Blog luiza

Multe stări de febră, pusee de tuse și dureri în gât le rezolvam cu ceai de nuci fierte mult și îndulcit, ceai de cimbru, supă de ceapă fiartă mult, uneori pastille de tuse din plante de la plafar. Pe atunci nu știam nimic despre cauzele acestor boli. Tot ce știam era că nu le luam, le făceam. Chiar și așa îmi da de gândit faptul că nu era de le frig, înghețată oricând puteam și pot mânca fără să am probleme cu gâtul.

Din experiențele mele, de care îmi mai amintesc, și din ceva informații citite lucrurile ar arăta cam așa: am o discuție în care încerc să fiu cât de diplomat pot, adică nu spun tot ce simt și ce aș vrea, mi se trezesc ceva regrete, dezamăgiri referitoare la persoana mea, emoții pe care îmi este greu să le înghit care duc la furie împotriva mea sau a unei situații, frustrarea și sufocarea, în situația actuală, pe care le simt îmi este teamă să le exprim. Furia dă puțină sau mai multă febră, diplomația mea, prost înțeleasă de către mine, îmi dă dureri de gât și frustrarea, sufocarea, proasta împresie despre ce am făcut, cine sunt, ce sunt și ce fac, îmi dă stări de tuse.

Ce îmi pare și mai rău, dar nu am voie să regret ca să nu îmi aduc alte stări pentru care să simt regret, este că stările neplăcute pe care le-au avut copiii mei erau de la noi, adulții de lângă ei, poate de la mine mai mult… nu pot da timpul înapoi. În general se dă vina pe frig, rece, vânt, viruși, orice în afară de stările din casă sau ale persoanei dacă este adultă. Nimeni nu se întreabă cum face un bebeluș roșu în gât dacă nimeni din casă nu-i bolnav, nu a fost scos afară, nu a fost ținut în curent, etc., etc. Mai rău este că am auzit, la fel ca în cazul în care un animăluț din casă are purici, că diferiți viruși, purici sau ce este străin a fost adus în casă de către cei care au intrat în ea, respectiv adulții, musafirii sau alți copii. Acești vizitatori pot aduce și provoca boli doar dacă există credința că ei pot aduce așa ceva. Ca adult pe lângă un copil dacă stai tot timpul în dezinfectante, sterilizări și fiert, sigur îți aduci în casă boli la puii tăi și posibil și ție pentru că dacă zici în ecou ,,îmi este frică de boli”, vei avea parte de multe situații în care să zici, și iar să zici, până vine și boala ca să zici în continuare (vezi și articolul 15 – Boli și autoimmune).  

Tot din jurul copiilor am tot auzit că face roșu în gât sau are dureri în gât pentru că are o ,,sensibilitate” în gât. Ce înseamnă sensibilitate? Gâtul și ce este în gât este format din celule care la rândul lor sunt formate din atomi. Atomii se leagă și se dezleagă după niște forțe, în celule se sparg nuclee, astfel celulele se divid, mor sau se îmbolnăvesc după aceleași forțe. Cea mai mare forță din Univers este cea a emisiilor atomilor, celulelor omului, aceste emisii în rezonanța lor în univers cu altele de aceași formă aduc organismului, conform șablonului de emisii, stări în care emisiile inițiale să se repete. Este foarte adevărat că acest model este făcut de mine dar… nu am găsit, nu am auzit că există vreo formulă sau vreun obiect străin sau intern organismului care să se numească ,,sensibilitate”. Nu este explicat nici ,,știe corpul”. Expresie pe care am auzit-o tot de la părinți și adulți referitor la nutrienții pe care ,,știe corpul” să și-i ia din mâncare, știe ce calciu să ia din mâncare și să-l ducă în dinți, și tot știe el, dar de unde știe, nimeni nu spune. Să ne înțelegem, aceste expresii nu le-am auzit de la medici, le-am auzit de la părinți, adulți care nu evau studii de medicină.

Toate cele de mai sus înseamnă neștiința Dumnezeului din om, necunoașterea puterii omului și necunoașterea ecoului, cele două idei să vezi câte fețe pot avea în lecturile de specialitate, aici spus în ,,Marele dicționar al bolilor și afecțiunilor”. Și după ce am selectat din el câteva pagini referitoare la gât și voce, conform cu lenea mea proverbială, am decis să las la latitudinea fiecăruia dacă vrea să se documenteze mai mult. Dicționarul se găsește și fizic și pe net.

Deoarece mi-am liniștit conștiința acum pot să completez cu vorbărie până la sfârșitul articolului.

Mama, într-o vreme, după ce nu mai locuiam cu ea, avea probleme cu gâtul și tusea destul de des. Nu grave dar un antibiotic, mai slab pe vremea aceea, îl ținea mereu în casă. Știu că eram la o farmacie când am cerut pastille pentru gât, eventual de supt pentru că nu era ceva grav, spunând că era vorba de mama. O doamnă foarte drăguță și cred deșteaptă m-a îndreptat spre plafar. Mi-a spus și așa a fost că în cazurile ușoare plantele pot avea câștig de cauză. Acum mă gândesc dacă ei, mamei, nu-i venea bine unde eram eu sau ce-i spuneam sau ce vedea. Este destul de posibil să nu fi putut spune nimic, având în vedere că ea credea în lucrurile aranjate de Dumnezeu și în analiza obiectivă lucrurile nu păreau rele. Poate și pe la casa ei nu totul se întâmpla cum și-ar fi dorit.

Am să pomenesc aici o doamnă de profesie Lector Doctor în cadrul facultății de medicină din București care are nenumărate documentare pe net (vezi documentarul anexat în care vei vedea și câtă materie există în Univers).

După o consultație îi enumeră unei femei afecțiunile rezultate în urma monitorizării la un aparat, în realitate acea femeie nu avea nicio afecțiune din cele enumerate. Afecțiunile erau toate ale soțului de la care tocmai venea, el fiind în spital. M-am folosit de acest lucru pentru că anul acesta, am fost surprinsă eu de niște perioade scurte de tuse în condițiile în care nici înainte nici ulterior nu am avut niciun semn de afecțiuni care de obicei vin la pachet cu tusea. Amintindu-mi de doamna doctor și de faptul că noi suntem interconectați cu toții, am luat în gând cele mai apropiate persoane cu care aș fi putut fi pe lungimi de undă asemănătoare. Poate credința mea fiind atât de mare sau lucrurile chiar așa se întâmplă, dar tusea îmi trecea instant. Lungimile de undă asemănătoare mie îmi spuneau că cineva se simte blocat într-o situație, vrea să vorbească, să spună ceva dar din diverse motive nu putea să se exprime. Să spunem că aveam în gând oarece situații. Eu vreau doar să subliniez unitatea a tot și a toate a universului și cauzele afecțiunilor care nu sunt mereu de natură fizică și atunci când sunt, ele doar anunță, pentru că au adus, răspunsul la cele emise de om.

Din toate conspectele mele reiese că atunci când nu îți cunoști puterea ca om așa încât nu poți să te exprimi ca să nu superi, sau că nu găsești altă soluție la situația în care ești, când îți consideri sentimentele, emoțiile, trăirile nesemnificative și nedemne de luat în seamă… apare furia care dă puțină febră, apare nodul în gât care-ți spune să nu mai acumulezi ci să exprimi cele trăite, apare tusea care spune că ai dreptul să vorbești mai ales că poți dar sunt și unii mai puțin fericiți care nu pot.

Acceptând situația pentru o vreme, îți propui o perioadă în care să nu-și mai faci probleme, să nu mai te gâdești la ce nu ai făcut, cum puteai să faci, ce trebuia să faci, etc., relaxându-te puțin s-ar putea să ai surpriza ori să-ți placă situația care initial era de neacceptat ori să se schimbe ceva în bine. Este un exercițiu care nu costă bani și merită încercat.

Pentru că nu am mai zis nimic în ultima vreme de ,,coincidențe”, nu înseamnă că nu mai sunt, ba între timp a mai apărut una. Dar ca să termin cu ele le voi grupa, la sfârșit voi spune câte sunt pentru că există o listă. Persoane alese din companii de servicii și anume net, telefonie care alegeau sfârșitul de săptămână să sune inventând motive, din coafor sau taxe și impozite care neobținând informațiile dorite s-au făcut de negăsit, din activități gen hobby cu subiecte de discuție care nu au dus unde doreau, din sercivii ce se cer făcute pe lângă casă gen instalator, tot pe lângă hobby un fotograf ,,obiectiv”, o vecină foarte ,,bine voitoare” inventând o minciună ce implica un consiliu municipal, două ,,prietene” (din țări străine) care au dispărut imediat ce nu m-am prins de răspunsurile pe care le doreau și alta de pe la noi, o altă cunoștință care solicita informații despre sănătate de care repede nu a mai avut nevoie, legat de un alt hobby persoană cu galoane si alți câțiva intră în activitate pentru a intra în discuții care… nu au avut loc (nu mereu îți iese cum vrei, sâc!). Au mai rămas în exccel-ul meu dar îi las pe altădată.  

Și ce dacă am început articolul la ora două ziua, tot la trei noaptea l-am terminat. Asta e!

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Cred că nu sunt singura care este ajutată și de frizură pentru a-și asigura atitudinea. Am găsit scris că el este legat de imaginea de sine, de demnitate și de putere, despre asta am mai vorbit. Poate este normal ca atunci când te uiți în oglindă, până să ieși din casă, părul să-ți contureze trăsăturile feței care dacă nu-ți sunt toate pe plac sigur se vor îmbunătăți alături de liniile părului. Asta este de observant doar dacă nu ești convins că ești perfect. Dacă ești convins, atunci nicio frizură nu-ți poate strica starea de bine.

Dat fiind locul unde se găsește, la extremitatea cea mai înaltă a noastră, nu ar trebui să ne mire că este comparat cu niște antene. În majoritatea afecțiunilor, și la păr bineînțeles, se vorbește de echilibrul între partea spirituală și partea rațională. Pare evident ca un dezechilibru să afecteze și sănătatea părului. Părul are legătură cu astralul, și tot el este foarte aproape de computerul nostru care este creierul. Un păr casant, subțire, tern poate simboliza dezechilibrul, dar partea cea mai grea vine în a găsi în ce parte este dezechilibrată balanța. Dacă cel mai adesea părul se rărește în urma șocurilor emoționale aici vine vorba de necunoașterea Dumnezeului din om și a puterii lui adică ecoul.

În nicio situație normală, de sănătate și de sănătate a părului nu face față partea rațională oricât de mare at fi ea. Nu poți să-l găsești pe Dumnezeu în calcule și raționamente, în informații și programe sofisticare atunci când ești în criză dacă nu l-ai găsit înainte în Tot ceea ce este și în om. Și de aici intervine competiția cu tine sau cu alții: eu mai am putere să-mi conduc viața când sunt o mulțime de condiții pe care trebuie să le îndeplinesc? Dacă iau în considerație că mai pot face ceva, între timp accept situația actuală, caut și dezvolt căi, forța și curajul prin care să pot să-mi iau viața în mâini, să fiu liber. Echilibrul nu ar mai fi atât de destabilizat iar părul cred că-și va reveni mai repede decât cu alte măsuri.

Personal de ani buni am avut o activitate, pe urmă alta, la care să mă gândesc ca fiind ce-mi doresc, ce-mi face bine și care mi-ar putea da atitudinea de deținător al hățurilor veții mele. Nu știu să se fi observant ceva în exterior dar important este ca eu să fiu acolo unde îmi doresc. Mi se spunea adesea și ceva mai încoace că mie mi se așează părul de la mama natură. Cred mai de grabă că se întâmplă așa pentru că, se zice că el mai reflectă și bucuria de a trăi, foarte tânără fiind iubeam viața pentru că mi-o dăruise cumva și mama, mai încoace o iubesc și mă bucur de ea pentru că în ea am o familie minunată nemaivorbind de puii mei cu care Dumnezeu mi-a arătat cât de mult mă iubește. Acum mă gândesc dacă nu cumva aceste gânduri făceau ca atunci când eram în necaz să par superficială dar nu, nu am fost nici pe departe indiferent cât știam sau mai bine zis speram că există și bine după rău. Cred că dacă nu aveam în minte că Dumnezeu nu ne-a lăsat pe pământ ca să ne chinuim, că drumul spre bine există dar este doar o chestiune de timp până să-l găsesc și să pășesc pe el, acum probabil nu aș mai fi avut păr pe cap… Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru gândurile astea cu care cred că m-am născut pentru că nu-mi amintesc timpul în care au încolțit în mine.

Când voi învăța (de fapt este ceva de rezolvat la blog) să pun poze voi pune o piramidă, se numește Piramida conștiinței făcută de doctor David Hawkins. De ce am pomenit de ea? Pentru că orice emisie care se încadrează în vibrațiile de la baza piramidei, asta însemnând rușine, vinovăție, apatie, amărăciune, orice fel de frică sau groază, disperare, îngrijorare, sunt emisii de vibrație joasă care, în loc de 20% acizi pentru un echilibru optim, ne dă 100% acizi care, ce să vezi? … atacă toate mineralele din organism, lucrurile nemaimergând cum trebuie iau naștere noi stări de nervozitate, altă instabilitate emoțională, diminuarea pe drept cuvânt a oricăror resurse interioare care face să crească nesiguranța, îndoiala… a mai rămas ceva bun? Nu. Probabil nici părul nu este prea vesel, viguros, lucios, indiferent ce șampoane, creme, măști, etc., am folosi.  

Se vorbește foarte mult despre stress. Aici aș avea mai multe de spus. Da, realizezi că ești stresat și îți pierzi din păr dar ce să faci?, toată lumea se agită, toată lumea este în situația asta, nu-i cale de ieșire. Am auzit în instituții cu ,,dare de mână” de săli de relaxare, de ore de masaj, de posibilitatea unor săli cu jocuri de deconectare… Astea mi se par doar ,,plasturi” și vorbesc doar pentru cei care cumva sunt pe aproape de mine cu vibrațiile. Dacă ai niște programe (ecoul îți aduce poate și din alte vieți) de rețineri în a vorbi cu oamenii, temeri referitoare la profesionalismul tău, sentimentul de inutilitate a activităților desfășurate de tine, și orice altele care te fac să emiți vibrații joase, nimic din ce am numit eu ,,plasturi” nu reduce stresul! Niciun concediu de odihnă de trei, cinci sau șase luni nu ar micșora stresul! Îmi amintesc în liceu aveam o materie tehnică pe care o preda o doamnă inginer pe care… nu o plăceam niciunul, fie băiat fie fată. Nu vreau să pomenesc nimic din felul ei de a fi deși ar spune mult referitor la zgomotul din clasă, la glumele proaste pe care le făceau colegii, etc. Cred că din multă bună voință a căutat soluții și la alți profesori și vine într-una din zile să ne spună că a vorbit cu domnul director să-și compună lecțiile cu ceva mai multe formule matematice care să ne atragă mai mult pentru că se știa că nouă ne plăcea matematica!? Este adevărat că eram considerată cea mai bună clasă dar era prea mult spus. Nu pot să cred că i-a trecut așa ceva prin cap, era absolventă a unei facultăți pe care nu o făcea oricine mai ales pe vremea lu’mpușcatu’. Nouă nu ne plăcea ea, nu ne plăcea modul în care vorbea, materia nu a vea nicio însemnătate pentru noi și matematica era înghițită doar de câțiva dintre noi și asta pentru că era obligatorie la intrarea în facultate. Asta este altă problemă cu listele de facultăți la care să încerci… nimănui nu-i trecea prin cap să zică ce îi place să facă, să aleagă ceva care să meargă pe completarea talentului… astea erau utopii. Am bătut câmpii cam mult dar… stresul nu poate fi eliminat cu suplimente alimentare sau cu ,,plasturi” așa cum căderea părului nu poate fi oprită cu toate cosmeticalele din lume dacă nu se intervine la modificarea șabloanelor de gândire care au dus la afecțiunile respective.  

Căderea părului deja înseamnă numai mental și rational chiar dacă este prezentă și intuiția. Analizând puternic realitatea, răspunzând sau nu la întrebări legate de viitor, neliniști, pierderi, lipsuri, cu frici și teama de a nu mai putea controla, intru în disperare pentru că nu se întrevede nicio ieșire și atunci părul, cum să mai poată să-și facă făcută prezența?

Toate analizele realității pot schimba și culoarea părului. Chiar dacă părul alb se zice că înseamnă înțelepciune, prefer să rămân mai neînțeleaptă, dacă mă întreabă cineva și pe mine, dar nealbită. Se poate întâmpla ca de la o anumită vârstă să se trăiescă mai mult pentru obligații legate de muncă, familie și în felul ăsta puterea nu mai este la mine, se duce ea ca și părul.  

Furie, pierderea respectului de sine, rușinea, gândul la inteligența redusă, credința că nu mai există nicio protecție… toate duc la pierderea părului pe porțiuni mai mari. Nenorocirea este că aceste conștientizări se adâncesc, cade și mai mult păr iar soluțiile cele de durată țin tot de înțelegearea Dumnezeului din om și a puterii pe care o are dacă învață să o folosească.

Aici la mătreață am oarece nedumeriri. Știu că o pățisem urât, adică urât că aveam mâna în ghips, despre asta voi vorbi altădată, când mi-am schimbat șamponul și imediat a apărut mătreața. După ce am revenit la cel obișnuit a dispărut. Este foarte adevărat că în câteva zile am realizat de unde se adunase toate relelele care au făcut ca eu să cad. Să le fi dibuit atât de bine încât mătreața să dispară doar după o schimbare de șampon? Posibil.

Mătreața se pare că are la bază șabloane de gândire ,,moarte”, învechite, care nu mai sunt de folos dar care probabil țin de părerea societății, au dat bine în trecut, sau imi mențin credința că ele îmi scot în evidență identitatea mea. Neținând cont de emoțiile mele, necunoscându-mi sau negându-mi valoarea dar menținând niște principii, ghidându-mă după niște reguli ale societății, zic eu că îmi identific personalitatea, așa sunt eu și nu vreau să fiu altfel. De fapt ca să văd și altă realitate îmi spun că nu mă las îngrădit de zicerile altora. Cum nu se poate face abstracție de emoții, decât dacă ești robot, furia iese la suprafață prin mătreață, nu mă simt bine în pielea mea și atunci mă simt controlat, apar indeciziile care adâncește conflictul dintre mine, cu emoții și sentimente, și rolul meu în fața celorlați. Conflictul este foarte puternic pentru că în dorința de a arăta ca un ins strălucitor, remarcabil, fac abstracție de valoarea mea (pentru că ea nu este scrisă nicăieri și nu am avut cum să o învăț) și de emoțiile mele fără de care nu pot fi stăpân pe viața mea.

Nu aș scrie nimic aici despre nicio afecțiune dacă nu aș ști că totul este reversibil și sunt convinsă de asta.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Mă gândeam să nu mai scriu așa de des să nu plictisesc cu atâta ,,sănătate” și poate sunt și destul de concentrate informațiile mai ales pentru cineva care este începător în ale gândurilor de schimbare în bine și poate interesează, poate nu. Prin plimbări fiind nu prea mi-a stat gândul la scris dar am găsit o frază care m-a pus pe gânduri deși nu ar fi trebuit. Știu destul de multe, multe le-am și scris referitoare la unitatea Universului cu noi cu tot, la faptul că suntem una cu gânduri, cu stele și sentimente cu tot, și totuși realitatea zilnică uneori îți acoperă din cele știute. Fraza găsită sună cam așa: ,,Crezi că scrii doar pentru cine te urmărește și citește, dar de fapt, scrii – emiți pentru tot Universul. Cuvintele sunt gânduri, iar gândurile sunt unde de energie purtătoare de informație.” Intențiile mele fiind dintre cele mai bune, am decis că în indiferent ce zi sau an este găsită informația dintr-un articol al meu, este exact momentul în care cineva a avut aceași lungime de undă cu scrisul și acesta poate fi un răspuns la întrebările puse sau nepuse de pe aceleași vibrații.

Am și o ,,sponsoră” care îmi este tare dragă de ale cărei ziceri îmi aduc aminte când îmi sunt de folos. Ea mi-a povestit un banc despre un preot care în urma unei slujbe foarte frumoase pe care o făcea duminică dimineață, a reușit să umple biserica în care slujea. După o vreme a rămas doar un om în biserică la fel cum era când începuse să slujească. Preotul l-a întrebat de ce crede el că se întâmplă să rămână singur duminica la slujbă. Acel om a răspuns că preotul spunând aceleași lucruri în aceași splujbă enoriașii s-au plictisit și nu au mai venit la biserică. Preotul i-a spus omului că știe și alte lucruri și alte slujbe dar nu are sens să meargă mai departe cu ele pentru că niciunul dintre enoriași nu a urmat îndemnurile slujbei. Morala, în cele ce urmează.

Ideea este că în primul articol, cel cu numărul 1 am povestit de două idei extrem de importante: una este că în fiecare om există Dumnezeu pentru că Universul este un Tot cu noi cu Dumnezeu cu tot, altă idee este a ecoului care spune că emisiile fiecărei celule din organismul nostru se reîntorc după ce rezonează cu altele de aceași formă. Emoții, trăiri, bucurii, supărări odată emise aduc evenimente care ne fac să le retrăim. Am amintit iar acest lucru pentru că aceste două idei au atât de multe forme, se scriu în atât de multe feluri atunci când este vorba de afecțiuni încât de cele mai multe ori se uită idea care a fost încălcată. Mai clar: desconsiderarea Dumnezeului din om, neiubirea Lui, umilirea Lui, etc. frica de orice, furia, resentimentele, critica și chiar dorințele excesive, și uitând de Ecoul care întoarce spre sursă trăirile, duc la tot noianul de afecțiuni dar fiecare afecțiune se descrie în alte fraze.

Între primele lucruri pe care le-am aflat despre păr a fost faptul că el se poate ,,supăra”. Observ de atunci când nu se așează bine, când nu e la fel de ,,vesel” sau când e ceva nelalocul lui. Pentru mine felul în care eram tunsă, cum mi se așeza părul a avut și are o însemnătate foarte mare. Dacă nu fac pentru el ce ar trebui sau nu-i găsesc forma care să îmi placă cel mai mult, starea mea din ziua respectivă are de suferit. Asta nu este bine și știu că mai am de lucru cu mine în acest sens. Nu are legătură prea mare cu părul cât cu încrederea și părerea mea despre mine care vor supăra părul care îmi va strica ziua… pare un lucru mic dar se poate face foarte mare dacă nu este oprit.

Mă gândesc că nu sunt singura pentru care un aranjament plăcut al părului duce și la o atitudine pe măsură. Ideea de a-mi vedea părul supărat n-am uitat-o și pot să spun că este foarte adevărată. În anumite conjuncturi părul mi se supără. Asta am observat de când am auzit de asta dar la momentul acela nu știam nimic despre motivul care ar putea duce la așa ceva. Ulterior și din nefericire nu numai din auzite am aflat că în cazul unui șoc emotional, unei pierderi mari, groaze, frici… cum vrei să le spui, părul poate cădea rărindu-se sau chiar porțiuni mai mari de piele rămân fără el. De la un medic alopat am auzit că intervalul dintre șocul sau cauza și pierderea părului poate fi și de trei luni. Nefiind atent la organismul nostru nici nu mai luăm în considerare cauza pe care probabil am uitat-o. În următorul articol voi enumera din carte care sunt aceste situații, dar în esență ele sunt două, acele două idei de care am vorbit cu câteva rânduri mai înainte. Orice fel de frică, dezamăgire, groază, desconsiderare, devalorizare, neiubire a sinelui înseamnă neiubirea sau neîncrederea în Dumnezeu, înseamnă că nu crezi în puterea Lui care este și în tine și te lași pradă deznădejdii și nu-ți mai recunoști puterea considerând că nu o ai sau dacă ai avut-o ai pierdut-o. A trebuit să-mi amintească o prietenă că dacă tot mă duc la operă, în Samson și Dalila puterea lui Samson i-a fost luată după ce i s-a tăiat părul. Atunci când te simți constrâns într-o situație și faci eforturi să te adaptezi la ea pentru că nu vezi vreo ieșire, de fapt tu nu-ți cunoști puterea sau o renegi. Asta se întâmplă când te consideri separat de Dumnezeu. Când intervine o frică de a pierde ceva tot ideea de separare face ca să nu fie recunoscută puterea de a fi una cu tot ceea ce există, cum totul există nu se poate pierde nimic. Faptul că în momentele de groază gândurile sunt vraiște nu ajută în niciun fel pentru că uitând de ecou nu fac decât să-mi aduc în realitatea mea alte evnimente care să mă facă să retrăiesc momentele de groază. De fapt am citit de multe ori că acolo unde este Frică nu este credință în Dumnezeu. Despre această Credință eu am zis cite ceva într-un articol anterior (articolul 3 – Credința).

Am amintit de frică și la insomnii. Din coloanal de la articolul 13 observăm că toate alea rele sunt cuprinse la capitolul Frici. Ele vor fi cauza celor mai multe afecțiuni. Asta este un motiv pentru care stau la baza și la insomnii și la afecțiunile părului și este un motiv foarte serios pentru a le îmblânzii cu schimbarea gândirii pentru ca în timp să nu le mai trăim. Sigur că pe termen scurt sunt bune și medicamente, cosmetice, suplimente alimentare, un regim alimentar bazat pe hrană vie.

Dacă în continuare am resentimente eventual furie pe cineva și nu tratez ficatul cu îmblânzirea furiei, insomnia nu cred că va trece prea ușor.

Vorbesc despre îmblânzire prin schimbarea gândirii în sensul celor două idei de mai sus.

Dacă în continuare îmi ,,dau” puterea pentru a nu supăra sau pentru a nu pierde iubirea cuiva, cosmeticele si medicamentele îmi vor face ca părul să crească dar cauza se va duce și va da naștere la altă afecțiune mai devreme sau mai târziu. Și medicina alopată a recunoscut plimbarea unor afecțiuni pe un anumit sistem din organism iar ca ecoul să aducă sănătate trebuie ca mai întâi să fi emis vibrații care nu au legatură cu furia, frica… cu toate cele rele.

Nu am terminat cu ,,coincidențele”!

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Poate mai pe înțelesul multora, insomnia este cumva un efect al unui ficat supărat. Pentru că rând pe rând am trăit multe din emoțiile descrise în articol, nu voi menționa pe fiecare în parte pentru că atunci când am avut probleme cu somnul pe multe nu le conștientizam. Nici nu ne dăm seama de cele mai multe ori când suntem într-o situație pe care am ales-o, care continuă, care pare a fi singura, când începem să trăim emoțiile ce definesc o contradicție clară între realitate și aspirații. Analiza obiectivă nu ajută cu nimic sănătatea pentru că ea face abstracție de dorințe, înclinații, talente…

Tot din Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor, am luat câteva idei, bine ar fi să citești tot ce scrie în carte dacă problemele sunt stringente.

Ficatul este cel care curăță sângele de toxine, sângele fiind transportorul bucuriei, ficatul devine un păstrător al echilibrului stării noastre emoționale. Emoțiile având legături cu sistemul nervos, cât mă pricep și eu, probabil că cele rele ajungând la creier alungă somnul.

Echilibrul se strică atunci când în ficat se acumulează emoții care nu sunt benefice organismului, ură, iritare, furie. Acumulările pot fi de genul problemelor în relații, ranchiună față de o situație impusă, pot fi la fel de bine emoții nebenefice față de un părinte absent, o dezamăgire trăită sau un sentiment de respingere, toate trăite cu intensitate și un timp îndelungat ajung să dezechilibreze ficatul.  Nu am urât (în afară de un asistent în facultate și un șef nesimțit, noroc cu revoluția) dar iritată am mai fost pe alocuri și furioasă mai încoace. Nu prea pot vorbi de sentimental de respingere și nici de dezamăgiri pentru că nu cred că le-am trăit. Mereu am găsit motive, scuze, stări, etc. pentru care s-a întâmplat ce s-a întâmplat dar dacă asta este o fericire, atunci am fost o norocoasă.  

Situații în care pare că nu există ieșiri și par ,,închisori”, nemulțumiri care se acumulează și obiectiv nu pot riposta, frustrări, pot da naștere la critici și autocritici care nu pot fi exprimate și atunci se acumulează tot în ficat. Viața pare programată, nu-mi plac schimbările, ceva mă face să fierb de furie după care apare învinovățirea. Învinovățirea apare uneori și ca ciudă că am dat voie să trăiesc emoțiile care îmi fac rău. Cred că un autocritic mai înverșunat mai greu se găsește.

Aceste emoții pot veni și dintr-un sentiment de eșec, sau din revolta mea față de nedreptatea din lume. Pe acestea din urmă nu le-am trăit, poate strămoșii mei să le fi trăit dar cunosc împătimiți care vorbesc urât la ce se întâmplă în lume.

Furia față de propria persoană, din indiferent ce motive, precum furia față de orice altceva sau cineva din exterior afectează ficatul.

O colegă m-a lăsat să o ,,citesc” după care a mers la doctor. Deși nu mă bucuram pentru suferința ei, m-am bucurat că mi s-a confirmat ce ,,văzusem” când mi-a spus că recomandarea medicului consta în suplimente alimentare pentru ficat. Și eu îi spusesem că avea ficatul supărat. După câțiva ani, o altă cunoștință are probleme cu somnul, merge la doctor dar i se recomandă un aparat pentru noapte, nu știu mai mult dar și ea avea ficatul supărat (așa îi zic eu ca să nu zic bolnav).

Știu că ficatul se regenerează dar nu o poate face cu același sistem de gândire care l-a îmbolnăvit.

O situație grea o poți îmblânzi aflând că în univers există toate situațiile iar tu doar trebuie să găsești calea către cea bună. Dându-ți un timp până la care să nu te gândești la ea, timp în care doar cauți soluții, lucrurile se vor relaxa.

Dacă emoțiile grele vin din trecutul tău, al strămoșilor sau al zonei în care trăiești, doar trebuie să vrei să le oprești și-ți vor apărea în față cărți, articole, oameni care să te ajute să scapi de ele.

Găsindu-mă mereu vinovată de ce mi se întâmplă, și numai pentru faptul că eram în acea situație, mereu m-am gândit că voi găsi ,,drumul” către bine. Și l-am găsit. Întâi am gândit că omul se poate gândi și răzgândi în fel și chip, la fel cum un calculator se poate strica. Nu ceri cuiva să gândească cum ai vrea tu sau cum consideri tu că este ,,normal”.

Și pe urmă am găsit că Dumnezeu este în Tot și în om și acest Ecou care m-a obligat să trăiesc azi așa cum vreau să trăiesc ,,mâine”. Azi caut motive de bucurie, de mulțumire, de recunoștință și ,,mâine” voi avea motive de bucurie, de mulțumire, de recunoștință. Începând să analizezi rând pe rând furiile, ranchiunile, lipsurile și indiferențele oamenilor prin prizma faptului că în fiecare om este Dumnezeu și că oricum o dai tu ai atras situațiile pentru care trăiești aceste emoții, liniștea începe să-și facă loc și ficatul se va relaxa odată cu somnul. Eu am mare încredere în alcalinizarea organismului prin orice metode începând cu alimentația și suplimentele naturale, cu sistemul de gândire mai nou și una din terapiile complementare care au la bază puterea omului de a crea prin vizualizare.

Până data viitoare: Lumină în suflet!