Blog luiza

Nu intenționez să scriu pe aici de palpitații, noduri în gât sau fluturi în stomac, toate datorate inimii, pentru că și dacă se știe în general ce-s alea fiecare le simte pe pielea lui în conjuncturile fiecăruia iar pentru cei care nu au idee de ce-s alea nu are rost să le explic eu că în viață sunt și alte trăiri în afară de a vrea să faci rău, să te răzbuni, să aștepți beneficii sau să aștepți pentru a trăda. Deci acest articol nu este pentru ,,coincidențe”.

Pe vremea când îl citeam pe Lazarev, căruia îi mulțumesc pentru multele semne de întrebare pe care mi le-am pus dar pentru care am căutat și primit răspuns, mi s-a solicitat unul dintre volume care avea ca subtitlu ,,Iubirea”. Cine a citit ceva scris de el știe că nici pe departe nu este despre sentimentele romantice dintre un el și o ea. Dezumflată persoana, deși se dăduse rotundă că a citit păreri despre scrierile lui, mi-a înmânat volumul într-un timp în care nici prefața nu prea ar fi avut timp s-o citească. Am făcut ocolul ăsta pentru cineva care se așteaptă de la acest articol la soluții sau rezolvări medicale, ceea ce nu este cazul eu neputând da soluții nici pentru mașini în care scricat este sistemul mecanic și asta doar pentru că nu vreau, sau se așteaptă la ceva secrete legate de inimi doborâte, fisurate sau ranchinoase, pentru că, aici cel puțin, nu va fi cazul.

Intrând în capitolul cu același titlu cu al articolului meu din cartea ,,prietenului” meu (Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor) mi se spune să citesc și despre sânge. Cum știu că sângele duce în spate bucuria vieții mi-am adus aminte de niște situații în care bucuria a fost atât de mare că mi-aș fi dorit toată viața să fi rămas în situațiile, două la număr, alea. Este vorba de cele două sarcini ale mele. La momentul respectiv am știut doar că în cazul unui leșin este vorba de așa zisele pierderi de calciu și nu mi se pare că nu poate fi adevărat. Acum până să intru să citesc despre sânge am căutat să văd și dacă sunt însemnări legate de leșin. Am găsit, rămâne să mai caut să văd câte mi se potrivesc cu cele pe care le-am trăit.

Leșinul este o pierdere a cunoștinței de durată mai mică sau mai mare care ajută la ,,fuga de realitate”. Dacă este adevărat, și eu cred că este, cum m-am văzut într-o altă viață, doar așa mi-aș putea explica această fugă ca fiind adevărată. Înseamnă o stare de oboseală, rezistență scăzută asta însemnând că se adaugă stări de frică, descurajare, neputință. De aici teama de a nu reuși este maximă. Recomandarea este de a lăsa în urmă trăirile astea și să cred și să am încredere că se vor întâmpla lucruri bune în viața mea. Și nivelul calciului scăzut și trăirile astea înseamnă tot sentimentul de nesusținere din parte vieții și a tuturor.

Sigur că acest leșin nu te anunță când vine dar o educație (nu-mi place cuvântul), nu, o atmosferă în familie din care să rezulte puterea lui Dumnezeu și cât este de mare și că acesta se află în fiecare om ar însufleți și ar da mai multă încredere în sine și celui mai mare fricos. Eu nu am știut toate acestea, am știut doar că mama și soacra mea au adus pe lume minuni sănătoase și nu li s-a întâmplat nimic rău, deci eu trebuia să fiu foarte bine pentru ca și puii mei să fie la fel. Nu știu de câtă putere este în stare o femeie dar o mama chiar devine leoaică atunci când este vorba de puii ei.       

Acum să merg la bucuria din sânge. De ce scriu și despre sânge? Inima nu ar mai avea ce face dacă nu ar pompa sânge, nu? Sau cel puțin eu așa știu.

 Sângele se pare că este combustibilul nostru iar pentru a-și face treaba bine ar trebui să fie și liber. Dacă acesta mai are și corpuri străine cărora li se mai zice și impurități, el dă de furcă întregului organism inclusiv inimii. El poartă energia necesară iar când circulația nu-i tocmai bună nu numai bucuria este blocată dar iubirea este blocată asta însemnând blocarea sentimentelor adică neexprimarea lor. De aici recomandarea este de a lăsa sângele să curgă deci bucuria și iubirea și se pare și ideile noi, benefice cred.

O concluzie a mea, zic eu, ar fi că într-o situație mai mult decât neplăcută când bucuria pare că se sfârșește poate fi încărcat sângele până la blocaje astfel poate interveni și leșinul. O reevaluare a vieții, a posibilităților, a înțelegerii numărului infinit de situații minunate care pot veni și mai ales a omului minunat care ești pentru că Dumnezeu este în tine, nu numai că înlătură definitiv orice posibilitate de apariție a leșinului dar dă posibilitate organismului să se vindece de orice suferință și mai ales dă posibilitatea de evoluție minunată.

Inima este legată de chakra numărul patru. Așa zice în carte, dacă nu zicea el ziceam eu pentru că d-astea am mai auzit și știu că-i musai să fie reglate. ,,Simbolizează casa și reprezintă iubirea (emoțiile, capacitatea mea de a iubi), bucuria, vitalitatea și siguranța.” Poate că legat de siguranță el mai zice că se împarte în două adică dreapta reprezintă tatăl și stânga reprezintă mama. Dacă s-ar ști din vreme că omul își trăiește propriile stări trăite anterior, în vieți anterioare, în geografii anterioare poate că părinții care nu-s tocmai ce-și doresc copii ar fi mai puțin judecați și inimile copiilor ar avea mai puțin de suferit. Sângele fiind bucuria și energia vieții, inima pompează energie pentru fericire, echilibru, bucurie și pentru liniștea interioară. Recunoașterea acelei stări de iubire pentru cât mai multe din jurul nostru duce la o circulație mult îmbunătățită ca și la un organism în armonie cu starea lui naturală pentru care a fost făcut de Dumnezeu. Sentimentul că nu sunt iubit, că nu primesc iubire, nu este altceva decât ecoul care îți aduce pe ,,nu te iubesc X”, X fiind tu pentru că neiubindu-te asta înseamnă! Degeaba găsești vinovați chiar dacă zici de soartă sau voia Domnului, singurul vinovat ești tu care ,,strigi” în viața ta altceva decât îți dorești. Nefiind iubire la inimă aceasta poate intra în suferință fizică de data asta chiar dacă dintr-o cauză nepământeană. Mai poate să fi intervenit și un sentiment de culpabilitate care poate fi resimțit ca un adevărat motiv pentru care nu merit să fiu iubit și asta la fel de rău face ca neiubirea de sine.

Recomandările sunt legate de atenția dată iubirii. Iubirea se înțelege greșit de foarte multe ori. Iubirea nu este numai sentimentul de posesiune dintre un el și o ea ,,vreau să fie al meu”, aia nici nu poate fi numită iubire, este o obsesie bolnăvicioasă care poate duce la boală. Dacă vorbim de iubire aceasta poate fi (nu dau eu definiții și nici nu caut) înțeleasă ca o iubire față de tot ce a creat Dumnezeu cu El cu Tot. Iubind și Legile pe care le-a dat, putem astfel să înțelegem și acele ,,lungimi de undă” care ne pot unii dar și pe cele pentru care nu se poate vorbi niciodată de ,,doi”. O astfel de înțelegere te scutește de dezamăgiri, de critici, judecăți și mai ales de ,,nu pot să iert”. Nu ai ce ierta dacă înțelegi că răul care ți s-a făcut a fost atras de tine. Nici nu mai ai pe cine să te superi și în primul rând pe tine nu ai de ce să te superi și nici să nu poți să te ierți. Nu întorci obrazul celălalt, părerea mea, dar poți să alegi unde să rămâi.

Zice aici că ritmul cardiac variază când sunt dezechilibrat, tulburat sau sensibil la emoțiile mele. Îmi amintesc o situație când, s-a mai repetat de atunci, am rugat să mi se facă o analiză la un aparat pentru că îmi simțeam inima ,,în altă parte” (nu dau detalii dar m-am speriat rău) și de necrezut mi-au arătat hârtia pe care era desenat totul în ordine. Și iar se recomandă iertarea de sine adică ce am scris eu mai sus cu câteva rânduri, cu grijile este mai mult de  muncă dar cumva cauzele fiind găsite vor veni unul câte unul și materialele, înscrisurile care să ne lămurească cum să facem.

Aritmia cardiacă zice că este o tulburare de ritm cardiac. Până să văd ce-i scris și sigur nu voi găsi, palpitații (nu știu dacă intră la categoria asta de afecțiune) mie îmi dă, în afară de cauze nefizice adică lungimi de undă, o masă la care am mâncat niște combinații de alimente care, probabil, dau mulți acizi sau toxine sau zi cum vrei. Le-am identificat, nu sunt recomandate nici de specialiști dar îți urcă inima în gât în câteva secunde după ce ai mâncat.

Dacă inima reprezintă iubirea, palpitațiile zice că este un semnal de alarmă, un strigăt de ajutor în legătură cu iubirea. Ca să fiu nițel nașpa, o să încerc să nu mai ,,iubesc” combinațiile care îmi dau palpitații ha! Frica de a pierde sau de a nu primi iubirea, nevoia de control și mai multe lucruri în același timp (persoane, muncă, hobby) pe care nu știu să le prioritizez, toate pot da palpitații.

Posibil trebuie să fac ceva ce nu-mi este la inimă, nu mă iubesc și trăiesc în ritmul care mi se cere, decizii importante mă panichează, iar ajung la palpitații.

Tahicardia, contracția rapidă cu bătăi accelerate apare la eforturi sau emoții puternice.

Recomandările sunt de acceptare a armoniei în viață la toate nivelurile.

Bineînțeles că sunt multe afecțiuni cu multe recomandări, am creionat câteva, n-am găsit nodul în gât dar o să-l mai caut.

La chakra numărul patru, a inimii am găsit scris ca și convingere negativă care dereglează mersul sănătos al inimii: dragostea nu aduce decât suferință și durere. Nu merit să fiu iubit. Convingerea potrivită ar fi: dragostea este puterea supremă pe pământ, toți merită să fie iubiți inclusiv eu.

Exceptând cuvintele traduse corect sau nu, ideea este că Iubirea în sensul Dumnezeului care include tot și a faptului că toți o merităm este sănătatea (în corp) și fericirea (evenimentele din viață) pentru care am fost făcuți și aduși pe lume. Astea sunt de la mine citire.    

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Știam că unghiile au ceva legătură cu detaliile. Nu eram prea sigură ce însemna detalii sau nu voiam să cred că mărunțișurile vieții, lucruri de o mai mică însemnătate sau lucruri de care te împiedici când nu ai probleme pot face ravagii când este vorba de unghii sau de orice altceva din organism. Am început articolul ieri, scriu acum sper să-l și termin pentru că descop că nu sunt mai puțin importante chiar dacă uneori ne gândim la ele doar ca la o manechiură, o ojă colorată, eventual ceva fițe care sunt acum la modă.

Unghiile, în afară de faptul că este un țesut dur am aflat că este ,,energia cea mai profundă și spirituală, forța interioară. Prin unghii îmi pot crea viața” (Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor). Sinceră să fiu doar imagini prin care aș râcâi în pământ îmi vin în minte dar se pare că nu știu multe. Că sunt o protecție pot să-mi imaginez dar că reprezintă forța care mă susține nu pot decât să fac asociere cu o perioadă, începând cu care unghiile mele au de suferit, în care susținere mi se părea un cuvânt pe care numai, și așa a fost, Dumnezeu îl poate folosi. Unghiile mai indică flexibilitatea la schimbări, dificultatea poziționării față de unele evenimente sau persoane. Și totuși în carte folosește cuvântul detalii. Când aceste detalii devin importante în viață, unghiile pot deveni punctul central al atenției și aici vorbim de grija permanentă pentru curățarea și lăcuirea lor. Inițial este un lucru frumos care crează atmosfere plăcute dar se pare că arată că vreau să ascund ceva din mine care mi se pare urât. O inflamație la unghii arată o agățare de ceva pentru că mă consider lipsit de putere și așa devin vulnerabil.  

Unghiile îngroșate zice că amintesc de carapacea broaștelor țestoase ceea ce ar însemna o protecție necesară dar dublată de sentimentul că trăiesc într-o închisoare pe care se pare mi-am făurit-o pentru a mă izola de exterior dar și de agresivitatea mea chiar față de mine.

Pete albe pe unghii arată un eveniment bulversant. Punând la socoteală fricile, lipsa curajului și mai ales a tupeului, când acestea sunt la ordinea zilei, mai greu de pus degetul pe evenimentul cu pricina.

Unghiile rupte arată spre sentimentul trait de un prizonier, poate și îngropat având în vedere normele societății, profesionalismul ajuns la modă și pe drept dorit de atins, neîncrederii în sine și în capacitățile dobândite de a rezolva situații ce par fără ieșire… am scris puține trăiri față de câte sunt care te pot lăsa cu unghiile franjuri.

Unghii care se exfoliază sunt un semn al unui conflict. Vreau să merg în două direcții, una pe care apuc dar care îmi face rău și una pe care se pare doar o visez pentru că reguli, curaj, norme, îndoieli atârnă mult mai greu. Și ca și mine și unghiile se simt rupte în bucăți.

Recomandările poate utile mai greu de înțeles. Îmblânzirea forței interioare și renunțarea la a rezista vieții cu încrederea în capacitățile sinelui. Am auzit că sunt multe soluții apărute în farmacii poate și foarte eficiente dar cred că la fel de util este și descoperirea trăirilor care au dus la deteriorarea unghiilor.

Unghiile încarnate vorbesc despre culpabilitate sau neacceptarea unei situații noi. Neacceptarea iar aduce în discuție conflictul dintre mental și emotional, una trebuie să fac și mereu vreau altceva sau altfel. Cum cele mai dese cazuri sunt la picioare, cum acestea înaintează, unghia încarnată înseamnă frica față de viitor, presiunea pe care o percep legată de putința mea de a trăi acest viitor. Se pot așeza aici și unele regrete față de unele decizii luate. Dorința de a reuși în viață dar nu mă consider capabil duc la întoarcerea unghiilor către interior.

Recomandarea este de rezolvare a conflictului mental, emotional în sensul în care trebuie descoperite forțele interioare adică încrederea în sine și mersul înainte.

Unghiile casante vorbesc despre cum îmi folosesc energia. Unghii moi arată slăbiciunea mea forța cu care merg în viață, arată că altții decid pentru mine, stau mai la umbră fără să-mi pun la treabă forțele mele. Mă simt neputincios și fragil, emoțiile mele mă copleșesc.

Recomandarea este de a-mi lua viața în mâini, de a-mi descoperi forța pe care o am și ce pot face cu ea, și iar stima și încrederea în sine și în capacitărțile dobândite.

Poate că folosirea ,,colților” și mai puțin menajarea celor care ,,și-au aranjat” viața, nu mai au ce face și se uită la a altora (vezi ,,cincidențele”) și mai des sfâșierea lor o să ne ajute și pe noi ,,proștii” să ne salvăm unghiuțele.

Rosul unghiilor indică o nervozitatea care roade energia, o nesiguranță mare, neîncredere în capacitățile proprii. Emoțiile rămân neexprimate, parte din mine nu-mi este pe plac, mă opresc din a vorbi, toate duc la o mai slabă autonomie.  

Soluția ar fi exprimarea emoțiilor și găsirea siguranței și încrederii în sine.

Unghiile îngălbenite denotă o fragilitate a sistemului de apărare, greutate în a face față evenimentelor vieții, viața devenind ternă.

Recomandarea este găsirea sau regăsirea a ceva din interior care să aducă pasiune în viață și dezvoltarea energiei interioare.

Aproape peste tot lipsește sentimentul Dumnezeului din om care înseamnă putere, încredere în sine, capabilitate, curaj, lipsa regretelor și o infinită pasiune și dorință de viață. Cu încetul acestea vor putea fi înțelese și simțite pentru că altfel orice medicament, compresă, baie binefăcătoare pentru unghii nu face altceva decât să mute trăirile lipsă către o altă zonă a corpului sau către un eveniment nedorit de viață. Vibrațiile înalte au mereu câștig de cauză și astfel ne protejăm și urmașii.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Ego – sau dacă nu ai ce face încearcă să găsești o definiție pe net. În căutările mele, ale căror rezultate mi-ai pus urechile pe bigudiuri, mă întrebam ce mi-a venit cu acest cuvânt pe care eu îl folosesc extrem de puțin, poate dor când imit pe cineva în râs, spre deloc. Am zis în râs pentru că eu am o definiție a acestui cuvânt de așa natură că nu m-aș apuca niciodată să vorbesc serios despre el. Dar am găsit că am dat de el în cartea ,,prietenului” meu (Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor) în timp ce căutând despre unghii, gelozie și panică, m-am oprit la Alergie. Cred că am început să caut de la sfârșitul alfabetului așa încât am ajuns la litera A. Deci ca să înțeleg ce a vrut omul să scrie la Alergie trebuia să înțeleg și ce înțelege el prin Ego. N-am înțeles și voi lăsa câteva scrieri referitoare la el între ghilimele.

,,Cuvântul ego înseamnă „eu” sau propria persoană. În psihologie, el este partea din minte care face legătura între dorințele noastre și lumea reală, având grijă de siguranța și identitatea noastră. Eul sau sinele conștient. Măsura în care un om se gândește la propria persoană. Ajută omul să se adapteze la mediu și să-și controleze pornirile. Un ego mare înseamnă mândrie sau o stimă de sine exagerată. Ne apără de frici și de pericolele aduse de ceilalți oameni. De-a lungul mileniilor, ego-ul a fost o parte pe care ne-am dezvoltat-o și care ne-a ajutat extraordinar. La început, pentru a supraviețui, apoi pentru a obține… ceea ce ne doream, apoi pentru a cunoaște și explora. Cât timp ego-ul se manifesta cu „parul” și „superparul”, limitele distrugerilor pe care le putea face în scopul protejării sau impunerii propriilor interese erau destul de restrânse. Ego-ul însă are și aspecte pozitive, atunci când stimulează obținerea de rezultate, progresul economic sau acumulările materiale. Ego-ul este format din toate poveștile care ne trec prin minte și cu care ne identificăm. Dar ego-ul este nimic mai mult decât un ansamblu de obiceiuri de gândire, adânc înrădăcinate. Ego-ul este „îngâmfat din naştere”. Ego-ul este doar o sumă de păreri subiective, de programe, furnizate de minte şi amplificate masiv prin emoţii şi sentimente. Nu trăieşte experienţa lumii, ci doar părerea despre ea.”

Cred că aia cu părerea despre lume mi se pare mai aproape de ce cred eu. Adică ego-ul meu ar fi cam ce știu eu, ce știu că simt, ce cred și cam ce cunosc… mă mai gândesc dacă îmi completez definiția.

De când am aflat de cauzele bolilor și afecțiunilor care sunt cu totul altele decât cele fizice exterioare nouă, am auzit și despre aceste alergii despre care în copilărie, când schimbam scutecele la dinozauri – cum spunea fostul meu coleg de serviciu, nu cred că am auzit prea mult. În orice caz alergiile erau legate, în materialele găsite, de pretenții. Pretențiile le poți avea de la oameni, referitor la un anumit comportament, le poți avea de la tine posibil pentru că ți s-au inoculat sau ți le-ai dezvoltat tu. Pretențiile pe care le ai în legătură cu lumea, prietenii, familia, colegii, partenerul de viață, pot fi dintre cele mai pertinente dacă sunt plecate direct din nivelul tău de înțelegere a normelor morale, a legilor, tradițiilor și chiar a principiilor tale unele proprii unele împrumutate. Evoluția omenirii din ultimele secole și ultimele tehnologii în toate domeniile dau de multe ori naștere acestor pretenții. Numai că toate cele amintite plasează omul ca fiind doar cât se vede. Se consideră o păpușă vie care are îndatoriri și proprietăți care nu este în legătură cu Universul, cu Dumnezeu nici atât. Nu se cunoaște că eu dacă judec azi pe unul care minte, mâine voi judeca pe mai mulți care vor minți și mai mult și mai bine iar teama, greața, uneori tendința excesivă de protecție mă fac să transmit corpului meu că sunt în pericol și am aflat că el așa se apără. Mai în glumă mai în serios se spune că ,,am alergie la domnul X”. Îl consider demn de a mă feri de el pentru că l-am judecat, m-am ferit de el și tocmai aceste trăiri îmi aduc situații pentru a le retrăi. Pretențiile referitoare la domnul X sunt legate de comportamentul lui, de interacțiunea cu el, de nivelul lui de conștiință, de valoarea lui, de orice. Sunt îndreptățite, numai că Dumnezeul din el nu poate fi judecat, poate fi ocolit dar nu judecat pentru că judecata îți aduce alte situații în care să judeci iar și mai nou în care corpul să te protejeze cu așa numitele reacții la alergeni. Alergenii ăștia chiar dacă uneori sunt materiale fără suflet ca alunele sau nu știu ce fruct, sunt formați din celule, celulele din atomi, atomii sunt formați din particule care sunt purtate de câmpul susținător care vibrează în acord și rezonează cu ce ai emis tu. Tu ai făcut ca aceștia să intre în aria ta de viață. Între alergenii care îți arată că te protejează și tine este un câmp care este în Univers și în tine, care leagă tot, nu este ego pentru că în definițiile de mai sus ego este doar cât ești tu în oglindă.

O chestiune care cred că s-a pierdut din vedere este faptul că eu crezând că ceva îmi va face rău, îmi va face. O dată încetățenită această definiție a alergenilor devine crez pentru toți cei care vor deveni alergici, aceștia crezând că alergenii chiar există pentru ei. Și este foarte convenabil, așa cum se întâmplă cu multe afecțiuni să dai vina pe alergeni care, ce să vezi, sunt de un milion de tipuri și unii nici nu se cunosc.

În carte scrie că Alergia este ,,mijlocul prin care corpul semnalează că trăiesc o stare de agresivitate și de ostilitate față de o persoană (domnul X) sau de o situație”. Aici spune că există un pericol deci o situație de nesiguranță. Am scris de faptul că un câine de care te ferești încearcă să te muște pentru că la biocâmpul lui teama ta se traduce prin faptul că-i dorești moartea. Aici agresivitatea și ostilitatea și teama de pericol se întorc posibil sub formă de lacrimi, neputința de a respira, curgerea nasului, ca o eliberare a emoțiilor emise de agresivitate, teamă, pericol.

Persoana sau situația care generează așa fiind de nesuportat se consideră inamic care nu-mi dă libertatea de a fi sau a face ceva. Normal că mă afectează, mă simt și amenințat dar dacă încep să analizez logic (adică numai cu ego) și văd că nu ar fi așa de rău, mă fac să renunț a mă separa de persoana sau de situația respectivă, caz în care trăirile rămânând vor face corpul să mă ferească de pericol și vor apărea semnele alergiei. Pot mări puțin distanța dar alegerile vor avea de suferit, locul cuvenit tot nu-l găsesc și mai dau nițel din coate în dorința de a fi puțin observată dar faptul că nu am luat o decizie radicală face ca acel conflict între mine și persoana sau situația să rămână iar alergia să-și facă de cap în continuare.

O Alergie, indiferent la ce se manifestă, indică o doză de toxicitate în organism. Gradul ridicat de toxicitatea se datorează celor din coloana roșie din tabel referitor la alimentație și la trăirile aferente friciilor iar din piramidă sunt trăirile de la baza piramidei. Într-o carte care dezbătea tema alimentației naturiste era scris că diabeticul este cel mai acidifiat pacient. Cred că scriitorul a trăit până să înflorească buchetul de alergii. Mi-au trecut pe la urechi sfaturi legate de alimentația celor care vor să se păstreze în formă, o înclinație de felicitat, care notau proteine dar din cele procesate adică gătite. Toată carnea plină de proteine rămâne fără enzime (partea vie din hrană) când este supusă temperaturilor înalte, devine balast (gunoi) pentru organism care se luptă cu el consumând inutil multă energie. Faptul că la unii ține acest regim și la unii nu ține este strict legat de crezurile, emoțiile, trăirile individului.

Toate cele afectate de alergeni apar datorită trăirilor: nu-mi miroase ceva bine și vreau să evit dar nu sunt sigur, așa apare răceala (de fapt apare de la indecizie nu de la situația urât mirositoare), fac sinuzită înseamnă că mă simt prizonier, am un conflict cu persoana de sex opus dar astea sunt cauzele pentru sinuzită deja. Dacă mă tem să mă exprim apare tusea, nu pot să vorbesc sau îmi este frică să vorbesc, tot indecizia de a face o alegere radicală este.

Alergia la un aliment vorbește de lipsa de încredere în viață, revenirea la monotonie și de aici lipsa bucuriei, a veseliei, spaima de a încerca nou sau dorința de control ce nu se poate infăptui.

Alergia poate apărea când se schimbă ceva în viață ca o mutare, care posibil să exprime o insecuritate, încrederea în sine scade, pot supraaprecia pe altcineva lucru care mă irită.

Înainte a scrie recomandările din carte eu le rezum la alimentație cu partea vie a ei, conștientizarea Dumnezeului din om pentru a mă valoriza, a crește încrederea în sine (dacă Dumnezeu nu poate, cine mai poate?) inclusiv a încrederii în a alege și a asumării deciziilor și a nu mai judeca pentru că nu-mi permit să judec pe Dumnezeul din om, cunoașterea Legilor adică a ecoului care spune că ce trăiesc voi atrage evenimente și oameni care mă vor face să retrăiesc cele emise.

Poate că microbii există, dar să nu uităm că s-au înmulțit tipurile lor fără ca cineva din Univers să-i aducă. S-a întâmplat doar pentru că ei se formează în concordanță cu vibrațiile emise de om în trăirile lui. În evoluția lui au evoluat și emoțiile, fricile, crezurile, pretențiile și atunci acestea au format diversele tipuri de piticanii care să aibă aceleași vibrații cu emisiile omului. În coloana roșie sunt trecuți paraziții care având vibrații foarte joase se hranesc și trăiesc doar în mediu acid. Nu doar antibioticele ci și mineralele cu enzime (naturale) și schimbarea gândirii în bine alcalinizează organismul iar paraziții nu pot supraviețui.

Recomandările din carte spun să îmi accept viața și fricile (nu am înțeles cum să-mi accept fricile), să-mi aduc pace și iubire. Ușor de zis, greu de făcut. Mai departe spune să-mi recunosc valoarea (ceea ce este vital, Dumnezeul din mine este toată valoarea pe care o poate avea un om), să-mi accept frumusețea și toate calitățile mele divine, așa voi fi în armonie cu ceilalți și frustrările vor dispărea. Indiferent cât de frumos sau urât mă văd, cât de deștept sau prost mă simt, faptul că în mine este viața și Dumnezeu, mă face treptat, treptat să-mi îmbunătățesc părerile despre mine și să caut să le văd și pe cele calități, că poate sunt pe acolo pe undeva, nu numai pe defecte (de unde se nasc pretențiile).

În carte scrie despre multe alte alergii, nu le abordez pentru că soluțiile sunt aceleași și sunt aici scrise deja.

Dacă nu-mi dezvoltam nivelul de informații în ultimii zeci de ani și schimbat sistemul de gîndire, cred că ajungeam să fiu și eu alergică la ,,coincidențe” care nu știu (ele nu știu) că niște frici pe care poate le-ai adus pe lume și din alte vieți, lipsa de tupeu sau de curaj și lipsa oricărei dorințe de a jigni… nu știu că acestea adunate nu dă, după semnul egal, Prostie! Sau poate scrie Prost pe fruntea mea…

Până data viitoare: Lumină în suflet!

,,… mi se citește subtitrarea pe față!”

Nu-mi amintesc gluma dar era ceva de genul: ,,când încerc și eu să fiu amabilă, mi se citește subtitrarea de față!” În funcție de conjunctură putem masca intențiile și gândurile din spatele feței dar pentru un timp. Am găsit scris foarte frumos, și nu m-aș fi gândit niciodată la o asemenea importanță, că ,,fața mea este prima parte a ființei mele care întâmpină Universul.” Mai zice că poate fi ,,cartea de identitate sau de vizită” ceea ce este foarte adevărat dat fiind că pe una este chiar obligatoriu să se insereze poza feței. Sunt studii și oameni pregătiți în a citi chipul feței, liniile, expresia feței. Deci partea cu pielea care poate ,,pârî” ce este in interiorul omului este foarte adevărată. Poate că dacă vreau să ascund o bucurie sau o tristețe pielea nu va arăta o stare mult diferită de cea normală. Dacă însă interiorul meu este vraiște în ceea ce privește părerea mea despre mine adică mă devalorizez, stima de sine este la pământ, am impresia că în ochii altora sunt la fel, fața mea devine iritată și uscată. Se pare că am trecut și eu pe acolo. Au fost câteva cuvinte dintr-un articol anterior pe care le-am găsit folositoare și aici.

Acneea de cele mai multe ori este asociată cu adolescența. Voi spicui câteva idei din cartea ,,prietenului” meu (Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor) dar și altele adunate în vreme. Când se vorbește de adolescență sau aceste perioade de tinerețe se face referire la hormoni, glande și în general se găsesc vinovate ele de ceea ce arată oglinda. La capitolul glande am găsit recomandarea de a-mi conștientiza viața și, cum zic eu ecoului, de a-mi crea propria viață în loc să merg automat pe cum se face, asa se face, asa e bine, etc., astfel glandele vor funcționa corect.

Am început cu această recomandare pentru că nici recomandarea și nici trăirile care duc la acnee nu pot fi puse doar pe seama tinerilor. Automatismele și conștientizarea vieții țin mai mult de adulți decât de tineret. Am mai găsit, și nu voi scrie aici, despre viziunea asupra sexualității care nu are cum să fie pusă pe seama tinereții. Alte cauze în afară de cele scrise în carte sunt legate și de un surplus de toxine din alimentație dar și această alimentație se datorează tot dezorientărilor legate de ce trebuie și nu trebuie ale părinților. Tinerii fiind mai curați în sensul de trăiri grele mai puține, le preiau pe ale părinților pentru că vibrațiile părinților vor rezona cu ale urmașilor, se zice că moștenește boala dar de fapt moștenește vibrația care lansează boala adică acneea (Bruce Lipton demonstrează că nu genele moștenite dau boli ci convingerile comandă genelor ce boli să facă).      

În carte vorbește de acnee ca legătură cu individualitatea, armonia dintre ce trăiesc în interior și ce se întâmplă în exterior (îmi sună a conflict dintre mental cu emotional). Și ca fost tânăr și din observații cred că acest conflict este trăit de părinți când își văd puii mărindu-se și au ei dificultăți în a le recomanda sau a-i sfătui referitor la direcții în viață și comportament sau au trait ei anumite conflicte. Un tânăr abia începe să vadă ce este pe afară dar să mai intre și în conflict cu trăirile lui interioare. Da, sunt copii frumoși din părinți frumoși dar cu mari probleme cu acnee pentru că părinții, poate numai unul din ei, este tot timpul în alertă, se irită foarte repede, critică chiar dacă nu cu răutate, se simte nesigur și are nevoie să se gândească și să simtă pe cineva care îi poate fi de ajutor, simte rușine față de ce ar zice și mai ales de ce ar crede ceilalți dacă zice ceva care nu ar fi în normalul lumii. Și da, cred că se simțea și urât, desi nu era! Crescut în ,,ce zice lumea” părintele nu a avut așa mari probleme dar s-au adunat la copil poate pentru că pe părinte l-au durut mai mult crezurile lumii impuse decât pe părinții lui cărora li se păreau normale și nu aveau rețineri. Legat de sexualitate, frica, de care se vorbește în carte, nu este data de inconștientul tânărului este data de înțelegerea sau neînțelegerea acesteia a unuia din părinți. Acești părinți care de cele mai multe ori conviețuiau conform normelor lumii, trăind fără prea multe trimiteri la sentimente sau la orice altceva pentru care nu sunt ,,manuale”, fiecare în parte își iubește copilul dar și dacă nu sunt despărțiți în fapt nu știu să transmită tânărului nimic despre viața proprie, iubirea de viață, iubirea de sine, toate despre care în secolul trecut nu se știa că există.

Toxinele din alimentație despre care am amintit vin la ficat care trebuie să digere și furia (cel mai adesea a părinților) pe propria persoană sau de la rinichi care trebuie să filtreze toate fricile și ranchiunile (tot strânse de părinți) alături de alimente. Un tânăr prea puțin își ocupă timpul cu furia că nu a realizat nu știu ce proiect sau că nu este suficient de bun, poate avea câteva frici mai ales venite din vieți anterioare dar ranchiuni când a avut timp în viața asta să le emită?   

Cum aproape două mii de ani am știut doar de Dumnezeul din cer care ne poate pedepsi, așa și cu aceste crezuri care s-au înpământenit că la pubertate faci acnee, coșuri, că este normal și se depune o muncă uriașă pentru a se găsi soluții. Recomandările din carte nu le voi aminti pentru că am zis câte ceva până acum și mai ales le-aș recomanda părinților.

Coșurile au în comun cu acneea dar ele pot apărea nu numai pe față. Dacă au în vârf puroi ăsta este de la furie, refulat emoții, descurajare. Recomandarea este exprimarea cu ,,sinceritate și simplitate” a emoțiilor. Și dacă ai idee de Dumnezeul din om și tot nu-ți este ușor să te exprimi dar când totul se rezumă la așa trebuie, așa se face, așa e bine? Când rușinea de ce ai putea spune sau de ce ai putea face îți este inamic, încrederea în omul din tine se dizolvă și dacă a existat vreaodată iar acestea sunt ale părinților ca și fricile aduse din vieți anterioare și părinților și copiilor.  

Cearcănele se spune că sunt de la oboseală. Eu le am imediat a doua zi după ce am schimbat în rău alimentația. Pot fi de la alergii sau o anemie de fier, mai scrie în carte. În cazul anemiei zice că este vorba despre faptul că mă simt spionat, încolțit și nu se întrevăd căi de ieșire. Soluția ar fi ințelegerea independenței și a fericirii ca depinzând doar de mine și nu de aprobarea cuiva.   

Când mă simt încolțit și neîncrezător în mine o să simt frică și furie. Frica se duce la rinichi iar furia la ficat. Ambele gestionează toxinele din organism care, eu le zic acizi răi, atacă mineralele fierul fiind unul dintre ele. De când sunt mică știu că persoanele care au cearcăne au probleme cu rinichii, acum aflu și de ficat. Am găsit în alte materiale că rinichii stochează fricile profunde, fricile legate de viitor și sentimentul de copleșire de aici și tendința către oboseală.

Ce nu am avut nicio idee este că ,,nevoia de a deține controlul absolut asupra vieții sau a celor din jur consumă enorm din resursele psihice, ducând la o „umbrire” a privirii”. Este posibil pentru că odată cu nevoia de control vine și frica de a-l pierde care poate fi mai mare.

Nici de neodihna sufletească nu știam că poate fi o cauză adică regretele și scenariile mentale repetitive ce nu cred că sunt din cele plăcute, afișarea unei stări când de fapt trăiești altceva poate să se acumuleze și să obosească.

Câteva cuvinte despre rinichi spun că participă la controlul presiunii arteriale și stimulează producția de globule roșii. De aici anemia de fier atunci când sunt suprasolicitați. Ei curăță corpul de deșeuri ca și de idei rele, enervări, supărări, ranchiuni. Fiind doi sunt în legătură cu echilibrul și intră în joc și armonia dintre tine și partener, armonie care dacă nu există cineva devine vulnerabil în căutarea echilibrului. Este amăgire că ce se întâmplă noaptea ar putea menține acest echilibru.

Sunt recunoscuți rinichii ca fiind sediu al fricii. Fricile pot fi și din cele ce se vor ascunse, învechite care dau la suprafață comportamente ce nu-s ușor de suportat devenind autoritar, critică mult, uneori indecis alături de o trăire de neputință pronunțată.

Recomandările se leagă de asumarea responsabilității pentru viață, adică în mine este Dumnezeu și învăț că ce trăiesc acum voi retrăi deci este bine să încep să eliberez din frici, și să fiu  capabil  să-mi asum alegerile. Dacă Dumnezeu este în mine, El orice alegere face este bună iar fricile se vor dizolva pe măsură ce conștientizez puterea lui Dumnezeu din mine și a faptului că dacă tot voi emite frici ele tot îmi va aduce evenimente care să-mi aducă mai multe frici. Frica de o boală nu face altceva decât să aducă simptome, materiale, vești despre boli în așa fel încât frica va deveni mai intensă și o vei trăi în mult mai multe momente, iar frica de a nu fi trădat aduce cu ea situații în care să ai motive să trăiești și retrăiești aceași frică pentru că se vor aduna trădători și posibile situații în care poți fi trădat.

Până data viitoare: Lumină în suflet!