Vulturița – O poveste de succes

„Universul este plin de bogății, depinde de tine câte vrei să aduni!”. Cuvinte. S-au mai auzit aceste cuvinte, le veți mai auzi. Forța însă cu care m-a lipit Victoria cu aceste cuvinte de CaliVita… nu se poate reda ușor pentru că este uriașă. Forța de care aminteam nu a pălit, ci a crescut dea lungul anilor de când îmi este sponsoră în acestă firmă pe care o iubește atât și pe care m-a făcut să o iubesc la fel de mult.

De ce am început așa? Pentru că aceași Forță se face simțită în acestă carte  „Vulturița – O poveste de succes”. Dorința ei de a-ți arăta că „și tu poți” și „cum să faci” este cu mult mai mare decât puterea de care a avut nevoie în viață pentru a trece peste greutăți. De ce? Pentru ca așa e ea. Eu nu i-aș zice Vulturița, pare ceva mic, i-aș zice Victoria pentru că așa este, o Victorie în viața ei.

Cuvintele lui Pavel Constantin o descriu foarte bine. A citit mult Victoria dar când îi ceri părerea, când ești în discuții cu ea, cuvintele pe care le folosește sunt simple, clare, niciodată ironice și întotdeauna dublate de Forța care să te ajute să mergi mai departe. Multi Level Marketing – poate părea o expresie seacă, îdelung dezbătură chiar, dar suplimentele de la CaliVita sunt pline de viață și dătătoare de viață. Asta se vede în toată cartea ei și în toate relațiile adevărate din acest MLM care este Calivita. Forța care te îndeamnă să vrei să faci din tine „cea mai bună versiune a ta” nu rezultă din teoriile citite de ea. Acestă forță este dată de minunile pe care le-a văzut cu ochii atunci când i-au fost aduse la cunoștință rezultatele recomandărilor pe care le-a făcut. Forța din această carte vine din lacrimile de mulțumire ale măcilor care și-au văzut copii bine și din lacrimile de fericire ale ei atunci când și-a văzut munca depusă și sufletul pe care l-a pus, răsplătite la Londra, de cel  care a crezut întâi în oameni și le-a dorit tot binele din lume fondând acest MLM.

Am scris mult? Poate. Recunosc sunt subiectivă dar după ce vei citi acestă acrte vei simți că fiecare cuvânt al ei are în spate ceva ce trece cu mult peste îndemnurile cărților de dezvoltare personală și ale seminariilor motivaționale… de oriunde ar fi ele.

Dacă îți doresc ceva? Îți doresc să simți Forța, din spatele cuvintelor, pe care își dorește mai mult decât orice să ți-o insufle!

 

There are no comments, click here be the first one!

 

Nu te iubesc pentru ceea ce eşti, ci pentru ceea ce sunt atunci când sunt cu tine. – Gabriel Garcia Marquez

Așa se întâmplă… „Se întâmplă”. De fapt nimic nu e întâmplător!

Să încep însă și povestea. Doi oameni se întâlnesc într-o conjunctură normală, o mică reuniune. Trece vremea și se trezesc în situația… pe care nu o planificase și nici anunțată nu părea a fi fost, aceea în care, în prezența celuilalt, nu te simți la fel ca lângă ceilalți. Apar niște fluturi, noduri, stângăcii, tăceri, ocoliri… nu-i mereu ușor să conștientizezi pe unde ești și nici unde vrei să ajungi. Gândurile îți sunt cotropite, furnicăturile încep să apară iar imaginația apare în cele mai frumoase ipostaze scoțându-te de cele mai multe ori din cotitianul care nu-i mereu blând. Acestea se pune că sunt „de-ale subconștientului”. Poate că astea sunt. Sigur sunt cele care rezonează, lungimile de undă despre care se vorbește… în toate numirile posibile ele nu se dictează, nu se pot impune conștient așa cum nu le poți impune să dispară nici cu toată artileria de argumente logice. Au dat curs acestor unde? Nu.

Viata – este un joc cu bumeranguri. Gandurile, faptele si cuvintele noastre, se vor intoarce catre noi mai devreme sau mai tarziu, cu o acuratete naucitoare. – Neale Donald Walsch

Ce înseamnă asta? Emoțiile, stările, trăirile noastre au același drum precum sunetul pe care il scoți într-o vale și ecoul ți-l aduce inapoi, multiplicat de data asta. Ai gândit în viață, în diverese situații, locuri și timpuri, că nu ești suficient de bun că ai picat examenul cel mai important din viață și astfel ți-ai dezamăgit părinții, te-ai văzut proptit într-un viitor care nu pare să-ți aducă prea multe bune. Ai văzut că x are talent în muzică, pictură și la schii, ai văzut că tu nu prea ai cu ce te lăuda. Ai văzut un film de dragoste în care personajul principal era puternic și frumos iar tu gândești că nu te-ai fi descurcat în situația respectivă. Ai făcut o școală și vezi că alții au făcut poate mai puțină dar curajul i-a ridicat deasupra multora și la tine încrederea în sine este atât de suavă și gingașă că mai mult este ascunsă. Se pare că nici oglinda nu este prietena ta ci mai degrabă o aspră și critică individă gata gata să te desființeze. Cu vremea, te mai înțelepțești, te mai îmbunezi când te uiți spre tine dar… ce ai gândit a dispărut? Te asigur că nu. Toți înțelepții lumii și mai de curând știința confirmă că… nimic nu se pierde, totul se întoarce. Cum spunea Neale Donald Walsch, stările trăite se întorc. Cu ce se întorc? Se întorc cu situații și evenimente de viață care să te faca să retrăiești aceleași trăiri. Poți să le spui oglinzi. Uneori situațiile, evenimentele, sunt inițiate de cineva. Acel cineva prin ceea ce face se comportă ca o oglindă în care te uiți și te vezi exact, numai că mult mai intens, la fel de fericit sau nefericit ca tunci când ai emis emoțiile cu multă vreme în urmă.

În cazul de mai sus apare cineva. Acel cineva a părut „bine intenționat” (își apăra presupusa posesiune), a povestit unuia despre celalalt auzitele și spusele auzite „din sat”, presupunerile, presupuneri spuse cu foarte atentă grijă pentru integritatea omului și a sufletului. Tot ce presupune atenție și susținere a fost pus pe tapet, ultimul lucru luat în calcul a fost… ce nu se poate gândi, ci doar simți. Numai că cine a spus că „adevărul iese la suprafață ca uleiul în apă” a știut ce spune. 

Toate trările „minunate” s-au înapoiat și acțiunile au fost în conformitate cu ele. Rând pe rând au apărut în fața amândurora stările care se întorceau. Cel care a ascultat le-a retrăit pe ale lui, acționând în așa fel încâ și celălalt și-a retrăit emisele care acum s-au întors. Toate alea „minunate” care numai înainte nu te trimit:

„nu ești suficient de bun că ai picat examenul” – nu ești suficient de bun

„te-ai văzut proptit într-un viitor care nu pare să-ți aducă prea multe bune” – ce viitor?

„ai auzit de un fost, situații materiale” – poziție?

„școală, curaj, încrederea în sine…?”

„oglinda aspră și critică individă” – riduri

„apare și cântarul… ” – total neprietenos și ieșit afară din trend

Pe noi, nimeni nu ne poate nenoroci, decât noi înşine, tot aşa cum nu ne poate face fericiţi altcineva decât noi înşine, după harul lui Dumnezeu. – Sfântul Ioan Gură de Aur

Întreaga lume coalizată împotriva ta nu-ți poate face nici un sfert din răul pe care ți-l poți face tu însuți.  – Proverb turcesc

           A fost dușmanul cel care a făcut rău? Într-o conjunctură cei doi se reîntâlnesc și unul aduce în discuție cuvântul dușman. Gândind la toate legile lui Dumnezeu, la Scânteia Divină din fiecare om, la proverbul turcesc, la zisul lui  Sfântul Ioan Gură de Aur, la scrierile înțelepților lumii și la mult, mult mai importantul „… ceea ce sunt atunci când sunt cu tine”, celălalt nu a recunoscut în intrus un Dușman…!

 A părut că nu i-a păsat de intervenția intrusului și celălalt a presupus că nu a simțit nimic din „… ceea ce sunt atunci când sunt cu tine”. Nimic mai departe de adevăr!    

          Altă dată, altă poveste. Doi prieteni sunt intr-o relație. Cei doi pentru moment, erau în școli și orașe diferite. Apare intrusul, „cel mai bun prieten” al unuia, tot „bine intenționat” atrage atenția unuia asupra pericolelor la care se supune în relație. Minciunele cusute cu ață albă despre veniri în oraș și neanunțat, posibile ispite dintre colegi, colege…

Agasată de atâtea „bune intenții”, persoana apare într-o zi supărată și spune că a rupt relația. Bineintenționata era foarte „importantă” pentru că… doar atrăsese atenția de atâtea ori!. Persoana „amărâtă” izbucnește în râs:

  • Te-am mințit, nu am rupt relația!
  • De ce m-ai mințit?
  • Pentru că erai din ce în ce mai nefericită și am vrut să te văd bucurându-te!

„Cei mai buni prieteni” nu și-au mai vorbit multă vreme și multe alte uneltiri au ieșit la iveală după incident. Aici intrusul nici măcar nu și-a purtat numele de Dușman pentru că nu a vut timp. Agasata a crezut mai mult decât în orice în „… ceea ce sunt atunci când sunt cu tine”.

A fost dușmanul cel care afăcut rău? Exista dușmani?

 

Luiza-Maria says:
Din totdeauna si pentru totdeauna iti multumesc ca existi, prietena minunata... more
mirela says:
Foarte frumos si explicit scris.Multumesc more

 

Ce mi-a venit acum cu titlul ăsta?

Nu îmi plac și nu îmi amintesc să le fi îndrăgit vreodată. Sigur pe cele de la sport nu, pe cele de la franceză nici atât. Cu chimia mă mai împăcam iar la mate…  Dar să trecem la lucruri mai frumoase.

Citindu-l pe Lazarev, am aflat prima oară că nu-i suficient că îl iubești pe Dumnezeu (în cazul în care îl iubești). În general faci una alta și zici „ce treabă are Dumnezeu cu asta?”. Sau zici „lasă că știe El că-L iubesc”. Am aflat că este necesar să repeți destul de des că Îl iubești. Nu prea am înțeles eu atunci lucrurile astea dar cu timpul am mai citit câte ceva și mi s-au confirmat acele repetiții, cuvinte pe care este necesar a le rostii. Da? Iar ajung la exerciții? Se pare că da și de data asta te asigur că îmi plac și le execut cu destulă… destulă (e loc și de mai bine) conștinciozitate. La astea le spun Exerciții de fericire. Pot fi și de altă natură dar eu vreau să fie de fericire. Legea atracției universale sau a bumerangului, cauzei și efectului… cum vrei să-i zici, spune că vibrațiile cuvintelor, trăirilor, sentimentelor emise de mine se vor întoarce la mine și chiar multiplicate. Eu îi zic legea ecoului în simțăminte. Păi dacă eu așa cum mă simt acum mă voi simți și „mâine” dar mult mai intens, trebuie să fiu foarte atentă la ce simt, trăiesc, vorbesc, nu? Că doar n-o să mă apuc să-mi fac rău singură? Se pare că poți trăi oricum, vorbi orice, plângând sau râzând… dar „mâine” vei retrăi aceleași stări. 

Bineînțeles că nu ești mereu în fața televizorului uitându-te la „Stan și Bran”. Ai (în cazul fericit) un job în care depinzi de alții, alții depind de tine, pe acasă unii nu te ascultă, pentru alții îți faci griji, te trezești că mai ai nevoie de câte ceva dar banii… aș putea continua. Până acum le-ai avut pe toate astea în cap, ți-ai făcut griji, te-ai supărat și nu îți place unde „ai ajuns”. Mie nu mi-a plăcut.

Adu-ți aminte de legea ecoului. „Mâine” este necesar (vreau eu) să fiu fericită. Ce fac azi? Găsesc motive pentru care pot fi recunoscătoare și pentru care mă pot bucura. Nu m-am întrebat nicio clipă dacă va funcționa. Pur și simplu am început să-mi aleg fiecare cuvânt, gând, trăire și sentiment în fiecare secundă trăită. Cuvintele sunt mai ușor de ales, sentimentele… cu grijile cum faci? Adu exercițiile! În loc de o grijă, pentru o situație care nu știu dacă și când se va întâmpla, eu Îi mulțumesc Domnului pentru ceva ce am, este real și reală este și starea de mulțumire. O toamnă întreagă am zis de dimineață până seară „Îți mulțumesc Doamne că exist!” În mintea mea se derula filmul în care mulțumeam pentru familia mea minunată, copii mei, calitățile pe care le am, aerul pe care îl respir și mulțumeam că a avut ideea de a făuri universul. Poți fi fericit că ești întreg și ai discernământ, că ai toate simțurile, acum vezi să citești și poți mânui calculatorul, telefonul, creionul… Este o listă întreagă cu domeniile vieții nostre în care nu suntem pe palierul fericirii dar pentru fiecare domeniu există ceva de care putem mulțumi. Putem mulțumi pentru relația cu copilul, cu colegul, cu vecinul… Putem mulțumi pentru fiecare bănuț pe care îl avem în portofel… Nu contează numărul banilor când mulțumești pentru un bănuț, chiar dacă te consideri sărac. Mulțumirea aia se întoarce mai intensă asta însemnând că vor fi alte situații în care să mulțumești și mai mult.

Scăpări. Sabotări. Cuvinte, expresii care ne duc în altă parte decât cea dorită. Pentru că azi am fost la un seminar, voi începe cu expresia „de ce?”. De ce nu vor oamenii să mă asculte, de ce nu vor să înțeleagă, de ce nu vor să se afilieze… ???? Și doar zicând aceste cuvinte nu are de unde să vină răspunsul. Ecoul nu face decât să-ți întoarcă aceleași cuvinte. În cazul de față îți întoarce și trăirea care este o întrebare și nu un răspuns. Îți va întoarce alte situații în care să repeți întrebările. Oamenii care să se înscrie la tine în rețea vor fi la alții care au știut să emită bucurii.

Un cuvânt care este „nu” asociat unei stări îți va aduce situații în care să folosești iar cuvântul și starea. „Nu am bani.” „Nu-mi permit flaconul ăla.” În ce vale sau sală să strigi așa ceva astfel încât ecoul să-ți răspundă „Uite bani!” „Îți permiți flaconul ăla!” …???

„Dacă” ia examenul, „dacă”  își găsește servici, dacă… atunci „voi fii fericit!” După atâtea cuvinte „dacă”, de unde să vină alt răspuns? De unde să vină „sunt fericit!” dacă nu strig decît contrariul?

„Vreau”. Este bine să vrei dar trebuie să și crezi că poți să ai, să faci ceva în sensul ăsta adică să dublezi acțiunea fizică cu acțiunea emoțiilor. 

„Sper” îți taie craca de sub picioare în prima secundă în care l-ai rostit.

Nu pot să nu mă leg de cei care tot critică. Azi zici că cei de la putere sunt nemernici, maine zici la fel și ieri ai zis la fel… de unde să-ți vină o bucurie și o stare de bine? Din trăIrile care dublau cuvântul nemernic? 

Durează, poate durea, poți fi dezamăgit de viteza lucrurilor… dar merită și e gratis!

Numai bine!

 

    

There are no comments, click here be the first one!

 


Puțin cam nedreaptă cu „prietenii” mei, pentru că scriu despre ei la mai mult de o lună de când e făcută fotografia (duminica lu’ 21 ian), vreau să cred însă că nu s-au supărat pe mine de nu au mai apărut. 

Poza asta este minunată. Poate d’aia am și ținut-o atât ascunsă, chiar dacă este în culori cernite de iarnă și nu se văd foarte bine „prietenii”. Au apărut să-mi țină companie când îmi beam cafeaua. Nu au stat mult. Au încercat mai multe crengi, au vizitat mai multe crenguțe, au dat o raită prin jur, s-au găsit… ca să-i pozez și au plecat împreună.  

De la prima poză și până la asta a trecut un an… am trecut în noul an. Până când scriu au mai trecut seminarii, poze, ceva cursuri, învățăminte, muzică… muzică. 

Azi am fost la seminar la Zimnicea. Nu aveam de gând să scriu dar peste toate câte le-am auzit a fost ceva ce mi-a atras atenția. Vorbind despre obiective în viață, cineva a zis:  „întâi ștergi geamul să vezi ce vrei”! Ceva dreptate în aceste vorbe. Ni se întâmplă câteodată să vrem ceva, altceva, ceva mai…, sau cel mai ușor „ce vrea Dumnezeu”. Se zice că Dumnezeu îți dă dacă îi ceri. Dacă tu bâjbâi, te bâlbâi și… vezi ce-o aduce ziua de mâine, ce să-ți dea Dumnezeu? Deci: „ștergi geamul să vezi ce vrei”? 

Cum nu rezist prea mult fără să spun câte ceva din ce știu eu că ar face bine și altora, am început și eu să vorbesc. După ce stabilisem… sau nu stabilisem mai devreme obiectivele, eu am venit cu o întrebare aparent banală dar care poate da mari bătăi de cap: merit? Merit eu ce-mi doresc? Mi s-a răspuns repede că fără muncă nimic nu iese, ceea ce este foarte adevărat. Când însă am ajuns și la Scânteia Divină care există în fiecare om, în fiecare mitocondrie a fiecărei celulă al fiecărui om, am fost privită nițel…  După ce l-ai criticat pe x, după ce regreți că nu ai făcut bine in situația y, nu-i ușor să conștientizezi că tocmai așa l-ai judecat pe Dumnezeul din x și pe cel din tine. Dar, în același timp, îți amintești că: meriți. Fiecare dintre noi merităm să ne îndeplinim dorințele, visurile și merităm tot ce-i mai bun. Credința asta crescută, rezolvă toată povestea cu neîncredere în sine, în oameni. Rezolvă problema jenei și a rușinii și rezolvă problema judecății și critica la adresa altor semeni. Nu prea îți dă mâna să-l critici și să-l judeci pe Dumnezeu. Mie sigur nu.

Ca și cum nu-i destul, amintesc și niște zicale care să ne arate ce puteri avem noi ca oameni. Dumnezeu îți dă dar nu îți bagă în traistă. Cum îți așterni așa dormi. Niciun necaz nu vine singur. Toate astea nu arată ca un ecou? Nu îți arătă ce obți după ce tu ai ales ce să strigi? Când strigi într-o vale între munți „îți mulțumesc Doamne”, ecoul îți răspunde de mai multe ori „îți mulțumesc Doamne”. Așa cum atunci când strigi un necaz, îți vin mai multe, tot așa dacă am striga o bucurie, chiar mică, vor veni altele și cu timpul vor veni și cele mari. 

Ca un mic rezumat… ar fi suficient: „șterge geamul să vezi ce vrei”!

Noapte bună, vise dulci!

 

 

There are no comments, click here be the first one!

Doi… două…

http://zboara.eu/luiza/files/2017/12/26-dec-2017-1-171x300.jpg

  Mă uitam, în timp ce-mi beam cafeaua la cât de frumos este nucul meu. Soarele îi lumina scoarţa gri deschis, argintie, în timp ce câteva geamuri de la blocurile vecine îşi făceau rolul de oglindă pentru soare astfel împrăştiind …

 

Zile, Situaţii, Clipe

http://zboara.eu/luiza/files/2017/12/5997254-donald-duck-wallpaper-176x300.jpg

Pentru articolul ăsta am căutat mai întâi pozele. Le-am căutat sperând nu să scriu mai puţin ci să mă fac mai înţeleasă. Sunt situaţii pentru care îţi cauţi bine şi mult cuvintele dacă vrei să fie descrise cât de cât… …

 

Factorul… X

http://zboara.eu/luiza/files/2017/12/23905532_2081512152068940_1014613442038950965_n-200x300.jpg

  Bineînţeles că este o emisiune cu numele ăsta. Şi încă una foarte plăcută. Are muzică, are umor, are culori multe în decor. M-am uitat ceva vreme la ea fără să mă întreb ce e cu acel titlu. Acum constat …

 

Ajunul…

http://zboara.eu/luiza/files/2017/11/24059008_1221557964644444_6801130184233946044_n-225x300.jpg

  Săptămâna asta am descoperit că filmele care de obicei rulau la televizor în preajma Crăciunului sunt date încă de pe acum. Asta înseamnă că voi avea un timp foarte lung în care să mă bucur zilnic de filmele mele …

 

Gandurile tale iti creeaza viata!

http://zboara.eu/luiza/files/2017/11/22851992_1205983592867830_2937360397642487969_n-1-300x199.jpg

  Cuvintele pe care le alegi în mod consecvent îţi vor modela destinul.  – Anthony Robbins Unul din citatele mele preferate care mi-au sădit în suflet consecvenţa după ce m-am înscris în Calivita. După ce am auzit-o pe sponsora mea …

 

Informații… șic, nu?

http://zboara.eu/luiza/files/2017/11/6-300x224.jpg

De mică nu mi-au plăcut concepţiile lumii oamenilor mari, tradiţii „obligatorii” şi în general regulile care îngrădesc libertatea. Mai târziu când toate necazurile lumii la mine au venit, nu mi s-a părut că este normal să fie aşa. A existat, …