animalele isi folosesc creierul pentru a exista. omul se incapataneaza sa-l foloseasca pentru a gandi. avand in vedere ca suntem singurele fiinte de pe planeta asta care gandesc , asta nu inseamna oare ca ne folosim creierul intr-un fel pentru care nu a fost proiectat sa functioneze?
uneori regret viitorul mort. il regret pentru ceea ce ar fi putut fi daca… "daca" face ca viitorul pe care il regret eu acum sa fie mort. viitorul meu nu are niciun "daca" in componenta lui. este viitorul meu si atat. si atunci de ce sa regret un viitor care nu a existat? si de ce sa regret un viitor pe care nu l-am ucis eu? era mort dinainte de a se naste…. am vreun motiv sa-l regret? e ca si cum ai regreta ca ai pierdut un timp. dar timpul care trece regretand timpul pierdut este si el la randul lui tot timp pierdut. regretand nu fac decat sa trec dintr-un timp mort in altul…. trebuie sa nu regret. sa ma schimb. dar sa nu regret nimic. regretele nu ajuta. schimbarea in bine, da. de fapt….de fapt sunt aproape sigur ca din lipsa de alta ocupatie am reusit din nou , asa cum am mai facut de atatea ori , sa ma gandesc atat de mult la o problema fara prea mare importanta incat a capatat in mintea mea proportii destul de mari. acum incerc sa-i micsorez dimensiunile in asa fel incat sa nu imi mai ocupe atat de mult mintea… numai ca e destul de greu…iar uneori nici nu sunt sigur ca vreau asta…. dar incet , incet , se micsoreaza. …si in spatiul ramas liber o sa plantez ganduri frumoase.
deci (deci nu este o concluzie , deci este o stare) deci deci cum poate sa existe atat noroi in oras? am iesit afara. am mers 10 metri , cand am descoperit ca minunatul meu siret este desfacut (nimic spectaculos in asta , avand in vedere cum stiu eu sa fac fundele…) prin urmare a trebuit sa ma aplec ca sa fac funda la loc. am descoperit ca siretul se umpluse de noroi , lucru care m-a adus in culmea fericirii. atat de fericit eram incat am adresat cuvinte frumoase atat siretului cat si minunatului noroi care era pe el si care in cele din urma a ajuns pe mainile mele. in timp ce-mi faceam funda imbogatindu-mi vocabularul de cuvinte frumoase am descoperit ca in minunata mea inteligenta ma oprisem sa o fac exact in dreptul unui lac. si tocmai facusem descoperirea asta minunata cand vad ca se apropie o masina cu o viteza destul de frumoasa… in acel moment nu am avut timp sa ma gandesc decat ca apa aia din lac va ajunge pe hainele mele…dar macar eu voi avea funda facuta. numai ca masina a franat violent….si eu m-am simtit cel mai norocos om din lume. minuni se intampla. cineva sau ceva l-a facut pe sofer sa franeze si astfel apa din lac a ramas la locul ei… dupa cateva momente in care eram tentat sa cred ca a fost o minune , mi-am adus aminte ca exact in dreptul meu , pe strada , exista chestii din alea pentru limitarea vitezei….si era logic ca masina trebuia sa franeze ca sa nu se faca varza. …prin urmare minuni exista…numai ca au o explicatie logica.
uneori cred ca perfectiunea are legatura directa cu naivitatea. trebuie sa fii foarte naiv ca sa crezi ca perfectiunea , de orice fel ar fi ea , exista. dar daca…. daca perfectiunea exista numai daca esti suficient de naiv incat sa crezi in ea? care este cea mai naiva etapa din viata omului? …copilaria. care este perioada din viata omului in care el este cel mai aproape de fericire? ….copilaria. ca sa fii fericit trebuie sa fii copil. ca sa fii perfect trebuie sa fii naiv. sa fii copil. fericirea si perfectiunea sunt legate de copilarie. oare fericirea si perfectiunea sunt acelasi lucru? cum iti imaginezi un om perfect? nu stiu tu , dar eu cand mi-l imaginez , primul lucru care imi vine in minte este ca el este fericit… trebuie sa redevenim copii ca sa putem sa fim fericiti… ca sa putem gasi fericirea adevarata…. nu fericirea de a avea bani si putere ci acea fericire pe care o simteai atunci cand te jucai… fericirea aia….atunci cand erai mic si traiai in lumea ta mica si totul era frumos… fericirea pe care ai pierdut-o atunci cand ai crescut…. fericirea asta nu o gasesti in bani…nu ti-o poate da nimic din afara. fericirea asta o poti gasi numai in tine. trebuie sa o gasesti inainte sa devii rece si sa mori.