de ce daca pui trei cuvinte stramb ajungi celebru? de ce daca nu spui nimic pari interesant?
de fapt vroiam sa scriu despre altceva…era un subiect interesant…poate alta data. acum am primit o provocare. imi place sa scriu despre lucruri care nu au un raspuns concret. de fapt nu au niciun raspuns. si cum ieri am fost intrebat de cineva care s-a semnat "eu, de pe y360" ce este fericirea pentru mine, m-am gandit sa raspund la intrebarea asta. am pus "echoes" de la pink floyd pe repeat si acum o sa incep sa ma gandesc… am stins lumina….si am tot timpul din lume sa scriu. …as putea spune ca acum sunt fericit. in momentul asta, in exact acest moment, nu imi doresc altceva. am cafea, muzica, liniste, timp si scriu. nu-mi doresc mai mult acum. de multe ori lucrurile mici ma fac fericit. constientizarea faptului ca traiesc, ca sunt viu si ca am o noapte inaintea mea este de ajuns ca sa ma faca fericit. si atunci sunt foarte multe lucuri care ma fac sa zambesc. soarele, vantul, aerul, aglomeratia de pe strazi, oamenii incruntati, oamenii fericiti, prietenii…totul…pentru ca sunt constient ca traiesc, ca sunt viu, ca am o viata care este numai a mea, ca exist. dar sunt unele momente in care uit de toate astea. nu-mi mai sunt de a ajuns pentru a ma face fericit. atunci ma simt singur si imi doresc sa nu mai fiu asa. dar astea sunt momente scurte, peste care reusesc sa trec destul de repede. un geniu spunea candva ca daca o fata ti se pare ok atunci inseamna ca nu ai cunoscut-o destul de bine. si experienta m-a invatat ca are dreptate. mai sunt si exceptiile. adica situatiile in care fata pare ok insa am eu o problema. dar deja asta este o alta discutie si deviez de la subiect. eu vorbeam despre fericire. uneori simt ca nimic nu m-ar face fericit decat sa plec undeva departe, intr-un loc necunoscut si sa fotografiez. sa fiu singur… candva imi imaginam fericirea ca fiind un moment. eu cu o ea, la tara, un apus de soare, sub un copac. a trecut mult de atunci…ce copil eram!…:) intre timp am invatat ca fericirea nu poate sta intr-un moment. fericirea pe care mi-am imaginat-o eu atunci era doar un moment. ar fi trecut…si ce as fi facut pe urma? atunci nu m-am gandit deloc la lucrul asta. acum da. fericirea de moment este fericire…dar nu e fericirea adevarata. am vorbit despre fericirea mea. acum sa vorbesc despre cum vad eu fericirea in general. fericirea asta este de mai multe feluri…este de foarte multe feluri si difera de la om la om. ceea ce pe mine m-ar face fericit altuia i se poate parea indiferent. unii cauta fericirea in chestii materiale. urmaresc sa aiba bani, faima, putere…ei mi se par nivelul de jos. desigur, ai nevoie de bani in viata…dar nu cred ca avandu-i obtii fericirea absoluta. "banii nu conteaza dar e grozav sa-i ai…" asa cum spunea unul dintre cei mai mari oameni ai lumii asteia, Florian Pittis. poti gasi o anumita forma de fericire in bani si putere, dar numai daca nu ai mintea necesara pentru a-ti dori mai mult. altii cauta fericirea in gasirea jumatatii…a perechii perfecte. isi fac un scop din asta si gasirea jumatatii este singura cale prin care cred ei ca pot fi cu adevarat fericiti. e si asta o cale…dar daca nu o gasesti? parerea mea…e ca fericirea absoluta este atunci cand reusesti sa constientizezi in fiecare moment al vietii tale ca esti viu. ai fi putut sa fii piatra, ai fi putut sa fii aer, ai fii putut sa fii molecule dispersate si fara viata. dar esti viu. si joci jocul asta minunat numit viata. uneori e urat, alteori e frumos, uneori castigi, alteori pierzi. asta e viata. ai drumul tau pe care mergi. si nu conteaza daca ajungi sau nu la destinatie. conteaza sa te uiti in jurul tau si sa vezi tot ceea ce este frumos. poate ca intr-o zi o sa ajungi si acolo unde iti doresti…dar daca ai pierdut zeci de ani gandindu-te numai la asta asta fara sa vezi ce este in jurul tau, mai merita? e o intrebare si atat. nu-mi da mie raspunsul. eu iti spun doar ca parerea mea este ca trebuie sa iti urmaresti scopul pe care il consioderi cel mai important, dar in timpul asta sa inveti sa te bucuri de frumusetea vietii…. …
sunt oameni care tintesc ceva concret in viata. si vor sa faca tot posibilul pentru a-si atinge scopul. fac din el singurul lor mijloc de a gasi fericirea. pentru ei altceva nu mai conteaza, devine secundar. se gandesc zi si noapte numai la drumul pe care il au de facut pentru a ajunge acolo unde isi doresc. dar sunt si oameni care se multumesc cu putin. care nu au scopuri concrete si se multumesc cu o viata normala, fara nimic spectaculos si fara complicatii. ei vor doar sa aiba bani numai cat sa isi duca viata fara probleme si sa aiba liniste. acestia isi gasesc fericirea in liniste. au nevoie de aceasta liniste si o cauta. nu vor sa se aventureze in viata, nu vor sa lupte pentru a ajunge faimosi,pentru ei nu conteaza asta. desi ar avea potentialul necesar de a ajunge mult mai sus decat sunt in societate. sunt si oameni prea fricosi ca sa incerce sa isi atinga scopul. ei au un vis al lor dar doar atat. nu incearca sa si-l implineasca pentru ca nu au curajul necesar. ei vor trai mereu cu regretul ca nu au facut ceva pentru a-si realiza acest vis…dar acest regret este inutil pentru ca si daca li s-ar da a doua sansa…sau a treia…sau oricate sanse…ei tot nu ar avea curajul sa profite de ele. pentru ca sunt prea lasi ca sa incerce sa ia viata in piept pentru a-si indeplini visul. ei nu isi vor gasi fericirea niciodata. si vor trai mereu cu senzatia ca viata este nedreapta cu ei si ii favorizeaza numai pe unii. nu trebuie sa judecam. fiecare dintre noi are propria definitie a fericirii. dar oare chiar stim ce ne-ar putea face fericiti? imagineaza-ti ce te-ar face pe tine fericit. acum imagineaza-ti fericirea asta infinita in timp. nu-i asa ca te-ai plictisi de ea? probabil ca avem nevoie si de tristete in viata noastra ca sa putem realiza ce este fericirea. sau poate ca nu ne dam seama ce ne-ar face cu adevarat si pentru totdeauna fericiti… concluzie. fericirea este ceva ce se poate atinge si in cautarea careia merita sa alergi toata viata. P.S.: Acest articol este o reactie la ceea ce a scris ZOSO
un cuvant din ce in ce mai des folosit in ultima vreme este "moarte". asta demonstreaza ca sunt din ce in ce mai putini oameni dispusi sa se sinucida. ai observat ca, la stiri, de cate ori spun despre o persoana care s-a sinucis aproape mereu spun si ca nimeni nu se astepta la asta si ca nimeni nu a banuit nimic? asta pentru ca cei care vor sa se sinucida chiar o fac. nu se apuca sa tipe (scrie) in gura mare ca se sinucid. aici se potriveste foarte bine proverbul "cainele care latra nu musca". cei care tot ameninta ca se vor sinucide nu o vor face niciodata. doar ca vor sa atraga atentia. si cum nu sunt in stare sa o atraga prin ceva inteligent…apeleaza la metoda asta. sincer, eu le-as da cutitul si le-as spune sa se sinucida linistiti pentru ca o sa stau eu sa am grija sa nu intervina nimeni. oameni buni…in loc sa vorbiti atat despre moarte mai bine ati vorbi despre viata. adica daca acum cand sunteti vii vorbiti despre moarte, atunci cand o sa fiti morti ce o sa faceti? o sa vorbiti despre viata? eu le-as da doua palme si i-as trimite in Somalia pentru cateva zile sa vada cum traiesc oamenii aia si cum lupta pentru supravietuire acolo. astia care tipa ca se sinucid o fac din prea mult bine. daca ar vedea putin ce inseamna raul ar realiza ce viata frumoasa au si nu s-ar mai gandi niciodata la asta. abesnta raului duce la disparitia binelui. daca nu stii ce este cu adevarat rau (in exemplul meu, foametea si razboiul) atunci ti se pare ca e e tragic ca te-a parasit iubitul/iubita. pai frate…asta nu prea e rau. gandeste-te ca te puteai naste in Somalia si ai fi fost nevoit sa lupti ca sa mai prinzi si ziua de maine. si pun pariu ca daca ai fi dus o astfel de viata nu te-ai fi gandit niciun moment la sinucidere. de ce? pai pentru ca ai fi stiut ce inseamna cu adevarat raul.