Blog luiza

Și alte gânduri. Zilele astea ,,s-a tot izbit de mine” o zicere a unui foarte dur personaj de film și anume Doctor House. În puținele momente ale personajului în care își permite să fie și altceva decât doctor a zis ceva de genul, nu-s exact cuvintele lui:  ,,când ai avut parte de mâncare cu chili mult, nu mai vrei și altceva”. Am ascultat ceva care altădată ar fi meritat toate aplauzele, de data asta doar poți aprecia jumătate, adică munca, intenția și chiar niște trăiri dar  atitudinea era ceva la care nu te așteptai: vă tai capetele pentru că… așa scrie! Vorbind de iertare, se pot ierta toate cele lipsă de mai sus, fericirea este că am avut parte altă dată și de ,,mâncare cu chili mult”.    

Mi se pare că punerea în balanță a iertării aste ca și cum ai îndoieli de Legile Divine. Bine, asta în cazul în care ai idee care sunt ele. Legea Divină este aceea în care primești ce ai dat, a ecoului. Dacă socotești că trebuie sau nu să ierți, adică cineva ți-a greșit, iertare ar trebui să ceri de la Dumnezeu care a dat Legile: ți s-a greșit doar pentru că tu ți-ai greșit anterior momentului. Multă vreme îmi da cu virgulă zicerea în care dacă primești o palmă să-i arăți și celălalt obraz. Nu-mi trecea prin cap să sar la bătaie dar nițel l-aș fi zgâriat pe față și mai repede aș fi fugit, ziceam eu. Prin prisma celor învățate mai încoace, o palmă primită înseamnă și este, o atenționare, este ecoul a câte ,,palme” ți-ai dat tu până acum? De câte ori te-ai desconsiderat că: nu ai fost suficient de bun, de curajos, de… așa cum ,,ar fi trebuit, cum face lumea, cum ar fi fost bine, etc., așa cum trebuie”?

Sunt mai multe reprezentări ale iertării și mă refer la citate care au și poze cum le zic eu. Multe se referă la un bolovan pe care îl tragi din greu, se vorbește de funiile care ne leagă de trecut și ne împiedică să înaintăm, etc. Eu nu am decăt reprezentarea unor neplăceri care vin și tot vin și tot vin. De ce? Păi conform cu Legea căreia eu îi zic Ecou, orice aș simți despre momentul pe care nu pot să-l iert îmi aduce alte neplăceri în care să simt ce am simțit în acel moment. Pe cine mă răzbun eu? Mai există și varianta în care cei care urăsc, blesteamă, poartă ranchiună, etc. vor primi neplăceri de la și mai mulți (alții sau alte situații) în care să urască și mai mult, să vrea să se răzbune și mai mult, și tot așa. De ce se zice că Dumnezeu are grijă de ei? Pentru că, dacă cineva a greșit cu intenție, acea intenție îi va veni s-o retrăiască din mai multe părți și mai intensă.

Ce este mai greu este că atunci când zici sincer ,,nu pot să iert”, vei avea parte de neplăceri care vor fi greu de rezolvat pentru că vei simți mult și intens pe ,,nu pot să…”, se zice că Universul nu cunoaște cuvinte și vibrația cea mai intensă va reveni. Vei deveni neputiincios și stima de sine și încrederea în sine va scădea și poate nu vei simți că este de la ,,nu pot să iert” dar vei rosti mult mai des ,,nu pot să…”

Sunt multe situațiile în care spunem că nu meritam asta, și multe sunt grele dar dacă ne gândim de câte ori am zis că nu merit, că ,,nu pot eu să am bucuria asta”… asta însemnând că te-ai îndoit de Dumnezeul din tine și acum retrăiești nu merit, p-aia cu bucuria poate n-o mai spui!

Emisiile (convingeri, gânduri, sentimente) noastre se împart și ele pe benzi de frecvențe, eu le zic șabloane. Un șablon de gândire care nu se armonizează cu simțurile adică nu vrei să ierți (sau nu poți) dar inima spune altceva, poate aduce suferința genunchilor. Boli, neplăceri, situații nașpa… dar și bucurii noi le atragem, de ce ne-am complica cu neiertarea în loc să găsim locul unde să nu mai avem nimic în comun cu generatorul de neiertat? S-ar putea și sigur acest ecou să nu știe dintre bărbat și femeie care trebuie (chiar e greu să treci de la faza umană la ecou) să facă un pas și atunci la oricare pot reveni simțămintele momentului de neiertat dar… din alte situații, alte personae și posibil bolile aferente fiecărui șablon.

,,Coincidentele” care nu s-au terminat nici pe departe, vor aștepta (din fericire pentru ei) la infinit ce așteaptă ,,făcându-și treaba”, într-un caz nefericit se vor impiedica de necazuri în care să tot aștepte sănătatea, vindecarea, restabilirea, abundența, etc.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Cred că acest articol va avea mai multe volume, voi menține titlul dar voi pune o cifră la el. Asta pentru că de foarte multă vreme aud expresii (și probabil voi mai auzi) care sunt de cele mai multe ori ,,scuze” pentru gândiri, fapte, vorbe, etc. În funcție de cine le rostește și de cât de multe știe, șirul lor este mai scurt sau mai lung iar la fiecare expresie se adaugă altele care ,,lămuresc” pe cele anterioare. Acum vorbesc, de fapt scriu, referindu-mă mai mult la partea aceasta mai nou apărută de ,,dezvoltare personală”, care ne învață și ne oferă terapii, indiferent că este vorba de oameni sau de cărți.

Între cele care m-au intrigat foarte tare a fost cea care se referă la Lecții. Bine, lecțiile în școală, nu au fost niciodată prietenele mele, ha, ele totuși intrigându-mă mai puțin.

Pornind de la unu și doi din articolele anterioare, îmi explic sau nu expresiile cu pricina, unu înseamnă că în fiecare om există Dumnezeu pentru că Dumnezeu sau Universul este Tot, este suportul cu toate particulele conținute și cu legile care le materializează, le unește și le separă și doi înseamnă Putearea dată omului (gândul este cea mai puternică forță din Univers – nu am zis eu) de către Dumnezeu: vibrațiile emise de fiecare celulă (atom) din el, structurează tot Universul aducând evenimente și situații de viață care să-l facă pe om să retrăiască multiplicat (ecoul) vibrațiile emise.

Din infinitatea de particule cu structurile lor cu tot, după care legi și în ce formă ajung aceste Lecții la noi? Culmea este că acest gen de expresii sunt folosite și de către cei pentru care există doar ce se vede. Deci: cine stabilește ce sunt aceste Lecții și cine stabilește care este conținutul lor, tema care ni se cere. Dacă dau cu piciorul într-un câine și mă mușcă înseamnă că mi-a dat o Lectie? Dau cu piciorul în câine pentru că îmi este frică de el, primesc mușcătura care mă face să-mi fie și mai frică (și nu doar de câini). ,,Unele Lecții nu pot fi predate, trebuie să le înveți singur.” – am găsit scris. Unde să le caut? Sau mai bine zis ce să caut? Deci, nu știu ce să învăț… Partea aia cu ,,sufletele noastre au fost aduse pe pământ ca să învățăm Lecții, pământul este cea mai grea școală pentru suflete” mă bate rău de tot. A mai căutat cineva și alte școli prin Univers? Să zicem că este singura, de ce școală și nu orice altceva? De ce nu am fi fost aduși pe pământ pentru a învăța (dacă tot trebuia să învăț ceva) bucuria?

Am auzit-o și pe asta: eu (sufletul meu) am decis să vin pe pământ, eu mi-am ales mama și mi-am ales suferinta, în țara asta și în orașul ăsta. Poate așa este dar cum poți fi sigur (cine a zis, cine a scris, a fost martor cineva la alegerea mea?) și mai ales, în ce fel te poate influența, în deciziile pe pământ, ca să memorezi chestiile astea? ,,Orice entitate a ales să vină aici.”… să înțeleg că toate entitățile sunt niște proaste care vor să sufere învățând, că nu mereu este o bucurie să înveți sau și mai rău, toate se consideră proaste și vor să se deștepte.

,,Am învățat lecția.”, asta spun și nu mai dau cu piatra în câini, dar în oameni pot? Mai ușor ar fi să scap de frică (nu se face chiar repede dar nu-i imposibil) pentru că doar ea face să mă apăr dând cu pietre. Că trebuie să integrez durerea (nu fizică) ca să mă vindec, asta mi se pare mai mult de umplut pagini. Ce să integrez în celulele și atomii mei aș înțelege pe bază de imaginație, dar de ce ar însemna asta vindecare? Apreciez munca de a dezvolta teorii conform statisticilor în urma cercetărilor îndelungate, multe pagini și vorbe ies de aici, multe job-uri și pâini de mâncat…

,,Viața îți dă multe Lecții. ” Dacă ai un necaz și îl numești Lecție, cine este viața ca să ți-l trimită?

Uitasem de ,,Testele” la care ești supus pentru a evolua. Singurele teste pe care le știu sunt cele din școală. Cum se formează un Test, cine este profesorul, din ce material este format Testul ca să cuprindă zeci de pagini în urma cărora cine îmi spune dacă am evoluat sau nu?

,,Pedepse”. Dacă Puterea mea este de a structura Universul ca să-mi aducă ce am emis, cine mai poate fi în exterior ca să mă pedepsească? M-am considerat umilă și fără merite importante? Am trăit ulterior situații în care am fost umilită și nedreptățită. Dumnezeu mi-a dat Puterea să îmi atrag situații în acord cu ce emit: dacă mă consider demnă de lucrarea Lui și mă bucur de cine și ce sunt voi atrage situații în care să mă bucur și mai mult și în care voi fi apreaciată.

,,Viața este durere!” Pe bune? Cu ani în urmă când m-am opus unei situații foarte dure și mi-am luat sănătatea în mâini, am făcut-o convinsă fiind că Dumnezeu nu ne-a făcut pentru ca noi să suferim. Tot ce am mai ,,tras” de atunci s-a dovedit a fi fost rezultatul emisiilor mele anterioare conforme cu ale celorlați: omul e păcătos, mic și fără putere în comparație cu Dumnezeu cel atotputernic, să îți fie frică de Dumnezeu, etc. etc. Până la urmă, a venit vremea în care să zic că Dumnezeu nu ne-a făcut pentru ca noi să suferim, am avut dreptate.

,,Viața este o sinusoidă, când sus când jos” – nimic mai fals. Pe măsură ce treceam de necazuri și le conștientizam ca fiind atrase de mine, atrăgeam cărți, filme, documentare, care să-mi confirme că viața poate fi minunată și într-adevăr nu suntem lăsați pe pământ ca să suferim. De curând am aflat o expresie pe care o intuiam: viața este ca o spirală care poate urca! Am spus într-un articol anterior că atâta timp cât credeam că după bine vine rău, așa se întâmpla în viața mea. Deci tu alegi ce vrei să crezi. În funcție de alegerile tale îți va fi viața chiar dacă va trebui să mai citim pentru a ajunge unde dorim. Indiferent cât va trebui să mai lucrăm cu noi, este totuși o bucurie convingerea că pot doar să urc pe spirală în bucurii și reușite.

,,Vindecare (nu fizică)”. Asta este pe undeva pe lângă iertare. Și vindecarea și iertarea se pot elibera prin mai multe sau mai puține vorbe, cu terapii (complementare) mai mult sau mai puțin binefăcătoare, totul pleacă de la intențiile pe care le emiți.

Și vindecarea și iertarea de sine sau a altora, implică uitarea ,,răului” suportat. Cred că și ăsta este un motiv pentru care am atras toate materialele care m-au învățat despre Univers, atom și Puterea adică ecoul: am o memorie ceva mai bună decât mi-ar trebui ca să iert. Și totuși, de foarte multă vreme eu nu mai am nimic de iertat (poate pe alte nivele decât cel conștient – dar pot să le elimin – aici intervine ceva ce creierul poate face, se învață). Ani sunt de când mi-am promis că nu mă voi mai lăsa supărată și motivele de supărare sunt din ce în ce mai puține, lăsând locul motivelor de bucurie. Ca un om ce se consideră cu Dumnezeu în el, consider că merit și pot să aleg eu unde, când, etc. și cine să fiu.  

Uneori cu regretele este mai greu dar Lazarev zicea că regretul momentului este cel mai mare păcat, iar retrăind momentul ți-l proiectezi în viitor și îl vei retrăi multiplicat, adică iar vei regreta. Păcatul, nu există păcat dar așa era scris, este că regretul înseamnă că ai desconsiderat Legea lui Dumnezeu (eu îi zic ecou) care a făcut ca lucrurile să se întâmple așa și consideri că putea fi altfel. Probabil este în fișa postului de mamă să simt ,,nefăcutele” mele.

,,Dumnezeu îți dă dar nu îți bagă în traistă.” Dacă el zice (îți dă Puterea) că poți să te bucuri de tot ce vrei dacă acum te bucuri de tot ce ai și tu vezi că ai (ca mai sus) doar durere, lipsuri, gol, și procese care duc la rău, ce îți bagi în traistă?

Din șirul ,,coincidențelor”, de data asta buclucașă este o bifă care îmi era necesară și care putea fi pusă într-un interval stabilit. Cine avea galoanele și putea să o pună, intenționat, a făcut uz de tot ce se putea ca ,,scuze” și nerăspunderi la mesaje pentru a nu o pune. Mi-am dat seama imediat că nu am ce face dar m-am plâns la un coleg și o colegă. Ambii foarte ,,binevoitori” m-au îndemnat să mă duc (cu pârâtul desigur) la n+1. Normal că nu m-am dus, toți erau din rețeaua ,,nezâmbitului”. Ulterior, acest n+1 spunea: ,,nu pot să-i dau un ban în plus, pentru că, nu am de ce să-i iau din ce are” ?!?!

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Din tot ce poate lua forma unei emisii care să producă vibrații dintre cele mai înalte (poate cea mai înaltă) Iubirea necondiționată mi se pare singura. Este singura trăire ce emite vibrații care (rezonând cu altele) face ca structurarea Universului să aducă evenimente, situații, sănătate, etc, care te vor face să retrăiești cele mai înalte trăiri: bucurie, fericire, pace în suflet, recunoștință, entuziasm și iar Iubire necondiționată. Cum îi zice numele, este acea trăire în care te bucuri (fără să vrei) că o poți simți fără să ai așteptări (poți spera ceva dar să nu-ți împuțineze intensitatea iubirii). Lazarev spunea că în situații neplăcute și care nu se mai termină, este foarte bun un animal de casă. În zilele noastre, când la tot pasul sunt informații, sarcini de îndeplinit, greutăți de depășit, etc. omul modern uită (în cel mai fericit caz) sau nu are (caz nefericit) idee de cum și de ce să se gândească și la el. Când ajungi în casa în care este un animal, înlături pentru o vreme toate preocupările bucurându-te de bucuria lui când te vede. Se nasc niște sentimente pentru care nu ai cum să aștepți ceva la schimb. Nu poți să te joci cu un câine, să-i spui că-l iubești și să aștepți să-ți spună și el că te iubește. El doar ți-o poate arăta, în felul lui, dar preocuparea pentru el (nu din grijă, ci din binele pe care vrei să i-l faci), iubirea pe care i-o porți, produc alte evenimente în viața ta pentru care să trăiești mai mult și mai intens aceste trăiri. Cred că oamenii pentru care nu există decât ce se vede au cea mai mare nevoie de un astfel de animăluț și poate o activitate care să implice trăirile că pot ajuta, pot dărui, pot bucura și uneori pot și iubi fără așteptări.

Când faci tot ce poți mai bine și vine persoana cu ,,galoane” care face ca ,,picătura chinezească”, să fie depășită și să ți se pară blândă chiar, ieși în curte și zici ,,Doamne Tu îmi spui acum unde am greșit!”. Și răspunsul nu se lasă așteptat! În trei săptămâni vine persoana și-ți spune că i s-au înmulțit gradele, va fi avansată și va fi înlocuită. Bucuriile și gândurile bune emise anterior, mi-au adus o persoană, competentă și profesionistă, care îmi este și acum după mulți ani la fel de dragă. Au fost multe cazurile în care dacă m-a supărat nu mi s-a diminuat ce simțeam pentru ea. Asta cred că se poate numi un sentiment emis necondiționat pentru care nu ai așteptări. Nu voi vorbi aici de familie care ar trebui să însemne Iubirea necondiționată, uneori și foarte apropiați fără a fi rude. Nu însă și atunci când se transformă în camere de luat vederi numind grijă ce de fapt este supraveghere… (la sugestia celui rămas ,,nezâmbit”).

Aceste trăiri înalte îți pot fi trimise, le consideri trimise deși ele vin în urma unor emisii ale tale anterioare, ca răspunsuri la rugi, sau ca intuiție când nu te aștepți, forme gând care te bucură iar și iar pentru că a fost trimisă întîi cauza (înfățișată sub forme diferite de la lucruri la ființe). Când primești așa trăiri te bucuri, și bucuriile se înmulțesc mult mai rapid decât altădată ducând la adevărate surprize pe care ți le faci și de care nu știai că ești capabil. Asemena trăiri te fac să uiți că ce ai înghițit ulterior a fost un ,,cub întreg de gheață” (ca în minunatele desene cu Tom și Jerry unde Jerry înghițise cubul și nu se mai vedea din el decât capul, cubul și ceva mic mișcător ca mâini și picioare) și începi prin a-ți asculta intuiția care îți spune că nu-i chiar întreg cubul. Oare cum ar arăta Jerry, ce burtică modelată ar avea?

S-au făcut experimente (sunt pe net), eu am citit unul, care măsoară și analizează răspunsul corpului uman la diferiți stimuli. S-au conectat câțiva atleți la aparate care monitorizau parametrii organelor interne, sânge, etc., și li s-a cerut fiecăruia să rememoreze cursa câștigată de la start la final. La sfârșitul timpului, s-a constatat că parametrii măsurați erau comparabili  cu cei măsurați după realizarea cursei efective. De aici constatarea că creierul nu face diferența între realitate și imaginație. Această constatare combinată cu aceea că energia devine materie doar când este observată (experimentul fantei duble) ne face pe noi, oamenii, niște creatori adică putem avea puterea de a ordona niște atomi cu structurile lor cu această imaginație. Și pentru că până la ,,ce se vede” este cale mai lungă, pot pentru început să-mi imaginez o rază de lumină pornită din soare  eu îi zic de la Dumnezeu și îl rog să umple cu ea pe x sau y (persoane pe care le îndrăgim, care au nevoie de sănătate, claritate, putere, etc.). și îmi imaginez cum persoanele sunt umplute cu această Lumină de la rază. Această rază imaginată de noi care are puterea de a reașeza ce este dezordonat în celule și structuri, pentru că are vibrație foarte înaltă, este numită Iubire necondiționată. Starea obținută ar putea rămâne ordonată dacă nu s-ar destabiliza pentru că în continuare se emit aceleași emisii (crezuri și mod de gândire) care au generat dezordinea. Când iubești necondiționat mai ales, indiferent că este om, animal sau plantă, și trimiți această rază persoanei receptoare, aceasta poate simți energie și stare de bine neputând să-și explice de unde vin acestea dacă nu a fost atenționată de ce va primi. Sunt multe terapii la ora actuală care au la bază aceste rezultate ale experimentelor din ultimul secol începute.

După ce am scris de Iubire necondiționată aproape că nu mai îmi vine să scriu și despre ,,coincidențe”. Doi colegi, unul de altul la distanță de patruzeci de ani, mă sună pe același subiect. Primul, cu care în patruzeci de ani am vorbit și ne-am văzut de două ori, îmi povestește de două personae care nu mai sunt printre noi. Pe una o văzusem o data, de cealaltă doar auzisem de ea (era fratele celui care sunase). Dumnezeu să-i aibă  în grijă dar nu ăsta era motivul pentru care mă sunase. Era foarte ,,important” să-mi spună să ne sunăm cunoștințele, prietenii, rudele că nu se știe cât timp mai sunt printre noi. Aproape l-am crezut dar intuiția mea îmi spunea altceva. Mă sună relativ repede colegul (de la vremea de după patruzeci de ani), tot cel care ,,știa” când să mă întrebe dacă sunt bine și ,,știa” de câte ori plecam din localitate, cu același subiect dar altfel îmbrăcat. El își propusese, îmi spunea mie, ca în fiecare zi să-și sune, un număr de persoane rude și prieteni. Prieteni! De fapt era vorba de acel ,,cineva” pe care să-l sun, cel rămas ,,nezâmbit” ajuns mare, și de la care pleacă toate ,,coincidențele”.        

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Lenea la putere! Robert Kiyosaki zicea, nu știu dacă este exactă, că cea mai eficientă este lenea. Ha! Sunt mama eficienței. Îmi propusesem să fac ceva ce necesita munca făcută de creier… nop, n-a ieșit: m-am apucat de scris. Am făcut la fel ca studenții care se apucă de făcut curat în sesiune, dar asta e. N-ar fi nimic grav dacă ar fi mai rar…

Poate ajung și la subiect. Am citit cu ceva vreme în urmă o carte deloc subțire scrisă de Gregg Braden despre compasiune. Am căutat-o acum și nu am găsit-o deci titlul este altul. El vorbea despre compasiune ca o uniune a trei trăiri, cum ar fi mila cu empatia și nu mai știu ce. M-a învățat el multe dar pe asta nu. Imediat ce am terminat cartea aveam noțiunea mea despre compasiune. Ea, pentru mine, este înțelegerea ecoului. Este înțelegere și tot ce mai poți să simți pentru Dumnezeu! Când ai compasiune pentru cineva înțelegi că el este ,,buricul” Universului (care este Dumnezeu) și este la momentul și locul pe care el și le-a atras. Prin el înțelegând el, înaintașii lui, emisiile celor din locul geografic în care locuiește, etc. El este în valea în care aceștia au ,,strigat” și acum trăiește evenimentele care să-i creeze trăirile emise anterior. Dacă este amărât și sărac posibil ca emisiile anterioare să fi fost de ,,nu merit”, nu-s bun de nimic, mai bine sărac sau cele aducătoare de boli în care s-a desconsiderat și s-a umilit și s-a simțit umil, ca fiind ființă nevrednică și păcătoasă în fața lui Dumnezeu (cum ni se spune de aproape două mii de ani). Sunt în locul în care am emis eu în toate viețile mele și ce au emis strămoșii și cei din zona geografică în care m-am născut. Dacă se înțeleg lucrurile astea, poți să-l ajuți cu un bănuț sau nu, poți să-l ajuți să rezolve o situație sau nu. Dar, Nu îți este permis să-ți fie milă de el pentru că desconsideri Legea, adică Putearea, data lui de Dumnezeu, de a-și alege calea (emisiile lui) și a-și trăi ce atrage (evenimentele aduse de Ecou). Niște frici trăite atrag după ele, ani în care să te ferești de… nici nu contează dacă sunt frici de ploi, căței sau oameni, nu contează dacă îți este frică de anumite trăiri sau anumite categorii de oameni (mincinoși, hoți, frustrați, etc). Discernământul are ceva de spus dar când la bază au fost fricile prea mari, ca să te poți feri în continuare, iar și iar, ecoul sau universul, cum vrei să-i zici, îți aduce evenimente, oameni de care să te ferești iar și iar. Partea cea bună este că se poate scăpa (sunt metode) de aceste frici și implicit de tot ce te fereai pentru că se vor dizolva situațiile aduse de Ecou, nemaifiind ,,zisul” adică frica. Cum nimic nu este degeaba, apariția unui asemenea om în față poate avea foarte multe însemnări. Dacă judeci astfel de oameni, îți apar pentru că starea de judecată trebuie să reapară. Dacă îi desconsideri, vor fi mai mulți pe care să îi desconsideri.

Mai vorbea Gregg de empatie. Nu m-a dat afară din casă curiozitatea ca să încerc să înțeleg dar ca să te pui în pielea unui amărât (așa se zice – infiferent de motivul din care este amărât) ca să suferi cu el înseamnă să-ți fie milă și nu-ți este permis așa cum am spus sau să trăiești durerea lui și asta însemnă că eu voi retrăi, iar și iar, posibil s-o trăiescă și copii mei după ce nu voi mai exista. Și aici am zis STOP. Eu cu bună știință nu las o astfel de moștenire puilor mei.

Aud des că Dumnezeu este Iubire. Eu cred că și dacă nu au fost arse (dar au fost) Bibliile adevărate, niște traduceri proaste tot au existat. Iubirea este totuși ceva se trăiești chiar dacă spun că iubesc un copac, un om sau Îl iubesc pe Dumnezeu. Dacă Tot Ceea Ce Este este un câmp care se materializează după niște Legi care înseamnă tot Dumnezeu, atunci Iubirea este Tot, inclusiv vibrațiile joase, pentru că iau naștere tot după Legile date de Dumnezeu. Pot accesa o vibrație foarte înaltă (care poate fi Iubire) doar după ce am emis una la fel.

Când emiți o vibrație foarte înaltă cum ar fi înțelegerea a cât este de Mare Dumnezeu, este implicit și convingerea că El te ajută să accepți o situație, este posibil ca orice gând sau intuiție care îți vine să fie ca răspuns la ce ai emis, uneori un clip mesaj, uneori un om. Când o mamă simte că își poate pune puii în pericol pentru că îi vin gânduri de vibrație joasă care repetându-se aduc situații neplăcute posibil și din partea copiilor, cere ajutor Lui. Doamne Tu mă ajuți acum să accept situația asta… Nici toate mamele nu înțeleg cum e să te pui cu mama care a devenit leoaică. Și zicerea ei este ascultată de Dumnezeu și îi sunt aduse vibrații, fioruri (situații pentru care sunt trăite vibrațiile) atât de înalte încât îi pare imposibil… să creadă că le merită.

O promisiune făcută mie cu ceva ani în urmă, pe care foarte rar mi-o încalc, a fost că nu mă voi lăsa supărată de nimeni și nimic. În orice situație găsești ceva pentru care să te bucuri, să mulțumești, să fi recunoscător. Această promisiune (urmările încălcării ei) m-a făcut de multe ori să strâng din dinți și să nu plâng dar mi-a adus din ce în ce mai multe bucurii prin revelațiile pe care le-am avut și drumurile pe care le-am găsit.

Ca și ,,coincidențe” de data asta trei, două cu picioare și una cu carcasă de plastic și multe circuite în ea. Într-un loc în care nu prea îi vedeai capătul pentru că era circular, erau doar câteva, cred că trei persoane foarte distanțate, trebuia să strigi ca să te audă. Îmi sună telefonul, răspund, mă ridic de pe scaun și încep să fac câțiva pași prin spațiul liber. Și dacă voiam să zâmbesc cuiva nu aveam cui, erau prea departe și nu mă vedeau. În mod normal vestea primită ar fi trebuit să mă doboare. M-am oprit din respirat o fracțiune de secundă și mi-am zis că așa ceva nu există. Dacă aș fi trăit doborârea foarte posibil să-mi fie adus așa ceva mai târziu, situație pentru care să retrăiesc doborârea și dinspre copii mei, ori eu la așa ceva nu dau voie. Dacă aș fi trăit doborârea foarte posibil ca momentul să se repete din aceași cauză și așa ceva iar nu era posibil pentru că Dumnezeu avusese un cuvânt de spus cu ceva vreme în urmă. Așa că am zis: Doamne, Tu (atunci când mi-ai răspuns) m-ai făcut să trăiesc fiorul pe care l-am mai trăit, doar o dată, după ce am înțeles Cine ești, Tu acum îngheți situația asta și o dezgheți când crezi Tu de cuviință, asta nu s-a întâmplat! În tot timpul ăsta, foarte scurt, nu am zis decât de două sau trei ori ok, încet că atât mai puteam. Cu gândul la puii mei m-am așezat pe scaun să lucrez. Intr-un minut, primesc, de la o colegă (de la două sute și jumătate de kilometri, pe care o văzusem o dată sau de două ori, nu vorbisem prea mult și nici nu eram apropiate), un mesaj pe WhatsApp cu un cântec de relaxare și cu cuvinte de încurajare… pentru ce? Nu am întrebat! În timp ce ștergeam (atunci m-am enervat și nu trebuia) mesajul mă sună un coleg (de la șaptezeci de kilometri) pe tel de serviciu (lucram pe rând de acasă sau de la serviciu), pur și simplu, să mă întrebe dacă sunt bine. De ce?… Mie îmi plăcea să vorbesc cu el pe teme, de râdeam și noi de unde le găseam, dar… cum știa de fiecare data când plec acasă în altă localitate, să mă sune a doua zi sau chiar seara? Bineînțeles cutia care știa (pentru că îmi dădea mesaje) când trec granița, cînd ajung în localitate, când plec din localitate, etc. nu a mai fost la fel de prezentă după ce am spus ,,cui” trebuie că este ascultată. Poate dacă bag și mizeriile astea în cartea mea o să le pun și în ordine cronologică. Am uitat să spun: trăirile care au atras ,,coincidențele” astea se pot elibera și înlocui cu contrariul lor, și muncesc la asta, pentru că Dumnezeu ne-a dat și puterea asta, dar despre ea altădată.

Până data viitoare: Lumină în suflet!