simteam ca de la un timp incoace am amortit. ca totul este la fel. ca ma cufund in gri. stii tu…genul ala de rutina care te deprima desi nu ai niciun motiv concret sa fii trist. da…si grav era ca nu stiam cum sa ies din starea asta…nu imi venea nicio idee…. seara asta a fost o seara frumoasa… nu ma asteptam sa fie nevoie de atat de putin ca sa ma scoata din amorteala… si stii ce? azi mi-am dat seama ca sunt mai copil decat credeam. mult mai copil. de fapt sunt copil rau de tot. si nu stiu daca e bine sau e rau. stiu doar ca asta face sa fie nevoie de foarte putin ca sa imi schimbe starea de spirit. stiu doar ca a fost nevoie doar de o plimbare noaptea prin cismigiu , sa o ascult pe Andreea cum imi vorbeste ca sa imi treaca…si sa simt ca amorteala a disparut. …a fost frumos…si multumesc. 🙂 P.S.: e singura melodie despre pisici pe care o stiu 😀
trebuie sa vezi asta…
o seara frumoasa…cu porumb copt….sau necopt. nu m-am lamurit inca. teoretic e copt. practic…mai putin. muzica buna. ca doar e muzica mea. prin urmare nu are cum sa fie altfel decat buna. o discutie frumoasa cu o veche si pe viata prietena… o urma de regret datorata in exclusivitatea stationarii prea lungi…cred ca am nevoie de miscare in mod regulat. ganduri trecatoare despre ce a fost , ce este si ce ar putea sa fie. un gand si mai trecator ca o sa trebuiasca sa ma apuc de invatat candva… apa. apa rece. trebuie sa plec. este o necesitate fizica. am nevoie sa vad ceva nou. simt ca am amortit. iar ganduri… planuri vise sperante si cam asa…
azi….azi mi-am adus aminte de el. …unul din cei mai mari oameni pe care i-a avut , ii are si ii va avea tara asta… il respect pe pittis pentru cine a fost el , pentru felul in care si-a trait viata , pentru…pentru tot… Sunt un frate tanar, care crede in dreptate, Am ochi negri, dar am mainile curate. Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate, Nu raspund cand mi se-arunca vorbe-n spate. Un fapt fara importanta ma poate face sa sper, Ma-nclin si pun in balanta ce-i sfant cu ce-i efemer. Peste tot atarna greu Teama de sinceritate… Dar de cate ori, prieteni, n-am suras cu intristare, Cand sperantele pareau anselatoare. Cand necinstea si prostia si-ascundeau prin gropi norocul, Stiti de cate ori, prieteni, le-am prins jocul. Ne-am saturat de palavre, de carti si filme de soc, Cu vampe, regi si cadavre, cu stele de iarmaroc. Ploaia care va veni Le va potopi pe toate. Ni-e lehamite de marsuri, de tromboane, de plocoane, De blazoane, de canoane si fasoane. Fiindca banul si prostia sunt pericole morale Circul vietii ne-a impus salturi mortale. Deasupra florilor noastre ciuperca cheama a pustiu, Din cer cad pasari albastre si totusi nu-i prea tarziu. Ploaia care va veni Le va potopi pe toate. Sa-ncercam sa facem noi Un oras fara pacate. Ploaia care va veni Le va potopi pe toate. Ploaia care va veni Le va potopi pe toate….