traim intr-o lume a razboiului. razboi intre tari, razboi intre partide, lupta pentru a supravietui, lupta pentru a iti fi mai bine. in viata fiecarui om sunt o multime de lupte ce trebuiesc duse. asa este si in televiziuni. trebuie sa duci razboiul pentru o audienta cat mai mare. este singura sansa de a rezista ca televiziune. ca sa reusesti asta trebuie sa le dai oamenilor ceea ce vor sa vada. si copiilor la fel. daca observi ca pustilor le plac desenele animate violente atunci asta le dai. daca barbatii vor fotbal, asta le dai. daca femeile vor telenovele, asta le dai. spectatorii decid. ei au dreptul de a alege ce este bine pentru ei si ce nu. pana la urma totul se reduce la 2 puncte. bunastarea ta sau mintea spectatorului. intre aceste doua puncte trebuie sa decizi unde te situezi. …spune-mi, tu daca ai fi presedintele unui post tv ce ai face? ai prefera sa ai o audienta mica, fara profit avand programe culturale sau ai incerca sa dai publicului ceea ce vrea in asa fel incat sa scoti o audienta cat mai mare? …nu fii ipocrit. 🙂 P.S.: ceea ce am scris nu este ceea ce cred. doar am privit problema din punctul de vedere al acuzatilor.
"Listen Kid, love is the only chance for happiness you’ll ever get in this life, and if your gonna let a little thing like rejection stand in your way, maybe, you might as well just stay right there on the ground cause people are gonna be walkin all over you for the rest of your life"
eu sunt sigur ca situatia asta este reala. dupa ce era sa fiu calcat de 3 ori pe trecerea de pietoni de masini care aveau ca soferi femei, o sa cred orice se spune rau despre felul in care sunt in stare sa conduca ele. :)) si avand in vedere obsesia mea ca o sa mor calcat de masina…iti dai seama :)) oricum…daca ar fi blonda si ar merge cu mai mult de 40 la ora ma gandesc ca nu ar fi o moarte chiar asa de rea. :))
ma intreb acum daca o sa ajungi sa te plictisesti de ceea ce scriu. ma intreb daca nu cumva asta s-a intamplat deja. este destul de greu sa gasesc in fiecare zi un subiect interesant. uneori imi este foarte greu sa gasesc un subiect , fie el cum o fi , despre care sa-ti vorbesc. nu pot decat sa sper ca nu se va intampla asta. imi place mult sa scriu…si de aceea voi incerca sa-ti scriu cat mai bine. ma intreb daca ma intelegi. ma intreb daca ma judeci. uneori sunt greu de inteles. …nu incerca sa ma intelegi. si nu ma judeca. nu judec oamenii si de aceea ma astept ca nici ei sa nu ma judece. desi stiu ca asta este imposibil. dar mi se pare superficial sa pui cuiva o eticheta fara sa-l cunosti prea bine. pana la urma nu stii aproape nimic despre mine desi iti scriu in fiecare zi. ma intreb daca ceea ce-ti scriu o sa te ajute in vreun fel. sper ca da. sper ca nu citesti doar pentru amuzament sau ca sa treaca timpul. m-ar face fericit sa stiu ca anumite idei ale mele poate s-au oprit pentru un timp in mintea ta si le-ai analizat. as vrea sa cred ca te-am putut ajuta in vreun fel… ma intreb daca tu visezi. visezi? probabil ca da…toti visam la ceva… crezi in visul tau? trebuie sa crezi in el ca sa se poata implini. stii asta? la ce visezi tu? crezi in povesti? crezi intr-o poveste a ta? oricum ar fi…iti multumesc pentru ca citesti ceea ce iti scriu.