Am terminat cartea de citit: Jurnalul tuturor posibilitatilor – scrisa de Mircea Chira.

De ieri pana azi am citit si recitit lucruri pe care le stiam dar de care inca am nevoie in fiecare zi. Am gasit in ea un stil de a scrie pe care il agreez foarte tare. Fraze clare, cu lucruri clare, din care intelegi repede despre ce este vorba, care se citesc repede si pe care ti se pare ca le cunosti de cand este facuta lumea.

De aici (din aceasta carte) poti sa-ti dai seama cata ,,citire’’ are la activ ce-l ce a scris-o, pentru ca lucrurile simple sunt cel mai greu de facut. Tot de aici iti dai repede seama ca esti pe drumul cel bun chiar daca ,,viteza’’ nu este chiar aceea pe care ti-ai dori-o. Pentru cei care sunt la prima lectura de acest gen si lucrurile de aici sunt mai noi, s-ar putea sa para o colectie de frumoase povesti… Nu-mi dau seama cum as fi interpretat aceasta carte in urma cu cativa ani.

Nu-ti dau sfaturi. Daca insa ai ajuns sa citesti aceste randuri, fa-ti un bine si citeste cartea. Ai de castigat incredere in tine, daca nu o ai. Ai de castigat cunostinte despre puterea pe care o ai. Si daca nu te-a convins, macar te-a facut curios sa te documentezi pentru a afla daca acesta putere, despre care se vorbeste din ce in ce mai mult, este reala, este atat de mare, este studiata, este DARUL cu care ne-a inzestrat Dumnezeu la venirea pe lumea asta sau o au numai unii. Unul din lucrurile foarte importante pe care le-am aflat in viata a fost faptul ca daca vreau sa fiu vreodata fericita… sa-mi stabilesc un scop in viata. In cartea asta vei afla acest lucru mai mult decat firesc, fara sa treaca anii si nenumarate carti citite care sa te convinga (cum mi s-a intamplat).  

Cum am ajuns la aceasta carte? Trebuie sa ma laud si sa spun ca am ajuns la ea aplicand toate cate le-am invatat in ultimii ani.

Primesc intr-o zi (pe ,,prietenul’’ meu Facebook) o invitatie la un eveniment in care subiectele erau: un antrenor in motivatie, tot de pe Facebook il cunosteam, si o lansare de carte… a lui. Pentru ca ii urmaresc postarile din care reiese mult optimism si care contin acele idei pe care le urmaresc si eu de cativa ani incoace, am hotarat sa merg. Un timp nu m-am gandit la eveniment. Cu o zi inainte mi-am amintit.

In dimineata zilei stiam ca evenimentul are loc la un hotel si la o ora. Gandind ce am de facut, am hotarat ca am timp pentru tot ce-mi propusesem. De obicei nu-mi ia mult sa ies din casa, nici acum nu mi-a luat doar ca nu aveam tot timpul pe care il stiam. De ce? In timpul pregatirilor am avut o revelatie, am cautat invitatia si am aflat ca hotelul nu era cel pe care il stiam (citisem corect dar mintea se dusese in alta parte) iar la acesta nu mergea niciun metrou. Ca sa fiu sigura mi-am intrebat si baiatul care dupa un calcul mi-a zis ca trebuie sa ies din casa fix cu o ora inainte. Ok… Unde este evenimetul atunci? Este un hotel imens, cate sali or fi si pe cate neveluri s-or afla? In timp ce cautam pe net unde este intalnirea, citind de un magazin si o farmacie… total necunoscute mie, mi-a venit ideea sa dau un telefon sora-mi s-o intreb de aceste puncte de reper. Tot atunci mi-am amintit ca am udat pantalonii si trebuia sa-i calc. Nu mai erau cincizeci de minute pana la ora inceperii, recomandarea era ca intalnirea sa aiba loc cu douazeci de minute inainte pentru a ne cunoaste, mai aveam de dat telefon sora-mi, de calcat pantalonii si sa pun ceva pe mine drept haine. Si eu cu ce ma duc pana acolo? Cu Taxi, mi-am raspuns. Era unicul raspuns. Ultima oara am stat juma’ de ora in statia lor pana am dat telefon dupa alt Taxi si a mai durat zece minute pana a venit. Foarte tare!

In mod normal (normalul meu pana acum putin timp in urma) aruncam cu toate, imi faceam o cafea si stam acasa plina de nervi.  Acum mi-am calcat pantalonii, daca nu ieseau bine gaseam eu altceva, mi-am sunat sora si in timp ce-mi puneam bijuteriile faceam comanda pentru Taxi. Am iesit in strada dupa ce dadusem dresa… nu foarte exacta, ma plimbam intre doua blocuri asteptand si urmarind blocajul masinilor din strada, fara sa ma gandesc ca doar cu elicopterul ar fi putut cineva sa mearga in vreo directie. Suna telefonul si o voce de inger ma roaga sa merg in directia din care urma sa vina taxiul pentru ca nu putea inainta. Merg putin, vad indicativul si ma urc. N-am avut curaj sa ma uit la ceas. Ce??? Mi-am spus ca degeaba tot invat despre mine daca nu am curajul asta.. dar mi-a venit alta idee. Am intrat in theta (Theta Healing – Alexandrina Galiceanu te iubesc pentru asta) si mi-am comandat ora la care sa ajung. Masinile au inceput sa mearga, am intors taxiul si am plecat spre hotel (juma’ de Bucuresti de mers). Am ajuns exact unde imi spusese sora, in lateralul hotelului, si unde era intalnirea si unde… n-am vazut nicio farmacie si niciun magazin! Foarte tare! Si eu acum ce fac? Nu cunosteam pe nimeni care sa mai mearga la acest eveniment, aveam doar un numar de telefon luat de pe net care nu stiam al cui era. Am plecat spre strada, nu era bine si nici cineva pe acolo pe care sa intreb. Am hotarat sa ma intorc si sa merg pe langa hotel pana gasesc pe cineva. M-am intors si pe deasupra unor masini vad un cap de barbat. Am incetinit cu gandul sa-l intreb daca stie vreo farmacie sau magazin. N-am mai intrebat pentru ca barbatul era chiar Mircea Chira – antrenorul care urma sa tina evenimentul. Am mers impreuna in sala, m-am asezat pe scaun si m-am uitat la ceas: mai erau zece minute! Zece minute! I-am multumit lui Dumnezeu si le-am trimis mesaje sora-mi si baiatului meu sa ma laud ca am ajuns.

Evenimentul a fost unul in care nu stiu cand a trecut timpul. Fiecare cuvant si fiecare fraza spuneau ceva pentru fiecare din sala. Aproape ca nu i-am auzit vocea, cum se intampla cu cei care doar pentru asta vorbesc. Aveai impresia ca tu esti cel mai important de acolo si m-a convins ca asta a vrut sa spuna.

Daca ti s-a parut ceva imposibil in ce am povestit sau exagerat, citeste cartea, fa ce scrie in ea si documenteaza-te daca nu crezi ca este posibil ca Imposibilul sa devina Posibil!

P.S. – nu am spus cum am ajuns la aceasta carte. Conform Luizei de cand a venit pe lume, nu am cumparat cartea ce urma sa fie lansata cand am intrat in sala, mi-am zis ca o iau la sfarsit. Te mira? Nu mai era. Am citit cateva titluri, de acelasi autor si ,,tuturor posibilitatilor’’ mi-a oprit privirea. Am cumparat-o, am si autograf si de ieri pana azi am terminat si acest articol.    

Iubire in suflet!

There are no comments, click here be the first one!

 

diamondDe ce sunt eu in aceasta afacere?

De ce sunt colaborator la aceasta firma?

De ce iubesc eu produsele acestei firme?

 

Rapuns: dintr-un singur MOTIV care are cateva fatete:

  1. Una dintre ele este existenta ENZIMELOR in aceste produse care sunt rezultatul folosirii tehnologiilor ce permit temperaturi scazute pentru a nu le distruge. ENZIMELE mor, sunt distruse, la temperaturi mai mari de 30-40 grade Celsius.
  2. Sistemul de recompense uman si pentru toate buzunarele. Nu include obligatii de genul limita de timp, limita de valoare si numar de produse pe factura, numar de comenzi si valoare in limita de timp, etc. Este una din putinele firme MLM care nu-ti stabilesc obligatii ce tin de numarul de persoane pe care sa le aduci drept colaboratori sau valoare pe care sa o atingi in prima, a doua si lunile urmatoare.
  3. Sistemul de aducere, in fata colaboratorilor, a cursurilor si seminariilor menite sa dezvolte aptitudinile necesare celor care doresc succesul in aceasta afacere si in oricare alta si celor ce doresc informatii legate de sanatate. Cursuri si seminarii ce au ca lectori, in afara de colaboratori care au cunoscut succesul, traineri cu experienta, medici si scriitori in domeniul dezvoltarii personale.
  4. Sistemul transparent, al aplicatiilor informatice, care faciliteaza posibilitatea de a-ti vedea reteaua si care frunizeaza foarte multe date ajutatoare constructiei de retea: numar de comenzi ale colaboratorilor, numarul si denumirile produselor comandate, numar de puncte bonus, numele si statutul colaboratorilor etc. Acest sistem iti permite sa sti in orice moment ce produse se vehiculeaza la tine in echipa si cine sunt persoanele cheie care isi construiesc retele.
  5. Cadourile in puncte si produse care se fac saptamanal, lunar si chiar anual. Avem promotii care tin si de un an: platesti trei produse si primesti unul cadou.
  6. Primesti instiintare ori de cate ori un colaborator direct urmeaza sa aiba ziua de nastere. Este minunat sa te sune cineva din afacere sa-ti ureze ,,La multi ani!’’ de ziua ta.
  7. Pe langa faptul ca iti ofera posibilitatea sa vezi toata lumea, primesti cadouri si reduceri la produse doar pentru simplu motiv ca te afli in acea calatorie. In tabara din anul asta am primit cadouri in valoare de, exact, jumatate din valoarea taberei. Cum intamplator am facut in prima zi insolatie, mi-au fost salvare produsele cu care am fost intampinata la sosirea in tabara.
  8. Posibilitatea de a cere informatii oricui de la firma si de a primi raspuns. Ai posibilitatea sa pui orice intrebare referitoare la calitatea, componenta, concentratia, originea, ambalajul, termenul de valabilitate, etc., etc. toate referitoare la produse. Ai posibilitatea si accesul la orice informatie legata de bonusul lunar, sistemul de recompense si pret.
  9. Alta fateta, care sta langa sufletul meu, este ca in aceasta firma am aflat, am cunoscut, am citit despre Legea Atractiei, despre Secretul si Legea Rezonantei. In aceasta firma am aflat ca ai o viata fericita daca o ancorezi de un scop si nu de relatii si oameni. In aceasta firma mi-am descoperit talentul, harul cu care m-a inzestrat Dumnezeu si mi-am stabilit scopul, visul, telul meu in viata.
  10. Alta fateta este… nu vreau sa lungesc prea mult acest articol.

 

60358484Am vorbit de fatete. Omul cu multe fete se spune ca nu-i chiar valoros. Pietrele pretioase insa sunt cu atat mai valoroase cu cat au mai multe fatete. Diamantele au o valoare foarte mare dupa ce sunt slefuite si se prezinta in multe fatete. Briliantele au chiar un numar si mai mare de fatete si o forma anume. Daca firma CaliVita are, si ne arata, atatea fatete valoroase (umane as zice eu), nu am putea sa o numim Diamant? Daca ai sa intelegi doar fateta cu Enzimele, eu cred ca ai sa spui ca ,,da’’.

Mai este nevoie sa spun ca raspunsul, la intrebarile de la inceputul articolului, este MOTIVUL si se numeste CaliVita?

fashion-engagement-ring-jewelry-art-platinum-plated-high-quality-four-claw-inlay-rectangle-cz-diamond-ringsPrima fateta – in articolul urmator.

Pe curand!

There are no comments, click here be the first one!

10628272_730944773625592_3687662133982673441_n

La inceputul anului, am avut un gand: merg si eu cu CaliVita la Budapesta.

CaliVita anul acesta a implinit 25 de ani si presedintele a vrut sa sarbatoreasca impreuna cu toti cei care vor si ei acest lucru, organizand la Budapesta o sarbatoare de amploare, eleganta, rafinata si demna de o firma care se respecta, isi iubeste si isi respecta colaboratorii.

Lista mea de vise este inceputa de cativa ani. Bifez din cand in cand pe cele care se implinesc, mai pun altele noi dar, cum singura mea regula este ,,fara reguli”,  acest lucru nu se intampla la inceput si sfarsit de an. Si totusi, la inceputul acestui an stiam ca atunci cand ma voi apuca sa-mi completez lista de vise, acesta va fi unul dintre ele. Pe la sfarsitul primaverii mi-am completat lista iar acum l-am bifat ca realizat. Se pare ca intentia mea a fost mai tare decat regulile la care oricum nu-mi place sa ma supun. Da, am zis ca merg fara sa ma gandesc daca voi avea bani, concediu, etc., etc. si am mers. Asta imi aminteste de vara lui 2009 cand mi-am zis ca in 2010 voi merge in tabara cu CaliVita, lucru care era chiar imposibil de realizat cu datele pe care le aveam la acea vreme, si… am mers.  Tot citesc si ascult despre intentiile noastre, emotiile noastre, gandurile si cuvintele care ne creaza realitatea in care traim si totusi… sunt surprinsa si ma minunez de fiecare data cand realizez ca lucrurile se intampla exact asa.

  Am plecat spre Budapesta cu coechipiera si prietena mea. O jumatate de zi am avut la dispozitie pentru a vedea Budapesta. Am vazut si simtit intr-o jumatate de zi atat cat am putut din Bupapesta. Am vazut un oras superb luminat, cateva cladiri martore ale unui trecut istoric demn de amintit. Am simtit un aer rece care ne aducea aminte de zapada din munti si mai ales am simtit atata bunavointa si amabilitate la cei carora le ceream lamuriri despre orientarea in oras, ca nu-mi vine sa cred. Am venit acasa si am spus tuturor ca nu am intalnit atatia oameni amabili la un loc ca in seara in care am vazut Budapesta. Parca se adunase tot Universul in jurul nostru ca sa ne raspunda cu aceasi bucurie cu care plecasem de acasa.

15241771_1213990282027055_1117409699616816598_nProgramul a fost in mare cel care ne fusese anuntat: in prima parte a zilei urmatoare vorbitori, adunare de colante pentru tombola, degustare produse noi, impartit impresii cu cei cunoscuti si multa multa veselie. Dupa o ora de pauza a urmat cina si dansul. Nimic din bogatia mancarurilor, gesturilor si atentiilor cu care am fost intampinati nu m-a mirat. Cumva ne-am obisnuit sa fim rasfatati. Prietena mea a facut o remarca la care niciodata nu ma gandisem: sponsori si ,,pui”, manageri si proaspeti inscrisi, suntem impreuna si tratati la fel.

14938319_1317010041689214_236688675390094983_nAu vorbit dintre cei care se afla la nivele inalte, au vorbit si vorbitori ,,de meserie” cu discursuri motivante, a vorbit si presedintele amintind de emotiile si daruirea cu care stie ca se reuseste in astfel de colaborari. Fiecare a vazut si simtit acest eveniment intr-un fel. Fiecare a ramas cu amintirea unei clipe, a unui cuvant sau a unui indemn. Eu am ramas… sper sa se inteleaga pana la urma ce vreau sa spun. Printre vorbitori a fost un domn care nu a  vorbit despre cate puncte sa adunam si cati oameni sa inscriem, nu a vorbit de ,,sacrificiile” pe care trebuie sa le facem un timp de… daca vrem sa fim oameni de succes, nu a vorbit de carti pe care sa le citim, materiale pe care sa le invatam. Domnul acesta ne-a vorbit, poti sa zici ca-i politica sau publicitate ce fac eu acum dar e problema ta, despre visul presedintelui CaliVita atunci cand nu stia ca va exista firma CaliVita. Domnul acesta a fost intai un domn cu functii inalte in America cu care a facut cunostinta presedintele si care l-a ajutat in infaptuirea visului lui: acela de a ajuta oamenii. Greutatile prin care au trecut pot fi percepute ca fiind mai mari sau mai mici in functie de cat de inimos si curajos esti. Mie mi s-au parut foarte mari. Poate marimea acestora i-a facut pe cei doi sa ramana prieteni si increderea pe care au avut-o unul in altul sa le fie rasplatita cu o frumoasa reusita. Pana aici nu pare a fi nimic iesit din comun. Nimic maret nu se infaptuieste usor si repede. A rezultat o firma care ne ofera doar calitate. Si asta poate fi ceva obisnuit.

john-ritchCe mi se pare mie neobisnuit este alaturarea uimitoare a doua componente: drumul al naibi de greu strabatut de presedinte pana la finalizarea actualei firme si… genul de sistem in care functioneaza. Da, este MLM. Toate MLM-urile insemna distribuire de produse in retele de consumatori. Da? Toate MLM-urile, de departe privite, ajuta omul sa prospere prin munca cinstita. Numai ca sistemele prin care sunt recompensati oamenii nu sunt la fel in toate MLM-urile. Am aflat asta nitel inainte de a ma altura firmei CaliVita si chiar si dupa. Am aflat de sisteme de recompense datorita carora nu m-as fi alaturat acestor firme in veci. Sunt sisteme in care se pun atatea conditii: de puncte, de timp, de numar de oameni, de numar de… incat stai si te intrebi daca asta se numeste ajutor? Mie mi se pare uimitor cum in aceasta firma, care este CaliVita, s-a putut adopta un sistem in care unica obligatie pe care o ai, daca vrei o recompensa in bani, este sa cumperi un produs. Unul. Nu in valoare de…, nu in numar de… doar unu’. Ca sa ti se faca o factura ai nevoie doar de un produs. Normal ca si aici exista nivele si puncte care se strang pentru aceste nivele dar… repet: ca sa iti iei bani nu-ti trebuie numar de oameni luna asta si numar de oameni luna urmatoare si numar de puncte cat ai aduna din jumatate de oras daca ar fi fost inscris tot. Spuneam ca mi se pare neobisnuit? Da, pentru ca dupa atata chin a facut ca acest sistem sa fie pentru toate buzunarele si pentru toate nivelele de intelegere si sigur nu este pentru o imbogatire rapida si spumanta. Am aflat de sisteme ale romanilor care nu par a fi fost vreodata romani. Un strain ne iubeste mai mult.

14947515_1193922427367174_324177812945045037_nSe intampla in multe domenii sa ne invatam cu binele si sa ni sa para ca ni se cuvine, astfel nu mai constientizam valoarea a ceea ce avem. Asa cum se intampla sa ne suparam din nimicuri si nu realizam ca de fapt suntem norocosi ca de dimineata soarele a rasarit din nou si tot din nou putem sa-l vedem.

Asa se intampla  sa nu ne dam seama mereu de ce sistem usor avem in care sa ne implinim sanatatea, frumusetea, fericirea si visele!

La revedere!   

 

 

 

There are no comments, click here be the first one!

17 iunie 3,,Fiecare om are nevoie sa i se recunoasca si sa i se inteleaga nevoia de a respira si gandi in felul propiu.” Scriam asta cu ceva vreme in urma fara sa ma gandesc atunci ca voi relua aceasta idee intr-un cu totul alt context.

             Am vazut-o cand era cat o lingura. Am vazut-o cand a inceput sa mearga in picioare si cand a inceput sa stalceasca cuvintele. Regretul ca se va corecta si nu voi mai auzi sunetele dulci si serioase nu m-a parasit curand. Am ascultat-o recitand poezi, cantand cantece si vorbandu-mi in limba germana si engleza, eu nefiind chiar iubitoare de asa ceva. Am vazut-o inotand si balacindu-se, cu tot sufletelul si veselia proprie numai copilariei, in apa. Am vazut-o facand primele litere si tipand ca nu stie sa rezolve o problema la mate pe care nici macar nu o citise. Am vazut-o mancand singura, singura bucatica introdusa in gurita ei era cea ramasa pe spatele lingurei pe care o rasucea foarte bine. Am auzit-o spunandu-mi ca pot avea incredere in ea ca nu va spune nimanui… Toate le facea o fetita. Fetita sora-mi care este nepotica mea. Nepotica. Nu m-am gandit serios in toti acesti ani ca fetita, nepotica se va transforma in… domnisorica.

             Am fost anuntata ca miercuri va avea loc serbarea de sfarsit de clasa a patra si serbarea in care isi vor lua ramas bun de la invatatoare. Eu oricum sunt acolo unde ea este pe scena, in fata clasei si oriunde canta, danseaza si recita. Nu m-a lasat memoria, imi amintesc aceasta trecere, numai ca spre deosebire se nepotica mie nu mi-a placut aceasta trecere, asa cum nici scoala nu asteptam sa inceapa. De cu seara am primit o fotografie cu ea imbracata in rochita ce avea sa o poarte la serbare, era superba. Nici nu puteam zice altceva, este printesa mea si este minunata. Am ajuns impreuna la locatia unde avea sa se tina serbarea. Restaurantul, fosta casa boiereasca, avea o curte cocheta foarte binevenita pentru copii care desi erau imbracati de gala sau jucat de leau sfarait picioarele pana a inceput serbarea. La niste mese in curte, am asteptat pana la inceperea programului ce a urmat inauntru. Cand s-a anuntat ca incepe si copii disparusera din curte, ne-am ocupat locurile amenajate pentru parinti si ne-am pregatit telefoanele, tabletele, aparatele de filmat si tot ce putea exista pentru a imortaliza momentul. Niciunii nu prea ne-am gandit si la… batiste.
             A inceput muzica… un vals. Un vals? Si ce vals! Intr-o secunda pluteam si eu, eram pe aripile lui. Si imediat au aparut copii. Nu mai tin minte si nici atunci nu stiu cum a aparut ea impreuna cu un baietel, invartindu-se in ritmurile valsului… apoi se schimbau partenerii… Un fior m-a cuprins si un sentiment pe care nu mi l-am putut descifra si nici nu stiu cum sa-l descriu fara sa-i stirbesc valoarea. Vedeam o domnisorica la primul ei bal, dansand un vals care-mi datea batai de inima, vedeam o gratie care nu avea nimic dea face cu papusile cu fundite cu care, de fapt, nu s-a jucat niciodata. Lacrimile imi curgeau fara sa-mi dau seama. Domnisoara asta care nu se uita in ochii niciunui partener pentru ca era foarte atenta la tot in jurului ei, nepotica si printesa mea, nu mai era o chiar o fetita. Un val de iubire am simtit si am cautat imediat sa o invalui si pe ea cu el. Nu se poate descrie cata fericire am simtit ca mi-a adus acel val. O iubire care se dorea doar trimisa, o iubire care as fi vrut sa fie ca o pavaza care s-o inconjoare impotriva a tot ce s-ar putea sa fie neplacut in toata viata ei. Simteam ca-mi plesneste pieptul de atata fericire. Iubire neconditionata!

           Am trait momente intense de iubire in viata alaturi de copii mei, de sufletele din sufletul meu. Mi se parea normal sa-mi iasa inima din piept de fericire, si iubirea pentru ei este ceva ce nu se poate descrie. Ei sunt o prelungire a ceea ce sunt eu. Eu sunt eu, nu ma pot descrie ca pe un sentiment. Orice miscare a lor o simt si ma bucura sau ma intristeaza inainte ca ei sa o perceapa.
         Acum este vorba despre un sufletel care este in directa legatura cu mine mai mult decat se poate crede. Iubirea pe care o simt pentru cei care nu sunt copii mei, imi da o stare de fericire pentru care nu s-au inventat cuvinte care sa o poate descrie. In mod sigur este iubirea care ii da si ii va da spatiul in care va putea sa se exprime, sa gandeasca si sa cante, sa scrie si sa respire, pentru ca…

,,Fiecare om are nevoie sa i se recunoasca si sa i se inteleaga nevoia de a respira si gandi in felul propiu.”

 

Iubire in suflet!

 

 

There are no comments, click here be the first one!

Lege sau Libertate?

http://zboara.eu/luiza/files/2016/06/998386_465224646903946_96105747_n-300x225.jpg

  Peobabil ca multi imi vor sari in cap. ,,Esti dusa? Cum sa pui asemenea intrebare?’’. Da, cum sa pun asemenea intrebare? Si totusi o pun si iti argumentez ca desi toti ne dorim libertatea, toti alegem sa traim dupa …

 

Pareto si… emotiile

http://zboara.eu/luiza/files/2016/05/934108_397291577046775_495588014_n-300x199.jpg

  1 – Cine a auzit cate ceva despre sistemul de vanzari MLM, sigur a auzit si de Legea lui Pareto. N-a fost si nu va fi prietenul meu. In primul rand pentru ca ma punea la munca si in …

 

O zi minunata

http://zboara.eu/luiza/files/2016/04/DSCN0095-300x225.jpg

                             Fiecare zi este minunata. Fiecare zi este o minune si fiecare zi este un dar. Ce am facut noi sa meritam acest dar? Nu mi-am pus intrebarea asta pana acum dar sincera sa fiu nici nu-mi doresc raspunsul. Dumnezeu …

 

Am descoperit că…

http://zboara.eu/luiza/files/2016/03/1948018_712716965445638_449626337_n-300x221.jpg

… dacă iubeşti viaţa, viaţa te iubeşte la rândul ei. –   Arthur Rubinstein Am fost intrebata daca eu sunt mereu fericita si daca ,,Chiar poti, chiar reusesti sa traiesti absolut senina, de la un capat in celalalt, in fiecare clipa?’’. …

 

Inceput

http://zboara.eu/luiza/files/2016/03/DSCN0082-Copy-225x300.jpg

E soare! A venit primavara. A inceput anul. Care an? Anul cu viata. Eu asa vad zilele cu soare si flori si cer senin care sunt printre primele in an. Ne trezim si unii dintre noi ca incepem un alt …

 

IV Viata de Calitate – Eu

http://zboara.eu/luiza/files/2016/01/945079_263183230487975_318102760_n-225x300.jpg

    Am intalnit dezamagiti care mi-au spus ca nu-i corect sa le creez oamenilor iluzii. Privind prin prizma ghetii de deasupra apei asa este doar ca a venit vremea ca noi oamenii sa mai invatam cate ceva.     …