uneori cred ca perfectiunea are legatura directa cu naivitatea.
trebuie sa fii foarte naiv ca sa crezi ca perfectiunea , de orice fel ar fi ea , exista.
dar daca….
daca perfectiunea exista numai daca esti suficient de naiv incat sa crezi in ea?
care este cea mai naiva etapa din viata omului? …copilaria.
care este perioada din viata omului in care el este cel mai aproape de fericire?
….copilaria.
ca sa fii fericit trebuie sa fii copil. ca sa fii perfect trebuie sa fii naiv. sa fii copil.
fericirea si perfectiunea sunt legate de copilarie.
oare fericirea si perfectiunea sunt acelasi lucru? cum iti imaginezi un om perfect?
nu stiu tu , dar eu cand mi-l imaginez , primul lucru care imi vine in minte este ca
el este fericit…
trebuie sa redevenim copii ca sa putem sa fim fericiti…
ca sa putem gasi fericirea adevarata….
nu fericirea de a avea bani si putere ci acea fericire pe care o simteai atunci cand
te jucai…
fericirea aia….atunci cand erai mic si traiai in lumea ta mica si totul era frumos…
fericirea pe care ai pierdut-o atunci cand ai crescut….
fericirea asta nu o gasesti in bani…nu ti-o poate da nimic din afara.
fericirea asta o poti gasi numai in tine.
trebuie sa o gasesti inainte sa devii rece
si sa mori.
ce sfarsit trist pentru un asemenea post… Crezi tu ca nu suntem oare
cu totii constienti ca intreaga noastra existenta are la baza un singur
scop : gasirea fericirii? singura diferenta este locul sau directia in
care o cautam… si fericirea nu "trebuie" gasita…doar stii si tu cat
de pacatos este acest cuvant…fericirea pur si simplu inveti sa o
descoperi…ea este tot timpul acolo, in tine
fericirea….cine stie unde sa o caute? probabil ca nimeni nu stie sigur
unde sa o gaseasca.
…asa ca fiecare o cauta acolo unde crede ca este…
singurul lucru de care sunt sigur este ca ea este in mine…nu afara….
fericirea nu se cauta…chiar crezi ca stim ce ne-ar face fericiti ca sa
stim ce sa cautam?…
daca nu o cauti atunci cum o poti gasi?
cred ca fericirea o poti atinge analizandu-ti viata…indreptand tot ce
crezi tu ca nu e bine in ea…si usor usor ajungi la o stare de
implinire…si daca ai starea asta…te simti bine…radiezi…atragi
prieteni noi si iti gasesti si iubirea vietii (da sunt ironica). sa
presupunem totusi ca ai atinge fericirea asta …cam cat crezi ca ai fi
in stare s-o mentii?
asta e problema ta? :))
tu vrei sa spui ca nu e bine sa cauti fericirea pentru ca oricum o vei
pierde?
te-ai intrebat atunci ce rost are sa mai traiesti? …ca oricum o sa mori…
e aceeasi chestie…
Fericire nu este altceva decat o expresie a limitarilor umane. Cand esti
copil ai atat de multe limitari in actiune incat totul pare realizabil. E
asteptarea aceea tampita: cand ma fac mare o sa fac aia si aia. Astepti
cu nerabdare sa poti face tot ce iti doresti. Si apoi tragica realitate,
o data ce lumea ti se deschide in fata iti dai seama ca nimic nu este
realizabil. Iti dai seama ca imbatranesti chiar si atunci cand toti iti
spun k esti tanar si poti face orice. De fapt tu vrei totul, si cu
fiecare realizare apar alte dorinte. Si nu mai exista cale de intoarcere.
Cauti salvarea in hobby-uri, in munca, in prieteni, in iubire. Ca pe
niste scopuri ce trebuie bifate. Si totusi nu sunt scopurile tale, sunt
scopurile lumii din jurul tau. Asa ti se spune ca trebuie sa fii. Apoi
intr-un final te ascunzi in religie, speri la o alta viata vesnica, la un
timp etern numai al tau, la o lume unde iti poti implini toate visele.
Vei renunta la ratiune si nu vei lasa pe nimeni sa iti conteste
convingerea. Nu vei lasa pe nimeni sa iti spuna ca nu poti fi fericit. Si
timpul trece. Si visele se naruiesc. Si fericirea dispare. Si nu se mai
intoarce.
Si tu vei rade uitandu-te la un nebun care se joaca ca un copil pe
strada, si il vei compatimi. Eu te compatimesc pe tine, si ma compatimesc
si pe mine, pentru ca noi suntem nebunii care ne-am inteles limitarile,
noi purtam povara. Noi nu vom mai fi fericiti niciodata. Dar vom incerca
… pana vom muri… si vom fi iar fericiti… oare?
fericirea exista
poti sa faci ce vrei cu viata ta. depinde numai de tine sa o schimbi in
ce fel vrei.
daca tu crezi ca asa va fi viata ta in continuare atunci nu are cum sa
fie altfel…
dar daca tu crezi ca poti sa o schimbi si incerci sa faci asta atunci va
fi cum vrei tu , nu cum o lasi sa fie…
….si daca vrei sa fii fericit atunci vei incerca sa fii fericit…si
macar vei stii ca nu ai pierdut viata aiurea….ci ai incercat mereu
sa-ti gasesti fericirea.
…dar daca stii unde sa o cauti , sigur o vei gasi.
eu chiar nu am nici o problema victor…cauta tu fericirea…s ma anunti
knd o gasesti :>
…macar o caut
"Fericirea este ceva ce nu poti atinge niciodata… dar in cautarea ei
merita sa alergi toata viata"
Citata din .. you know
stia…:)
…eu sunt mai optimist decat el si spun ca daca eu cred cu adevarat in
ea fericirea se poate atinge.
da se poate gasi , dar nu va mai fii ca inainte .sau mai bine
zis se gaseste in interiorul nostru in gandurile noastre .
singurul drum spre nefericire este ratiunea noastra.
sunt de acord cu tine ca drumul spre nefericire are legatura
directa cu ratiunea. de altfel am tot spus asta pe aici de mai
multe ori.
probabil ca fericirea nu mai poate fi la fel ca atunci cand
eram copii…pentru ca acum avem responsabilitati la care
trebuie sa ne gandim fie ca vrem fie ca nu. dar tot merita sa
incercam sa o gasim.
nu sunt de acord cu imaginea ratiunii ca obstacol in calea
fericrii. in nici un caz calea spre nefericire. de ce ar fi
asa? probabil depinde de cum isi imagineaza fiecare fericirea.
recitindu-ti acum articolul, descopar o problema. chiar crezi
tu ca, copiii sunt fericiti? crezi asta pentru ca, lovindu-te
de probleme, te gandesti ca daca ai fii copil nu ai avea griji
si ai fi fericit.
nu vei fi de acord. nici nu vei incerca sa vezi daca am sau nu
dreptate pentru ca nu ti-ar place sa am. ai nevoie sa crezi ca
daca esti copil, esti fericit.
si totusi. uite-te la Andrei. ti se pare ca este fericit?
ar dura mult prea mult sa-ti explic de ce ratiunea este calea
spre nefericire.
pe scurt…uneori reusesti sa te incurci atat de mult in
ipoteze gen "ce s-ar intampla daca as face asta?" "dar daca as
face asta?" incat in final problema pe care o ai incepe sa
capete proportii din ce in ce mai mari pentru ca tu te gandesti
foarte mult la ea desi nu este cazul.
este vorba aia…a face din tantar armasar.
si daca tu nu ai problema asta sa stii ca totusi sunt multi
care o au.
pe Andrei este mult mai usor sa-l fac fericit decat mi-ar fi sa
te fac pe tine fericit. prin urmare este mai bine sa fii ca
Andrei decat sa fii ca tine. si nu ma refer neaparat la nivel
al ratiunii cat la nivel al simtirii. iar este greu sa-ti explic.
aia nu e ratiune. daca ai avea ratiune (una buna) ai stii sa
deosebesti problemele cu adevarat importante de celelalte.
pe Andrei nu cred ca il faci fericit, mai degraba bucuros.
fericirea, asa cum o vad eu, are ca factori determinanti
iubirea si linistea, implinirea sufleteasca.
nu cred ca poti face un om fericit. doar bucuros.
fiecare are propria parere. nici aici nu putem fi de acord.
ai facut o greseala mare cand ai spus ca perfectiunea inseamna
naivitate.
De acord cu tine…o poersoana care SE CREDE perfecta .. este o
persoana naiva, atata tot… Dar perfectiunea exista insa nu
este definita pentru ca niciun exemplu nu poate demonstra
existenta ei. Perfectiunea… Idealul … exista in mintea
tuturor, nu numai in mintea celor naivi
Fericirea o primesti atunci cand stii sa daruiesti. Fericirea
si perfectiunea sunt oarecum diferite insa ambele sunt gazduite
intr-o sfera abstracta. Esti oarecum fericit atunci cand nu ai
constiintza bine formata ( in copilarie se intampla asta ..)
insa poti fi fericit si la maturitate… insa variabila
vericirii nu depinde numai de tine, ai grija de toate si o sa
fi mai fericit… invata sa ignori neplacerile dar sa inveti
ceva si din acestea.
fiecare vede fericirea in felul lui…
copiii se apropie cel mai mult de perfectiune.
pentru ca ei sunt cei mai naivi si la ei notiunile negative nu
sunt inca prezente.
fericirea lor este simpla dar reala.
o intoarcere la copilarie inseamna o intoarcere la puritate.
fericirea lor este mai reala decat a noastra pentru ca ei vad
lucrurile mai simplu decat noi.
am uitat sa gandim simplu :))
Sunt in asteptatrea fericirii,dar cineva spunea ca sunt in
cautarea fericirii. Cum e mai corect.
Traind viata de zi cu zi prin diferita lume si diferite
probleme mi-am dat seama ca fericirea o realizam atunci cind
se termina.
Odata cu terminarea clipei fericita dorim sa se mai repete
odata si care nu poate fi uitata dar ramine in
amentire.Ajungind la capitolul amentire privim inapoi si vedem
tot trecutul nostru. Oare numai momentele placute ramin in
amentire, si pe care nu dorim sa le intoarcem niciodata.
Dar de ce atunci clipele fericite dorim sa le intoarcem pentru
a le mai trai odata?
Mai bine le-am intoarce pe cele neplacute si amm face
schimbari in ele. Sau trecind prin o greseala sa o pasim sa ne
aducem amente ca am mai trecut pe care am putea sa o ezitam,
pentruca tot noi suntem cei ce suferim pe greselile noastre si
pe urma ne gindim unde e fericirea?
Ea nu e decit in minele noastre.
Si numai doriti sa intoarceti inapoi timpul, pentru-ca este
la moment si realizeazal, pentru ce e logica omului? de ce are
creieri in cap, fiecare are libertatea cel putin de a gindi.
Probabil ca gindurile la unii… se vad rezultatele dupa felul
de a gindi. Asa ca fericirea e lacrimi , durere, suferinta,
chin aici unde gasim o lume intrega, atingerile…, simtul…,
zborul…, visul, serviciul.., oamenii… tot ceea ce ne
inconjoara si ne face fericiti, oricum din fericire suferim
mai tirziu .. atunci cind se termina. Fericirea e un tot
intreg. Ceea ce ne atinge dar nu se vede…
Fericire vine atunci cind cel mai putin ne asteptam si pleaca
cind ne incepem a bucura.
Oricum dupa momentul fericirii vin lacrimile. Fericirea nu
stim cit dureaza, poate aparea dintr-o simpla picatura de
ploaie.
Dar sa nu cunfundati fericire cu bucuria si placerea. Pr ar fi
egale dar sunt diferite si oricum nu le poti da cite o
definitie la fiecare… Fiti atenti nu cunfundati FERICIREA cu
BUCURIA si PLACEREA!!!!!!!
fericire…am cautat`o in bani, in perechea mea, in mine, in
prieteni, aproape orice. Darn nu am gasit`o… cu cateva seri
in urma am fost cu adevarat fericit. dormeam si visam ceva
frumos, ceva care ma facea sa ma simt fericit. Nu mai erau
griji, nu mai erau oameni rau, invidie, sarcasm, nevoi,
neajunsuri, neimpliniri. Nu aveam nevoie de ele nu stiu de
ce … Eram acolo si atat.
Cand m`am trezit, aveam lacrimi pe obraji, dar nu erau de
suparare ci lacrimi calde de fericire. Nu stiu cum dar visul
acela s`a materializat si in real si timp de cateva ore am
avut acea stare de euforie, de placere a tot, de implinire. Ma
bucur sa vad ca exista chiar subiecte despre fericire si ca
sunt oameni ca si mine care inca o cauta… Eu se pare ca am
gasit`o in vise,,,, De as putea sa dorm si sa imi pot face
singur visele…Ce stim noi ce se ascunde in mintea noastra?
Ce stim noi ce este fericire….? relaxare, fara griji, si
simti ca explodezi de atata placere a sufletului. Esti
implinit, ai tot ce vrei si nu ai griji… Poti sa faci ce
vrei… Trebuie cumva sa o gasim. Cei care credeti ca nu
exista inseamna ca nu stiti ce e…cum sa vb despre ceva cand
nici nu stii cum e??? sper ca intr`o zi sa o gasesc si sa o
intemnitez in sufletul meu,
Alex, in cautarea fericirii
cu totii vrem sa gasim fericirea si sa o pastram in sufletul
nostru pentru totdeauna.
indiferent daca vom reusi sau nu, cel mai important este sa nu
renuntam sa o cautam.
resemnarea inseamna moarte….
nu o sa fii niciodata fericit daca tu continui sa cauti
Si ,vorba lui Kant,
fericirea, cum nu o sa fii capabil si sa iti traiesti viata,
daca continui sa ii cauti sensul . E ca si rasul , se naste din
neasteptat, e un vesnic santier in lucru
e un ideal al imaginatiei si nu al ratiunii .
E placerea sufletului, am mai citit undeva, si sunt complet de
acord. O simpla senzatie..o adiere de vant la momentul
potrivit, o culoare, un sunet .. mozart,chopin,vivaldi .. un
film,o vorba, un zambet,o carte – daca angajezi sufletul, devin
niste fericiri.
(:
>:D<
cred ca pana la urma fiecare vede fericirea in felul lui, in
functie de educatie, de cultura, de mediul in care a crescut,
de credinta….pe scurt, in functie de caracterul lui.
probabil ca nu exista o "fericire" care sa-i poata face
fericiti pe toti. fiecare isi doreste altceva…
Clar. fiecare isi doreste altceva.
Citind comentariile voastre realizez(si poate nu prima data) ca
generatia asta a atins "iluminarea":))
Sunt de acord doar ca un singur lucru:fericirea nu poate fi
definita in termeni clari,e o simtire ,un feeling, un sentiment
de multumire si liniste sufleteasca pe care fiecare il percepe
in mod diferit,si intr-adevar cu trecerea anilor si cu
atingerea "maturitatii" acest sentiment de fericire si
naivitate de a te bucura de orice lucru ,oricat de banal ar fi
,se diminueaza ….
Spunem totusi ca suntem in cautarea "fericirii" atunci cand
vrem sa ne implinim visele,spunem ca asteptam "fericirea"
atunci cand de fapt asteptam ca ceva sa se intample,ceva
minunat care sa ne bucure sufletele…:)
fericirea este in permaneneta cu noi…doar ca ne stabilim
idealuri nepotrivite ptr vremea noastra tocmai ptr ca ne
complacem cu stilul asta trist de a trai…provocand mila
celorlalti.fericirea e vie si e atat de aproape de
noi…aproape ca ar trebui sa ii auzim bataile de palme si
felul in care ne convulsioneaza trupul…
fericire este ceva care dureaza o luna, o zi, o ora , un minut
in care poti sa zbori pana la cer , in care totul iti
apartine … dar cum am spus m-ai sus dureaza putin.Si dupa
aceea vine aceasi monotonie cu care te-ai obisnuit .. si speri
ca intr-o zi in care din nou vei avea parte de fericire .Cu
toti speram sa atingel acel nivel in care vom fericiti dar
poate … intr-o zi ne vom plictisi de aceasta fericire si ne
vom dori sa avem parte de altceva care sa schimbe.pot sa
asociez fericirea ca un fulg de nea care se topeste cand il
vei tine in maina .
in opinia mea fericire se poate gasi,este greu si trist ca ne framantam si pieerdem multi ani pentru a fi sinceri cu noi insine,fericirea exista zi de zi,pentru uni dintre noi situatia mareriala si grijile cotidiene ne fac sa ne simtim nisre robotei usor de manipulat si supti de energie,nefericirea devine atunci cand ne simtim inutili si epuizati,aceasta stare devine datorta mediului,conditiilor sociale si engramurile care le avem din copilarie si adolescenta,……..viata e frumoasa
da, viata este intotdeauna frumoasa, tot secretul sta in capacitatea noastra de a ne da seama de asta. cand scriam randurile de mai sus eram inca in cautarea ei, o intuiam insa eram inca destul de departe de a o gasi.
acum definesc fericirea ca fiind capacitatea de a constientiza in fiecare moment al vietii ca existi, ca esti viu.