m-am intors la vechea mea problema (una dintre ele)…nu stiu sa descriu nimic exterior. stiu sa descriu oarecum stari…dar peisaje…sau orase…sau calatorii…sigur nu. de asta de fiecare data cand sunt intrebat "cum a fost?" eu nu pot raspunde decat "a fost frumos." mie mi se pare ca asta este descrierea cea mai frumoasa a unei calatorii care mi-a placut. as putea sa spun unde am fost si ce am facut , dar nu as putea sa transmit la fel de bine impresia pe care mi-a produs-o locul sau calatoria…asa ca mi se pare normal sa spun impresia pe care mi-a produs-o in loc sa incep cu descrieri care oricum nu imi reusesc. poate de asta imi place sa fotografiez. prin fotografii reusesc sa spun ceea ce nu pot sa spun in scris sau prin vorbire… a fost frumos. aveam nevoie sa plec. simteam ca am amortit , ca totul a devenit monoton , ca imi este din ce in ce mai greu sa zambesc si sa fiu fericit. aveam o stare de nervozitate inexplicabila dar persistenta cu care a trebuit sa lupt ca sa nu ma cert cu nimeni aiurea… era clar. trebuia sa plec. cand mi-a propus Cati excursia asta pana in Brasov m-am simtit ca un detinut care mai are cateva zile pana sa fie eliberat. urma sa vizitez un loc nou , unde puteam sa fotografiez…trecuse atat de mult timp de cand nu mai fotografiasem si aveam nevoie de asta… sculatul la 5 dimineata a fost o chestie destul de urata…am reusit sa o fac dar toata ziua am trait cu amintirea patului confortabil pe care a trebuit sa-l parasesc prematur… trenurile din tara asta sunt sub orice critica…adica…o sa spun numai ca daca nu ar fi senzatia aia frumoasa ca mergi cu trenul , nu ar fi nimic frumos intr-o calatorie cu trenul in Romania…mai ales daca e personal si e vechi de 40 de ani. am reusit sa-mi las gandurile acasa asa cum mi-am dorit atat de mult. si poate ca din cauza asta am primit mai multe mesaje decat de obicei. cred ca telepatia functioneaza chiar daca noi nu ne dam seama. dar gandurile si problemele mele tot departe de mine au ramas… am avut o zi in care am lasat totul in urma iar mintea mea s-a putut odihni. am facut poze…multe multe poze…si imi plac…si nu imi dau seama inca daca imi plac pentru ca imi aduc aminte de calatoria asta sau imi plac doar prin frumusetea lor…va trebui sa mai treaca un timp pentru a vedea asta mai clar… Brasovul este un oras frumos…nu cred ca am vazut tot ce merita vizitat…probabil ca nu…dar atat cat am vazut , mi-a placut. m-as mai intoarce acolo… dar nu este mai frumos decat Sibiul. probabil ca Sibiul va ramane pentru mine cel mai frumos oras din Romania , indiferent prin ce orase o sa mai trec… deja ma gandesc la urmatoarea calatorie dincolo de munti…nu stiu cand o sa fie , nu stiu unde o sa fie , nu stiu daca o sa fie. dar mi-o doresc si intr-un timp mai scurt sau mai lung cred ca o sa ma duc… cred. nimic nu prea e sigur in viata mea. si de multe ori e frumos asa. acolo este alta Romanie. este o Romanie asa cum ar trebui sa fie tara asta…cand treci muntii iti dai seama ca desi oamenii vorbesc aceeasi limba , ceva este diferit. este alt nivel de civilizatie. oriunde am fost dincolo de munti am simtit asta… oamenii de acolo sunt la un nivel superior celor de aici.
trebuie sa plec. este o nevoie. o necesitate. aproape un viciu. asa cum unii fumeaza , asa cum unii beau , asa cum unii se drogheaza….eu trebuie sa plec. nu conteaza unde , nu conteaza…nu conteaza nimic. doar sa plec. sa simt ca sunt intr-un loc nou , departe de viata mea de zi cu zi. sa simt ca sunt liber. sa simt ca m-am rupt de trecutul , de prezentul si de viitorul meu. sa simt ca am lasat timpul in urma si sunt intr-un alt loc , doar eu, fara amintiri si fara griji. fara probleme. doar eu , locul nou si aparatul de fotografiat. si bineinteles, cine vrea sa vina cu mine… pentru ca nu pot sa plec singur. nu-mi place sa fiu singur nici macar atunci cand vreau sa fiu singur…am nevoie de prezenta cuiva alaturi de mine. da…calatoriile sunt un viciu pentru mine. nu as putea trai fara ele…mi-ar fi imposibil…am nevoie de evadari din cand in cand , atunci cand incep sa ma simt in oras ca intr-o inchisoare… am nevoie…am nevoie sa ma simt un strain intr-un loc necunoscut…doar un tip cu un aparat de fotografiat in mana. fara trecut. fara prezent. fara viitor. doar un punct si atat. am nevoie de fotografii…cand ma uit la fotografiile pe care le-am facut intotdeauna reusesc sa-mi aduc aminte de ceea ce simteam atunci cand le-am facut. ca si cum in ele ar fi prinsa si starea mea sufleteasca din acel moment. si in mare parte din fotografiile mele simt libertatea…nu pot sa fac fotografii decat atunci cand sunt intr-un loc nou sau cand sunt fericit…in alte conditii nu ies la fel de bine…pur si simplu nu-mi plac. calatoriile sunt un viciu. calatoriile ma scot din amorteala in care inevitabil simt ca intru in oras. ma rup din monotonia vietii si imi arata locuri noi. si ma simt liber.
cateodata am impresia ca pot sa privesc in viitor. ca pot sa ma detasez destul de mult de mine in asa fel incat bazandu-ma pe ce a fost si pe cine sunt acum , sa-mi dau seama ce va fi cu mine. cateodata mi se pare ca ma las prea mult prins de viata de zi cu zi in asa fel incat nu mai sunt in stare sa ma detasez si sa vad imaginea de ansamblu. si nu mai pot sa ma uit spre viitor. cateodata cred ca eu caut mult prea departe ceva ce se afla chiar langa mine dar nu sunt in stare sa vad. cateodata traiesc emotiile altora ca si cand ar fi ale mele. cateodata bon jovi canta ceea ce simt eu. cateodata sunt prost. cateodata sunt gri. cateodata traiesc. cateodata trecutul se intoarce. cateodata vreau sa dispar. cateodata visez. intotdeauna vreau sa fiu liber. intotdeauna vreau sa plec. intotdeauna sper.
este o zi gri. universul pare ca a imbracat nuante de gri. cerul pamantul noroiul orasul totul. am simtit nevoia de a ma conforma. de a fi gri. daca totul este gri…sa fiu si eu …si asa gandurile mele sunt toate gri. dar apoi mi-am amintit daca totul este gri eu trebuie sa fiu altfel. pentru ca este nevoie ca cineva sa fie altfel. si atunci mi-am zis: nu trebuie sa fiu gri. daca universul este gri , eu voi fi singura pata daca toti merg intr-o directie eu voi merge in sens opus… zambesti?