Arta de a raspunde unui atac verbal

despre arta de a raspunde sau de a nu raspunde atacului verbal….interesant
subiect. "cineva" (pe bune…chiar asa se semneaza…) m-a intrebat daca nu
vreau sa scriu despre asa ceva iar eu nu aveam cum sa refuz ceva ce mi se pare
interesant.
in primul rand nu as numi arta raspunsul la un atac verbal. arta se refera la
produse frumoase ale mintii umane pe cand raspunsul la un atac verbal este doar
efectul unei cauze urate. prin urmare eu nu cred ca este o arta…
depinde mult din partea cui vine atacul si cat de grav este. depinde si daca
este facut in public sau nu….sunt multe chestii care trebuiesc luate in
considerare atunci cand cineva te ataca.
si cum nu am chef sa vorbesc despre toate astea pentru ca ar iesi un articol
extrem de lung si de pictisitor, o sa spun cum raspund eu acestor atacuri.
de fapt, mai bine zis, nu raspund. bineinteles ca sunt si exceptii…
ok…deci…daca ma ataca cineva care cred ca este mai prost decat mine atunci
nu raspund in niciun fel. imi spun punctul de vedere cat pot de calm pentru ca
mi se pare normal sa spun care este parerea mea, dupa care las acea persoana in
prostia ei. am observat ca atunci cand cineva se cearta cu mine, cel mai sigur
mod de a enerva acea persoana la culme este sa raman calm in timp ce ea devine
din ce in ce mai nervoasa. am o satisfactie aproape sadica cand fac asta si
functioneaza aproape de fiecare data. chiar daca linistea mea este doar
aparenta, in realitate eu fiind foarte nervos, se pare ca reusesc sa pastrez
aparentele destul de bine iar in final ma aumza sa vad cum cel cu care ma cert
fierbe de manie.
acum ceva timp am realizat ca nu poti sa convingi un prost ca greseste,
indiferent ce argumente i-ai aduce. pentru ca intotdeauna oamenii prosti se cred
cele mai inteligente fiinte de pe pamant si pur si simplu mintea lor nu poate
admite ca a gresit. "trebuie sa fii destept ca sa iti dai seama ca esti prost"
era vorba profului meu de mate din liceu si mi-a ramas in minte pentru ca este
una dintre cele mai inteligente chestii pe care le-am auzit. pe prost este cel
mai bine sa-l lasi in prostia lui pentru ca nu isi doreste sa iasa din ea.
de aceea in general nu raspund atacurilor venite din partea unor oameni pe care
ii consider mai prosti decat mine.
cu toate astea, iau in considerare ceea ce a spus despre mine si incerc sa-mi
dau seama daca are dreptate cat de putin sau nu. oricat de prost ar fi, un prost
mai spune si lucruri adevarate uneori….desi extrem de rar.
in cazul in care cineva pe care il respect ma ataca in vreun fel, nici atunci nu
raspund pentru ca atunci ma gandesc ca s-ar putea sa aiba dreptate si ca,
atacandu-ma, o face pentru ca stie ca are dreptate si vrea sa-mi arate ca
gresesc. desigur, daca greseste am grija sa ii spun asta si sa ii spun acelei
persoane punctul meu de vedere argumentat cat mai bine si sunt sigur ca va
intelege.
bineinteles ca sunt si exceptii…intotdeauna sunt. desi incerc sa evit pe cat
posibil certurile nu pot sa raman calm la nesfarsit. uneori (extrem de rar, e
adevarat) ma enervez si atunci nu mai pot ramane calm.
atunci sunt doua feluri in care raspund. depinde de persoana care ma ataca si
starea mea din momentul respectiv.
raspund prin ironii….multe ironii si bine plasate…asta se obtine prin
antrenament si (poate) putin talent.
al doilea caz are loc atunci cand nu am chef de glume. atunci imi afirm punctul
de vedere cat pot mai bine si chiar ajung sa ma cert numai din placerea de a ma
certa. dar niciodata nu ajung sa injur alte persoane, asa cum aud atat de des in
jurul meu. parerea mea este ca o fiinta normala nu face niciodata asa ceva si
prin urmare eu ma comport ca atare, indiferent de circumstante (exceptia este
bineinteles atunci cand conduc….masina aia scoate la suprafata tot ce este mai
rau in vocabularul meu…).
in general nu prea ma cert cu nimeni…am doar discutii in contradictoriu dar nu
le consider certuri chiar daca uneori ajung la limita atacului verbal…
in concluzie…cred ca sunt prea hipiot ca sa stiu ce este de fapt "arta de a
raspunde unui atac verbal"…

P.S.: cautand o melodie frumoasa am dat peste clipul asta. intr-o oarecare
masura are legatura cu subiectul pentru ca este vorba tot despre
cearta….cearta cainelui cu propriul picior.
pana in seara asta eu eram sigur ca omul este singura fiinta care are specimene
ce sufera de prostie…

12 Responses

  1. Cineva says:

    Buna dimeneta! 🙂

    ma bucur ca ai scris articolul. interesant …
    dar, totusi … eu procedez in acelasi fel, adica nu raspund
    atacului verbal din motivele pe care le-ai mentionat mai sus.
    (foarte, foarte rar mi se intampla sa raspund). Problema este
    ca ma obsedeaza cuvintele care mi-au fost adresate cel putin
    cateva ore dupa "eveniment". desi imi repet in gand ca el/ea
    este un prost/proasta, cineva pt care nu merita sa-ti toci
    nervii etc, cuvintele tot imi suna in minte si sunt ca sarea
    pe rana. Atunci, ma gandesc: oare nu este mai bine sa-i spui
    ce gandesti despre el/ea si sa te racoresti? nu ar fi mai
    indicat sa cobori la nivelul lui si sa-i spui ca e prost??
    adica ma gandesc ca daca tu taci el va considera ca are
    dreptate si prostia lui se dezvolta si creste precum cozonacul
    in ajun de sarbatoare …
    ti s-a intamplat sa regreti ca nu ai raspuns?

  2. victor says:

    cand eram mai mic mi se intampla de multe ori sa regret ca nu
    am raspuns. intre timp insa situatia s-a schimbat si nu regret.
    probabil ca la situatia asta a contribuit si parerea proasta pe
    care o am despre persoanele care nu sunt in stare sa-si spuna
    punctul de vedere intr-un mod civilizat.
    pot spune ca am ajuns atat de stapan pe mine incat atunci cand
    trec prin astfel de situatii in general reusesc sa nu le las sa
    ma afecteze. pur si simplu nu ai ce sa-i faci prostului. cel
    mai bine pentru neuronii tai este sa-l lasi in voia lui pentru
    ca oricum este prea incuiat la minte ca sa accepte ca ai dreptate.
    daca un caine te latra, nu ai cum sa raspunzi pe limba lui,nu?
    daca ai avea acelasi nivel de inteligenta si de limbaj cu
    cainele ai putea comunica cu el dar neavand asa ceva cel mai
    bine este sa-l lasi in pace.
    ei au o parere atat de buna despre ei insasi incat orice ai
    spune tu si oricat te-ai certa cu ei, nu vei reusi a rezolvi
    nimic. tot cei mai destepti oameni de pe planeta se vor crede
    iar tu ai avea mult mai mult de suferit…
    ai vazut vreodata doi oameni din astia certandu-se? se injura
    in toate felurile si rareori se intampla sa ajunga la vreun
    rezultat…
    nu…pur si simplu nu ai ce le face. asa ca sfatul meu este sa
    faci ca si mine…sa incerci sa nu mai lasi ca, cuvintele lor
    sa te afecteze in vreun fel. incearca sa constientizezi ca
    lasand cuvintele lor sa te roada nu faci decat sa iti distrugi
    tie neuronii (care nu se mai regenereaza) fara ca asta sa te
    ajute cu ceva.

  3. Cineva says:

    multumesc pentru cuvintele de incurajare 🙂
    tare as vrea sa pot sa fac ca tine, sa nu las cuvintele urate
    sa puna stapanire pe suflet …
    o sa ma straduiesc mai mult …

    acu imi explic de ce simteam io ca se imputineaza neuronii :))

  4. Alex.. says:

    Fratilor nu shtiam ca neuronii la nervi se distrug dar un
    prieten(la o discutie despre nervi) mi-a spus ca sa nu ma mai
    enervez deoarece iti distrugi neuronii degeaba(el fiind un om
    foarte linishtit pe care rareori lam vazut nervos)si am
    incercat sa fack asha shi pot spune ca pur shi simplu ii aud
    dar nu ma gandesc la ce spune shi uit imediat despre ce a zis
    sa u uneori chiar nu-i aud shi alteori ma fack ca nu aud deci
    nu merita sa distrugi neuronii pe cnv care nu merita…Lasa-i  
    sa fiarba in sucul lor propriu ca e mai bn asha shi ei se
    enerveaza mai mult decat tn cand te vede ca nu ii bagi in
    seama iti spun eu:))))asha le fack mereu shi incep sa faca ca
    maimutele in spatele meu ca dak teai face spre ei au lua-o la
    fuga (in general numai copii de 11 12 ani fac dastea shi ei
    fiind tigani:)) ) Doamne ce copii…:))

  5. DanT. says:

    frate! cainele ala nu e prost, e bolnav, saracul !

    Ca si raspuns la articol: fa ce simti ca e mai bine ! daca
    simti sa nu raspunzi, nu raspunde. Daca nu raspunzi si mai
    tarziu iti pare rau, inseamna ca ai o doza de lasitate in tine,
    sau ca nu ai reactii instantanee. Daca raspunzi cu furie – ai
    pierdut controlul – deci e naspa! Oricum, furia e o energie –
    daca o reprimi iti faci rau tie, daca o exprimi le faci rau
    altora. Cel mai bine e sa nu ajungi in acea situatie. ASTA e o
    arta !

  6. Pop Mihai says:

    Izolarea constructiva este cel mai bun medicament. Adica sa te deschizi în interior,inchizând orice comunicare intuila cu exteriorul,pastrând doar prietenii,relatii si module de comunicare strict necesare,respingându-le pe celelalte,în special ce te ataca,dar nu prin violenta,nu prin razbunare,nu prin bârfe si invidie,nu prin agresiune si acte de rautate (care toate astea nu duc la nimic bun în realitate,ci doar înrautatesc lucrurile!),ci prin indiferenta si ignorare a persoanelor care ataca,si a atacului ce a avut,sau n-a avut loc/rost. E bine sa stii si sa crezi din toata inima ca numai parerea ta e valabila pentru tine! Si ce rost mai are sa te certi pentru cuvintele/actiunile altcuiva,câta vreme ai stabilit numai tu pentru tine ca doar parerea ta e cea corecta,iar ,,restul lumii nu conteaza”?! În aceasta lozinca trebuie sa crezi pâna diocolo de moarte,ca RESTUL LUMII NU CONTEAZA! Cel mai important esti tu,dar nu pentru a te manifesta violent si suspicios fata de altii,ci pentru a avea cu adevarat o viata a ta,si nu a replicilor,maximilor gresit întelese si aplicate cu atât mai gresit,si remarcile taioase si lipsite de orice continut si bun-simt ale altora. Trebuie sa-i parasesti pe cei ce ataca,sa ai 2-3 prieteni de încredere si de nadejde,cu care sa traiti în lumea voastra interioara,nu în lumea lor exterioara,de care sunteti satui deja. Devenind ,,invizibili” veti face ca atacurile si atacatorii sa nu-si atinga telul.

  7. Pop Mihai says:

    Deseori,singurul tel al atacatorilor,singurul motiv pentru care au ales sa ramâna pe lumea asta,este aceea de a-i ataca pe altii. În majoritatea cazurilor,atacatorii sunt persoane carora,din cauza faptelor lor reprobabile din trecut (în viata aceasta),si în prezent,Dumnezeu le-a redus cantitatea de energie vitala furnizata,iar subconstientul lor,ca sa nu se dezintegreze prin moarte (fizica si spirituala,în concomitent),observa ca unica alternativa aceea de a-i umili si a-i ataca (verbal,si nu numai) pe altii,care sunt diferiti de ei. E demn de observat ca sunt foarte rare cazurile când acesti acestia se ataca reciproc. De ce sa le dam posibilitatea de a trai ei în vietile noastre? De ce sa-i mentinem la cârma pe acei impostori? Ca pe urma sa ne plângem ca avem necazuri?! Oare,nu noi suntem cauza acestor necazuri,pentru ca le-am permis unor impostori nesatiosi de energie vitala,care convertesc totul pe unde trec în energie negativa,sa preia conducerea în viata noastra,unde odata ,,îninstalati”,au facut pur si simplu ce-au vrut,întocmai ca un virus puternic într-un calculator responsabil cu securitatea nationala?! Sa nu le mai permitem acest lucru,evitând orice contact,în special cel verbal,cu ei,si lasându-i în lumea lor,fara ca sa le dam vre-un drept de intrare,sau de activitate în lumea noastra,sa-i facem sa simta ca nu-i bagam în seama!!

    • Bălăşoiu Marius George says:

      Felicitări! Impecabil!
      Şi eu cred că această este atitudinea de urmat,cum bine ați spus în cele două postări. Nicolae Iorga a spus ,,Dacă ataci replica unui prost riști să te trezești cu tot prostul în discuție “”.

      • Victor says:

        Multumesc!
        Desi au trecut mai bine de 8 ani de cand am scris articolul asta, pot spune ca inca urmez cele scrise aici. 🙂

    • Bălăşoiu Marius George says:

      Pop Mihai -Felicitări, pentru modul de gândire şi de a vedea lucrurile! Sunt de acord în totalitate cu ce ai scris în ambele comentarii.
      Şi eu cred că acestea sunt modalitățile de a acționa cu acest gen de oameni. Afirmat asta după ce am încercat, cu rezultate foarte bune.

Leave a Reply