele lui Brama
    În templu ea se duce drept.
    Cuprinde gleznele măreţe
    A zeului cu patru feţe
    Şi-n hohot tânguios de plâns,
    Obrazul şi-l lipeşte strâns
    De piatra cea din veac cioplită.
    Tu, patimă nebiruită
    A dragostei, ce-o ai de noi,
    Părinte! de ne dai un bine
    De ce-l ceri iarăşi înapoi?
    O, lasă-mi viu copilul, Doamne!
    De ce m-alungi tu cu dureri
    Din ziua caldei primăveri
    În noaptea pustiitei toamne?

    Şi-atunci prin templul luminat
    Un sunet vâjâind scoboară,
    Ca mulţi vulturi ce grabnic zboară
    Şi-n piatră Brama s-a mişcat:
    Femeie! Eu sunt mila milei,
    În stânga am lumina zilei
    Şi vorbele, în dreapta port
    Lumina gândului şi fapta
    Îmi voi deschide dară dreapta
    Ca să-ţi înviu copilul mort!

    Tu mergi şi cată pe pământ
    O casă-n care niciodată
    N-au fost dureri şi nici nu sânt,
    Şi-acolo pune jurământ
    Că ai să plângi viaţa toată;
    Că de lumină vei fugi,
    Fiind d-a pururi supărată,
    Că n-ai să râzi cât vei trăi
    Cel mort atunci va fi în viaţă!

    Şi cu nădejdea scrisă-n faţă
    Ea pleacă, şi din sat în sat
    Prin toate casele-a-ntrebat.
    Şi a găsit în casa ceea
    Că p-un fiu mort plângea femeia,
    Şi-ntr-altă casă plini de dor
    Copiii plâng pe mama lor,
    Şi un bărbat în casa asta
    Plângea că i-a murit nevasta.
    Şi nici o casă n-a găsit

    Fără dureri, un loc scutit.
    Şi s-a întors la templu mama,
    Nu-i nici o casă-n lume, Brama,
    Scutită de dureri şi-amar.
    Părinte-al vieţii, e-nzadar,
    D-aş alerga prin lumea toată
    O, lasă-mi viu copilul, tată!

    Şi ca un tunet depărtat,
    Prin templul sfânt s-a ridicat
    Un vuiet aspru de furtună
    Şi-un glas puternic: Eşti nebună
    Vreai întuneric? Dar să-mi spui,
    Poţi face-ntunecime plină,
    În locul unde nu-i lumină?

    Şi întuneric unde nu-i
    Tu faci lumină? Zile triste
    Fără plăceri tu cum le crezi?
    Şi de există alb, nu vezi
    Că negru-l face să existe?
    Aceasta tu nu o-nţelegi?
    Vrei pentru tine alte legi?
    Dar pentr-un om stricat la minte
    Nu schimbă zeii ce-au făcut
    Ce-a fost în veci ce au trecut,
    În veci va fi de-acu nainte,
    Şi cei vii de vor înceta
    Să râdă, blestămându-şi soartea,
    Cei morţi din groapă s-or scula
    Şi-or râde ei! Nimic nu-i moartea,
    Viaţa-i tot! Auzi cuvântul:
    Nebunii n-au nimic d-ajuns!

    Şi biata mamă n-a răspuns
    Plângând a-nmovilit pământul,
    Pe fiul ei l-a dat lui Iama.
    Şi-a plâns o zi întreagă mama,
    Mormântu-n braţe ea l-a strâns,
    Şi-o noapte-ntreagă a tot plâns.
    Şi-a tresărit în zorii zilei
    Şi-o clipă s-a pierdut în vis:
    O mângâiere i-a trimis
    Din ceruri Brama, mila milei!
    Din lacrimile plânse-n zori
    A răsărit o albă floare,
    Şi peste noapte-a ei plânsoare
    S-a prefăcut în roşii flori.
    Erau frumseţile luminii
    Dar aveau spini, şi-atâta ce-i?
    Ea, biata, nu mai vede spinii
    Şi-adună flori, şi mâna ei
    Îi sângeră, dar nu o doare,
    Că pentru-un spin avea o floare

    Aşa e scris în cartea sfântă
    A legii legilor. D-atunci
    Răsar aceste flori pe lunci.
    Flăcaii-n poezii le cântă
    Şi le slăvesc d-atunci pe drept,
    Nevestele le pun la piept
    Şi fetele le pun în plete.
    Şi-n templul zeilor doi miri
    Împodobesc cu flori vestmântul
    Şi mame triste pe mormântul
    Copiilor pun trandafiri.
    De ei cine-şi ascunde faţa
    De teamă că de ghimpi sunt plini?
    Şi dacă viaţa are spini,
    De ce te plângi că-i rea viaţa?

  18. iubire.com says:

    Frumos blog, felicitari. Daca ai fi interesata ti-am oferi
    gratuit un spatiu pe siteul nostru http://www.iubire.com Continutu
    text ar fi si mai apreciat de catre vizitatorii nostri.

    In plus, mai poti castiga si bani din anunturile publicitare
    care vor insoti textele tale. Daca esti interesata, contacteaza
    ne prin rubrica Contact a siteului http://www.iubire.com

    • Victor says:

      Daca privesti casatoria ca pe o chestie metaforica, adica legatura creata intre un barbat si o femeie, atunci da, sunt de acord cu tine.
      Concret insa, casatoria este un simplu act facut la primarie.

Leave a Reply