Vulturița – O poveste de succes

Vulturița – O poveste de succes

„Universul este plin de bogății, depinde de tine câte vrei să aduni!”. Cuvinte. S-au mai auzit aceste cuvinte, le veți mai auzi. Forța însă cu care m-a lipit Victoria cu aceste cuvinte de CaliVita… nu se poate reda ușor pentru că este uriașă. Forța de care aminteam nu a pălit, ci a crescut dea lungul anilor de când îmi este sponsoră în acestă firmă pe care o iubește atât și pe care m-a făcut să o iubesc la fel de mult.

De ce am început așa? Pentru că aceași Forță se face simțită în acestă carte  „Vulturița – O poveste de succes”. Dorința ei de a-ți arăta că „și tu poți” și „cum să faci” este cu mult mai mare decât puterea de care a avut nevoie în viață pentru a trece peste greutăți. De ce? Pentru ca așa e ea. Eu nu i-aș zice Vulturița, pare ceva mic, i-aș zice Victoria pentru că așa este, o Victorie în viața ei.

Cuvintele lui Pavel Constantin o descriu foarte bine. A citit mult Victoria dar când îi ceri părerea, când ești în discuții cu ea, cuvintele pe care le folosește sunt simple, clare, niciodată ironice și întotdeauna dublate de Forța care să te ajute să mergi mai departe. Multi Level Marketing – poate părea o expresie seacă, îdelung dezbătură chiar, dar suplimentele de la CaliVita sunt pline de viață și dătătoare de viață. Asta se vede în toată cartea ei și în toate relațiile adevărate din acest MLM care este Calivita. Forța care te îndeamnă să vrei să faci din tine „cea mai bună versiune a ta” nu rezultă din teoriile citite de ea. Acestă forță este dată de minunile pe care le-a văzut cu ochii atunci când i-au fost aduse la cunoștință rezultatele recomandărilor pe care le-a făcut. Forța din această carte vine din lacrimile de mulțumire ale măcilor care și-au văzut copii bine și din lacrimile de fericire ale ei atunci când și-a văzut munca depusă și sufletul pe care l-a pus, răsplătite la Londra, de cel  care a crezut întâi în oameni și le-a dorit tot binele din lume fondând acest MLM.

Am scris mult? Poate. Recunosc sunt subiectivă dar după ce vei citi acestă acrte vei simți că fiecare cuvânt al ei are în spate ceva ce trece cu mult peste îndemnurile cărților de dezvoltare personală și ale seminariilor motivaționale… de oriunde ar fi ele.

Dacă îți doresc ceva? Îți doresc să simți Forța, din spatele cuvintelor, pe care își dorește mai mult decât orice să ți-o insufle!

 

Posted in Acasa, Afacere, Blog, Produse, Sanatate | Leave a comment

Exista dusmani?

 

Nu te iubesc pentru ceea ce eşti, ci pentru ceea ce sunt atunci când sunt cu tine. – Gabriel Garcia Marquez

Așa se întâmplă… „Se întâmplă”. De fapt nimic nu e întâmplător!

Să încep însă și povestea. Doi oameni se întâlnesc într-o conjunctură normală, o mică reuniune. Trece vremea și se trezesc în situația… pe care nu o planificase și nici anunțată nu părea a fi fost, aceea în care, în prezența celuilalt, nu te simți la fel ca lângă ceilalți. Apar niște fluturi, noduri, stângăcii, tăceri, ocoliri… nu-i mereu ușor să conștientizezi pe unde ești și nici unde vrei să ajungi. Gândurile îți sunt cotropite, furnicăturile încep să apară iar imaginația apare în cele mai frumoase ipostaze scoțându-te de cele mai multe ori din cotitianul care nu-i mereu blând. Acestea se pune că sunt „de-ale subconștientului”. Poate că astea sunt. Sigur sunt cele care rezonează, lungimile de undă despre care se vorbește… în toate numirile posibile ele nu se dictează, nu se pot impune conștient așa cum nu le poți impune să dispară nici cu toată artileria de argumente logice. Au dat curs acestor unde? Nu.

Viata – este un joc cu bumeranguri. Gandurile, faptele si cuvintele noastre, se vor intoarce catre noi mai devreme sau mai tarziu, cu o acuratete naucitoare. – Neale Donald Walsch

Ce înseamnă asta? Emoțiile, stările, trăirile noastre au același drum precum sunetul pe care il scoți într-o vale și ecoul ți-l aduce inapoi, multiplicat de data asta. Ai gândit în viață, în diverese situații, locuri și timpuri, că nu ești suficient de bun că ai picat examenul cel mai important din viață și astfel ți-ai dezamăgit părinții, te-ai văzut proptit într-un viitor care nu pare să-ți aducă prea multe bune. Ai văzut că x are talent în muzică, pictură și la schii, ai văzut că tu nu prea ai cu ce te lăuda. Ai văzut un film de dragoste în care personajul principal era puternic și frumos iar tu gândești că nu te-ai fi descurcat în situația respectivă. Ai făcut o școală și vezi că alții au făcut poate mai puțină dar curajul i-a ridicat deasupra multora și la tine încrederea în sine este atât de suavă și gingașă că mai mult este ascunsă. Se pare că nici oglinda nu este prietena ta ci mai degrabă o aspră și critică individă gata gata să te desființeze. Cu vremea, te mai înțelepțești, te mai îmbunezi când te uiți spre tine dar… ce ai gândit a dispărut? Te asigur că nu. Toți înțelepții lumii și mai de curând știința confirmă că… nimic nu se pierde, totul se întoarce. Cum spunea Neale Donald Walsch, stările trăite se întorc. Cu ce se întorc? Se întorc cu situații și evenimente de viață care să te faca să retrăiești aceleași trăiri. Poți să le spui oglinzi. Uneori situațiile, evenimentele, sunt inițiate de cineva. Acel cineva prin ceea ce face se comportă ca o oglindă în care te uiți și te vezi exact, numai că mult mai intens, la fel de fericit sau nefericit ca tunci când ai emis emoțiile cu multă vreme în urmă.

În cazul de mai sus apare cineva. Acel cineva a părut „bine intenționat” (își apăra presupusa posesiune), a povestit unuia despre celalalt auzitele și spusele auzite „din sat”, presupunerile, presupuneri spuse cu foarte atentă grijă pentru integritatea omului și a sufletului. Tot ce presupune atenție și susținere a fost pus pe tapet, ultimul lucru luat în calcul a fost… ce nu se poate gândi, ci doar simți. Numai că cine a spus că „adevărul iese la suprafață ca uleiul în apă” a știut ce spune. 

Toate trările „minunate” s-au înapoiat și acțiunile au fost în conformitate cu ele. Rând pe rând au apărut în fața amândurora stările care se întorceau. Cel care a ascultat le-a retrăit pe ale lui, acționând în așa fel încâ și celălalt și-a retrăit emisele care acum s-au întors. Toate alea „minunate” care numai înainte nu te trimit:

„nu ești suficient de bun că ai picat examenul” – nu ești suficient de bun

„te-ai văzut proptit într-un viitor care nu pare să-ți aducă prea multe bune” – ce viitor?

„ai auzit de un fost, situații materiale” – poziție?

„școală, curaj, încrederea în sine…?”

„oglinda aspră și critică individă” – riduri

„apare și cântarul… ” – total neprietenos și ieșit afară din trend

Pe noi, nimeni nu ne poate nenoroci, decât noi înşine, tot aşa cum nu ne poate face fericiţi altcineva decât noi înşine, după harul lui Dumnezeu. – Sfântul Ioan Gură de Aur

Întreaga lume coalizată împotriva ta nu-ți poate face nici un sfert din răul pe care ți-l poți face tu însuți.  – Proverb turcesc

           A fost dușmanul cel care a făcut rău? Într-o conjunctură cei doi se reîntâlnesc și unul aduce în discuție cuvântul dușman. Gândind la toate legile lui Dumnezeu, la Scânteia Divină din fiecare om, la proverbul turcesc, la zisul lui  Sfântul Ioan Gură de Aur, la scrierile înțelepților lumii și la mult, mult mai importantul „… ceea ce sunt atunci când sunt cu tine”, celălalt nu a recunoscut în intrus un Dușman…!

 A părut că nu i-a păsat de intervenția intrusului și celălalt a presupus că nu a simțit nimic din „… ceea ce sunt atunci când sunt cu tine”. Nimic mai departe de adevăr!    

          Altă dată, altă poveste. Doi prieteni sunt intr-o relație. Cei doi pentru moment, erau în școli și orașe diferite. Apare intrusul, „cel mai bun prieten” al unuia, tot „bine intenționat” atrage atenția unuia asupra pericolelor la care se supune în relație. Minciunele cusute cu ață albă despre veniri în oraș și neanunțat, posibile ispite dintre colegi, colege…

Agasată de atâtea „bune intenții”, persoana apare într-o zi supărată și spune că a rupt relația. Bineintenționata era foarte „importantă” pentru că… doar atrăsese atenția de atâtea ori!. Persoana „amărâtă” izbucnește în râs:

  • Te-am mințit, nu am rupt relația!
  • De ce m-ai mințit?
  • Pentru că erai din ce în ce mai nefericită și am vrut să te văd bucurându-te!

„Cei mai buni prieteni” nu și-au mai vorbit multă vreme și multe alte uneltiri au ieșit la iveală după incident. Aici intrusul nici măcar nu și-a purtat numele de Dușman pentru că nu a vut timp. Agasata a crezut mai mult decât în orice în „… ceea ce sunt atunci când sunt cu tine”.

A fost dușmanul cel care afăcut rău? Exista dușmani?

 

Posted in Acasa, Blog, Mesaje | 2 Comments

Exerciții

 

Ce mi-a venit acum cu titlul ăsta?

Nu îmi plac și nu îmi amintesc să le fi îndrăgit vreodată. Sigur pe cele de la sport nu, pe cele de la franceză nici atât. Cu chimia mă mai împăcam iar la mate…  Dar să trecem la lucruri mai frumoase.

Citindu-l pe Lazarev, am aflat prima oară că nu-i suficient că îl iubești pe Dumnezeu (în cazul în care îl iubești). În general faci una alta și zici „ce treabă are Dumnezeu cu asta?”. Sau zici „lasă că știe El că-L iubesc”. Am aflat că este necesar să repeți destul de des că Îl iubești. Nu prea am înțeles eu atunci lucrurile astea dar cu timpul am mai citit câte ceva și mi s-au confirmat acele repetiții, cuvinte pe care este necesar a le rostii. Da? Iar ajung la exerciții? Se pare că da și de data asta te asigur că îmi plac și le execut cu destulă… destulă (e loc și de mai bine) conștinciozitate. La astea le spun Exerciții de fericire. Pot fi și de altă natură dar eu vreau să fie de fericire. Legea atracției universale sau a bumerangului, cauzei și efectului… cum vrei să-i zici, spune că vibrațiile cuvintelor, trăirilor, sentimentelor emise de mine se vor întoarce la mine și chiar multiplicate. Eu îi zic legea ecoului în simțăminte. Păi dacă eu așa cum mă simt acum mă voi simți și „mâine” dar mult mai intens, trebuie să fiu foarte atentă la ce simt, trăiesc, vorbesc, nu? Că doar n-o să mă apuc să-mi fac rău singură? Se pare că poți trăi oricum, vorbi orice, plângând sau râzând… dar „mâine” vei retrăi aceleași stări. 

Bineînțeles că nu ești mereu în fața televizorului uitându-te la „Stan și Bran”. Ai (în cazul fericit) un job în care depinzi de alții, alții depind de tine, pe acasă unii nu te ascultă, pentru alții îți faci griji, te trezești că mai ai nevoie de câte ceva dar banii… aș putea continua. Până acum le-ai avut pe toate astea în cap, ți-ai făcut griji, te-ai supărat și nu îți place unde „ai ajuns”. Mie nu mi-a plăcut.

Adu-ți aminte de legea ecoului. „Mâine” este necesar (vreau eu) să fiu fericită. Ce fac azi? Găsesc motive pentru care pot fi recunoscătoare și pentru care mă pot bucura. Nu m-am întrebat nicio clipă dacă va funcționa. Pur și simplu am început să-mi aleg fiecare cuvânt, gând, trăire și sentiment în fiecare secundă trăită. Cuvintele sunt mai ușor de ales, sentimentele… cu grijile cum faci? Adu exercițiile! În loc de o grijă, pentru o situație care nu știu dacă și când se va întâmpla, eu Îi mulțumesc Domnului pentru ceva ce am, este real și reală este și starea de mulțumire. O toamnă întreagă am zis de dimineață până seară „Îți mulțumesc Doamne că exist!” În mintea mea se derula filmul în care mulțumeam pentru familia mea minunată, copii mei, calitățile pe care le am, aerul pe care îl respir și mulțumeam că a avut ideea de a făuri universul. Poți fi fericit că ești întreg și ai discernământ, că ai toate simțurile, acum vezi să citești și poți mânui calculatorul, telefonul, creionul… Este o listă întreagă cu domeniile vieții nostre în care nu suntem pe palierul fericirii dar pentru fiecare domeniu există ceva de care putem mulțumi. Putem mulțumi pentru relația cu copilul, cu colegul, cu vecinul… Putem mulțumi pentru fiecare bănuț pe care îl avem în portofel… Nu contează numărul banilor când mulțumești pentru un bănuț, chiar dacă te consideri sărac. Mulțumirea aia se întoarce mai intensă asta însemnând că vor fi alte situații în care să mulțumești și mai mult.

Scăpări. Sabotări. Cuvinte, expresii care ne duc în altă parte decât cea dorită. Pentru că azi am fost la un seminar, voi începe cu expresia „de ce?”. De ce nu vor oamenii să mă asculte, de ce nu vor să înțeleagă, de ce nu vor să se afilieze… ???? Și doar zicând aceste cuvinte nu are de unde să vină răspunsul. Ecoul nu face decât să-ți întoarcă aceleași cuvinte. În cazul de față îți întoarce și trăirea care este o întrebare și nu un răspuns. Îți va întoarce alte situații în care să repeți întrebările. Oamenii care să se înscrie la tine în rețea vor fi la alții care au știut să emită bucurii.

Un cuvânt care este „nu” asociat unei stări îți va aduce situații în care să folosești iar cuvântul și starea. „Nu am bani.” „Nu-mi permit flaconul ăla.” În ce vale sau sală să strigi așa ceva astfel încât ecoul să-ți răspundă „Uite bani!” „Îți permiți flaconul ăla!” …???

„Dacă” ia examenul, „dacă”  își găsește servici, dacă… atunci „voi fii fericit!” După atâtea cuvinte „dacă”, de unde să vină alt răspuns? De unde să vină „sunt fericit!” dacă nu strig decît contrariul?

„Vreau”. Este bine să vrei dar trebuie să și crezi că poți să ai, să faci ceva în sensul ăsta adică să dublezi acțiunea fizică cu acțiunea emoțiilor. 

„Sper” îți taie craca de sub picioare în prima secundă în care l-ai rostit.

Nu pot să nu mă leg de cei care tot critică. Azi zici că cei de la putere sunt nemernici, maine zici la fel și ieri ai zis la fel… de unde să-ți vină o bucurie și o stare de bine? Din trăIrile care dublau cuvântul nemernic? 

Durează, poate durea, poți fi dezamăgit de viteza lucrurilor… dar merită și e gratis!

Numai bine!

 

    

Posted in Acasa, Afacere, Blog, Motivatie, Sanatate | Leave a comment

Din nou…

 


Puțin cam nedreaptă cu „prietenii” mei, pentru că scriu despre ei la mai mult de o lună de când e făcută fotografia (duminica lu’ 21 ian), vreau să cred însă că nu s-au supărat pe mine de nu au mai apărut. 

Poza asta este minunată. Poate d’aia am și ținut-o atât ascunsă, chiar dacă este în culori cernite de iarnă și nu se văd foarte bine „prietenii”. Au apărut să-mi țină companie când îmi beam cafeaua. Nu au stat mult. Au încercat mai multe crengi, au vizitat mai multe crenguțe, au dat o raită prin jur, s-au găsit… ca să-i pozez și au plecat împreună.  

De la prima poză și până la asta a trecut un an… am trecut în noul an. Până când scriu au mai trecut seminarii, poze, ceva cursuri, învățăminte, muzică… muzică. 

Azi am fost la seminar la Zimnicea. Nu aveam de gând să scriu dar peste toate câte le-am auzit a fost ceva ce mi-a atras atenția. Vorbind despre obiective în viață, cineva a zis:  „întâi ștergi geamul să vezi ce vrei”! Ceva dreptate în aceste vorbe. Ni se întâmplă câteodată să vrem ceva, altceva, ceva mai…, sau cel mai ușor „ce vrea Dumnezeu”. Se zice că Dumnezeu îți dă dacă îi ceri. Dacă tu bâjbâi, te bâlbâi și… vezi ce-o aduce ziua de mâine, ce să-ți dea Dumnezeu? Deci: „ștergi geamul să vezi ce vrei”? 

Cum nu rezist prea mult fără să spun câte ceva din ce știu eu că ar face bine și altora, am început și eu să vorbesc. După ce stabilisem… sau nu stabilisem mai devreme obiectivele, eu am venit cu o întrebare aparent banală dar care poate da mari bătăi de cap: merit? Merit eu ce-mi doresc? Mi s-a răspuns repede că fără muncă nimic nu iese, ceea ce este foarte adevărat. Când însă am ajuns și la Scânteia Divină care există în fiecare om, în fiecare mitocondrie a fiecărei celulă al fiecărui om, am fost privită nițel…  După ce l-ai criticat pe x, după ce regreți că nu ai făcut bine in situația y, nu-i ușor să conștientizezi că tocmai așa l-ai judecat pe Dumnezeul din x și pe cel din tine. Dar, în același timp, îți amintești că: meriți. Fiecare dintre noi merităm să ne îndeplinim dorințele, visurile și merităm tot ce-i mai bun. Credința asta crescută, rezolvă toată povestea cu neîncredere în sine, în oameni. Rezolvă problema jenei și a rușinii și rezolvă problema judecății și critica la adresa altor semeni. Nu prea îți dă mâna să-l critici și să-l judeci pe Dumnezeu. Mie sigur nu.

Ca și cum nu-i destul, amintesc și niște zicale care să ne arate ce puteri avem noi ca oameni. Dumnezeu îți dă dar nu îți bagă în traistă. Cum îți așterni așa dormi. Niciun necaz nu vine singur. Toate astea nu arată ca un ecou? Nu îți arătă ce obți după ce tu ai ales ce să strigi? Când strigi într-o vale între munți „îți mulțumesc Doamne”, ecoul îți răspunde de mai multe ori „îți mulțumesc Doamne”. Așa cum atunci când strigi un necaz, îți vin mai multe, tot așa dacă am striga o bucurie, chiar mică, vor veni altele și cu timpul vor veni și cele mari. 

Ca un mic rezumat… ar fi suficient: „șterge geamul să vezi ce vrei”!

Noapte bună, vise dulci!

 

 

Posted in Acasa, Blog, Mesaje | Leave a comment

Doi… două…

 

Mă uitam, în timp ce-mi beam cafeaua la cât de frumos este nucul meu. Soarele îi lumina scoarţa gri deschis, argintie, în timp ce câteva geamuri de la blocurile vecine îşi făceau rolul de oglindă pentru soare astfel împrăştiind mai multă lumină.

La un moment dat mi-a atras atenţia ceva, o uşoară mişcare cu un fâşâit. Mi-am adunat atenţiile de la razele de soare şi am văzut că… aveam musafiri. În dimineaţa asta nucul meu mi-a făcut un cadou. Mi-a adus o pereche de păsărele. Zilele trecute am văzut câte una, nu ştiu care din ele dar acum sunt două. Au gângurit, şi-au curăţat penele, s-au uitat ochi în ochi, s-au plimbat unul spre altul, sau plimbat în direcţii opuse şi până la urmă s-au aşezat. Am stam la o mică şuetă, mai mult eu că nu a vrut niciunul să-mi răspundă, până am terminat cafeaua.                  

Nuanţa de la scoarţa copacului şi perechea de păsărele m-au dus cu gândul la cele două culori alb şi negru sau mai bine zis nonculori dar care dau împreună atâtea nuanţe de gri încât pot colora o lume întreagă. Doar două. Au ţinut loc culorilor care acum se văd la televizor color, ani de zile iar acum prin eleganţa lor fotografi măiaştri îşi exprimă sentimente dintre cele mai diferite şi în modă dau tonul rafinamentului. Se pot picta gradini cu flori şi curcubee şi circari doar cu aceste ne-culori, alb şi negru, dar nu ar putea exista una fără alta. 

Două sunt Luna cu Soarele care, am auzit, chiar dacă noi le vedem pe rând şi niciodată nu strălucesc împreună, ele se iubesc. Viaţa pe Pământ are nevoie de amândăuă deci are noroc cu iubirea lor.

Şi tot două sunt Ziua cu Noaptea îmbrăcate în catifele de culori diferite aşa cum şi bijuteriile pe care le poartă sunt diferite. Noaptea îşi pune stele în păr, în piept ca broşă Luna şi presară diamante pe trena-i lungă ce mângâie galaxiile. Ziua se împodobeşte cu cercei din flori, cu Soarele drept diademă în păr, inele din iarbă şi coliere din cireşe, în mijloc centură de mlădiţe. Noaptea şi Ziua formează un Tot, una fără alta nu se poate pentru că Pământul ar deveni confuz şi si-ar uita drumul.

Pentru o scânteie este nevoie de o atingere dar… de doi… două mâini.  Şi cu două suflete la fel se întâmplă. 

 

 

 

 

 

Este nevoie de mulţi oameni, multă muncă şi organizare pentru un spectacol şi mai ales unul în care un astfel de duet să sune Divin. Însă cât de mulţi ar fi, ce fac aceste două voci emoţiilor noastre… nu are nume sau, dacă am zis că sună Divin, se poate numi IUBIRE.  Două voci! 

 

Iubire în suflet!

Posted in Acasa, Blog | Leave a comment

Zile, Situaţii, Clipe

Pentru articolul ăsta am căutat mai întâi pozele. Le-am căutat sperând nu să scriu mai puţin ci să mă fac mai înţeleasă. Sunt situaţii pentru care îţi cauţi bine şi mult cuvintele dacă vrei să fie descrise cât de cât… citeţ.

Într-o seară… spre miezu’ nopţii mai bine zis, intru cu totul în calculator cu gândul să răsfoiesc doar puţin pozele de pe Facebook după care să intru în lumea viselor, a doua zi urmând serviciul. Mous-ul meu se mişcă repede, găseşte ceva politică… neinteresant, câţiva trandafiri… îmi era prea somn să le văd frumuseţea… găseşte poza unui cântăreţ pe care il ascultasem puţin fără prea mare atenţie… Am văzut deasupra pozei ziua lui de naştere, cu urările care se fac, dar care fusese o lună în urmă… nu m-am uitat la data postării şi trec mai departe.  Dau de altă poză a lui, de data asta pe fundal negru iar pe alb erau trecute nişte cifre de care mi-am dat repede seama că însemnau anul de naştere şi anul… morţii?! Nu se poate… Nu poate fi adevarat… Mai este necesar să spun că după câteva secunde aveam mutra lui Donald din poză? În timp ce-i calculam vârsta am dat drumul vocii lui pe care de atunci nu mă mai satur să o ascult. Slavă Domnului nu era dintre apropiaţii mei, îl ştiam de pe net pentru că, bariton fiind, cânta operă şi eu ascult cu drag aşa ceva. Vezi, ţi-am spus la început că nu-mi găsesc mereu cuvintele. De ce am reacţionat aşa? Câteva zile eram aşa şi pe interior, încercând din răsputeri să gonesc din mintea mea întrebările care nu mai conteneau şi care sunt din cele de genul: „de ce?“, „cum?“, „cum e posibil?“… Există oare vreodată un răspuns omenesc la aceste întrebări?  Dmitri Hvorostovsky, unul dintre marii baritoni ai lumii, unul dintre frumoşii lumii, 55 ani… şi s-au cam terminat cuvintele.

Mai sunt situaţii, una doar mi-o amintesc acum, când simţi nevoia disperată de… o căldare cu apă… pe cap… în cap… nu contează! Dacă nu ştii despre ce vorbesc, eşti fericit şi n-o să fiu eu aia care să explic aşa ceva. Nu simt nevoia acum să vorbesc despre situaţii de gen dar mi-am amintit zilele astea de cât şi cum poate omul îndura.

Mai încoace, cunoscând legea bumerangului, fac tot posibilul să rămân cât mai plată în emoţii pentru a nu mi le proiecta în viitor pe cele pe care le-aş trăi în mod obişnuit… n-ar fi alea bune. Când am trăit prima oară situaţia asta nu ştiam nimic despre astfel de legi şi totuşi… Dumnezeu a fost acolo sau şi-a trimis Îngerii.

După nopţi în care adormeam cu muzică lui Dmitri (nu mi s-a întâmplat până acum să adorm decât în linişte deplină)… am mai aflat o situaţie…. Când eram mică mama îmi povestea că avea un căţeluş care a găsit, în nu ştiu ce împrejurări, un cârnat destul de mare pentru că urmau sărbătorile de iarnă. Suficient de prostuţ sau aşa sunt animalele, nu cunosc prea bine acest domeniu, a avut răbdare să-l mănânce pe tot. Spun răbdare pentru că după ce l-a mâncat, povestea mama, sta exact ca şoricelul din poză. Sta cu burtica în sus şi doar schelălăia uşor. Am înţeles că a trecut niţel timp până a mai mâcat ceva. Este o situaţie foarte de neexplicat pentru că nu poţi să te duci nici la dreapta, nici la stânda, nici să te plângi, nici măcar să-ţi reproşezi ceva. Pur şi simplu nu ai de ales decât să aştepţi să se digere ce ai înghiţit… 

Început de concediu coincide cu cele trei zile de doliu adică cu zile în care, la fel ca în zilele de la revoluţie, mă mişc doar pentru strictul necesar, gâdesc doar pentru strictul necesar, mă concentrez doar pentru strictul necesar… N-am ceaţă prin cap, n-am nod în gât nici apă pe cap… am doar urechi să aud ce se spune despre regi şi regine, despre regele nostru pe care l-am pierdut dintre noi. Dintotdeauna m-a fascinat şi mă fascinează orice imagine, stire, poveşti despre regalitate dar de data asta este mai mult decât fascinaţie. Sunt nişte trăiri şi sentimente şi stări pe care le petrec atunci când este vorba de istoria regalităţii noastre care nu mă lasă de loc indiferentă în astfel de zile. 

Şi ca să nu fiu nedreaptă cu viaţa, aseară am avut parte de bucuria care mă cuprinde de fiecare dată când pot vorbi despre scânteia Divină din fiecare om, despre faptul că omul merită tot ce-şi doreşte şi că poate obţine tot ce-şi doreşte. Dacă învaţă, că emiţând bucurii şi mulţumiri, viaţa îî va aduce situaţii în care să se bucure şi să fie mulţumit, viaţa lui va fi din ce mai bună. Am fost între nişte oameni cărora am putut să le spun aceste lucruri. Şi pentru asta sunt recunoscătoare şi fericită.

Îţi mulţuumesc Doamne că exist!

 

 

Posted in Acasa, Afacere, Blog, Motivatie, Sanatate | Leave a comment

Factorul… X

 

Bineînţeles că este o emisiune cu numele ăsta. Şi încă una foarte plăcută. Are muzică, are umor, are culori multe în decor. M-am uitat ceva vreme la ea fără să mă întreb ce e cu acel titlu. Acum constat că acest factor x este prezent, chiar dacă nu-l conştientizăm, acolo unde avem realizări, acolo unde ceva ne binedispune acolo unde zâmbetul apare pe faţa noastră sau când ni se umple inima de fericire. 

De multe ori vezi un lucru, o bluză, îţi place culoarea, îţi place împrimeul, e bună mărimea… ceva nu-ţi place, nu e a ta. Vezi un artist cum joacă, îşi spune replicile corect, mimează sentimentul, îl joacă… nu ajunge nimic la tine. Sunt cântăreţi care cântă absolut corect, sunt tehnici dar… nu-ţi doreşti să-i reasculţi. Sunt melodii pe care le asculţi şi poţi să le schimbi cu altele, nu aştepţi să se termine pentru că nu „îţi spun“ nimic. 

Încep un articol şi mă gândesc ce poză să pun? Şi de cele mai multe ori întâi pun pozele pentru că altfel mai greu continui să scriu. De ce am nevoie să văd culori şi mai ales ceva frumos? 

Vezi un tablou într-o galerie de artă, vezi altul şi altul şi deodată o imagine îţi rămâne în minte. Pleci acasă, trec zile, trece vremea şi când ai ocazia să vezi iar tablouri, îţi aminteşti pe cel ce ţi-a rămas în minte. Factorul ăsta este prezent pe unde te aştepţi şi pe unde nu te aştepţi. Nici nu ţi-ar trece prin cap să-l numeşti în vreun fel. Ţin minte, când eram mică, era o melodie de dragoste în care cineva avea un „nu ştiu ce“ şi bineînţeles că d’asta era şi iubit. De câte ori nu îţi pui întrebarea de ce îmi plece tipul y sau locul z sau haina cenuşie şi aproape ruptă…? Dacă am fi cinstiţi am recunoaşte valoarea covârşitoare al acestui  „nu ştiu ce“.

Eu de ceva vreme ascult o voce. N-am ascultat-o pe viu niciodată dar are atât de mult  „nu ştiu ce“… sau sunt mai mulţi  „nu ştiu ce“, că mă fascinează melodie după melodie şi nu mă satur ascultând-o.

Şi în aceste împrejurări cum pot unii gândii că poţi să-ţi planifici totul şi că dacă eşti perseverent şi consecvent şi conştiincios reuşeşti să-ţi realizezi ce ai planificat, de parcă ai fi robot? Nu sunt eu cea care spun să nu-ţi faci planuri. Dar în planificările alea nu este cazul să ţinem cont şi de „nu ştiu ce“? Nu se ia în calcul şi am auzit că „este o prostie“ să ţii cont de sentimente sau de emoţii. Trebuie să faci aşa, dacă vrei să…

„Nu ştiu ce“ sau „Factorul X“ constat că este de fapt o emoţie. Mai multe emoţii, nu contează… este ceva ce nu se vede, nu costă bani, nu se cumpără şi nu se vinde… Nu aduce profit.

Şi cred că prea puţine lucruri bune se pot face fără să se ţină cont de emoţii. Se spune că noi ne conducem viaţa 5-10 la sută conştient iar restul este subconştient. În zilele noastre ştiinţa a demonstrat ce au scris învăţaţii cu secole în urma, şi anume că „toate vibraţiile pe care le emiţi mental sau verbal se întorc înapoi la tine într-o formă similară.“  Înseamnă că subconştientul nu e decât noianul de emoţii de care nu ţinem cont atunci când ne conducem viaţa conştient. Este foarte simplu. Dacă tu planifici ceva în timp ce te bucuri, crezând că se va împlini, vor veni emoţiile bucuriei până când va veni lucru împlinit. 

Şi pentru că teoria nu-i învăţată dacă nu-i însoţită de practică, voi continua să pun pe aici realizările mele de când ţin cont de Factorul X.

Până la următorul împlinit te las lângă o voce Divină, nemuritoare, a unui nepermis de frumos bărbat, care acum ÎL încântă pe Dumnezeu.

Dă muzica la maxim!

 

 

Nopate bună!

Posted in Acasa, Blog, Mesaje, Motivatie, Sanatate | Leave a comment

Ajunul…

 

Săptămâna asta am descoperit că filmele care de obicei rulau la televizor în preajma Crăciunului sunt date încă de pe acum. Asta înseamnă că voi avea un timp foarte lung în care să mă bucur zilnic de filmele mele romantice. Pe DIVA sunt multe filme frumoase dar acestea din pragul sărbătorilor îmi plac cel mai mult. Şi uite aşa în fiecare zi m-am abonat la un film. În timp ce imaginaţia era de mult în film mă gândeam că spiritul Crăciunului despre care este vorba în toate filmele, poate însemna chiar mai mult decăt sărbătoarea în sine. Cred că de multe ori acest Ajun este mai trăit. Ţin minte când părinţii mei nu aveau sâmbăta liberă, nu aveau zile libere de sărbători încercau să făcă atâtea în atât de puţin timp încât de sărbători erau mult obosiţi deşi voiau cu tot sufletul să fie în spiritul sărbătorii. Nu mai vorbesc de faptul că ultimele zile din săptămână este tot un Ajun al sfârşitului de săptămână. Mai îţi aminteşti cu câtă bucurie ne gândeam la vacanţe? Ce planuri ne făceam? Niciodată nu mi-a plăcut să fac planuri şi nici nu fac dar în timpul şcolii îmi treceau prin minte toate de făcut. Mă apuca dorul de lucru, de desenat, de citit…bineânţeles altceva decât recomandatele. Totuşi, să nu te gândeşti că planurile erau structurate nici macar pe zile, ce să vorbim de ore. 

Aşteptam tot anul să vină tabăra visând la tabăra ce tocmai trecuse. Cu părinţii mergeam în concediu vara. Mergeam la munte sau la mare dar vara. Când auzeam pe cineva că pleacă în concediu în primăvară, până să mă gândesc dacă mi-ar plăcea sau nu, mă gândeam la faptul că va fi şi mai mult de aşteptat până la anu’ în vară. Oricum făceam socolteala, de oriunde ajungeam tot la vară. Zilele ultime din primăvară erau de multe ori mai frumoase. Erau mai frumoase pentru că venea vacanţa. Erau frumoase pentru că se apropia concediul părinţilor şi mergeam ori la munte ori la mare. Erau frumoase, erau cele mai frumoase pentru că venea căldura. De foarte puţină vreme iubesc la fel de mult şi alte zile ca pe cele de dinaintea verii.

Şi totuşi… concediul adevărat este în vară. Să fim serioşi, concediul adevărat este acela pe care îţi permiţi să-l iei când vrei şi să pleci unde vrei. 

Aşteptăm un eveniment, ne gândim la cum va fi, ce vom face, fac scenarii, fac regii… este adevărat mai puţin ca altădată dar mă mai surprind. Începusem articolul cu filme. Este atât de frumos să poţi să te pui în pielea personajului, să fii în scena de final… (astea toate se termină frumos). Ăsta este tot un fel de Ajun… nu se numeşte aşa dar tot Ajun este, numai că te obişnuieşti atât de mult cu el încât în loc să faci ceva ca să vină sărbătoarea, cauţi filme. De curând am găsit un citat ce m-a făcut să mă gândesc la Ajun fără să fie vorba în el de vreun Crăciun sau de vreo sărbătoare… sau e? 

„Nu sunt un bun îndrăgostit, altminteri aş fi cu tine acum. Aş fi lângă tine şi nu mi-aş folosi dorul ca pe o dovadă că mai am sentimente… Mi-e teamă să trăiesc altceva decât aşteptarea.“ – Leonard Cohen     

Şi pentru că săptămâna asta a plecat sa-I cânte lui Dumnezeu acest bărbat nepermis de frumos şi cu voce Dumnezeiască, pentru că nu mă pot opri să-i ascult muzica, am pus şi pe aici… ceva din glasul său.

Ţarul muzicii!

Ţarul muzicii!

Ţarul muzicii!

 

Numai bine!

 

 

Posted in Acasa, Blog, Motivatie | Leave a comment

Gandurile tale iti creeaza viata!

 

Cuvintele pe care le alegi în mod consecvent îţi vor modela destinul.  – Anthony Robbins

Unul din citatele mele preferate care mi-au sădit în suflet consecvenţa după ce m-am înscris în Calivita. După ce am auzit-o pe sponsora mea că universul este plin de bogăţii şi depinde doar de mine câte vreau să adun, m-am hotărât să verific cele spuse. Şi cum nu ştiam prea multe despre ce voiam să realizez în viaţă dar ştiam că vreau mai mult, am zis că voi merge la toate seminariile unde se vorbeşte despre Calivita, voi citi cărţi şi materiale despre suplimentele Calivita în aşa fel încât folosind şi auzind cuvântul de multe ori într-o perioadă suficient de mare de timp să-mi leg destinul de acest cuvânt. Acum pot spune că sunt fericită că am luat acea decizie. 

Gandurile tale iti creeaza viata! – Louise Hay 

Două citate pe care le-am aflat la distanţă unul de celălalt dar care merg în aceeaş direcţie. Cum mi-au venit în vârful degetelor ele? Am ajuns să cunosc foarte multe lucruri dincolo de cele palpabile şi informaţiile deja încetăţenite, devenite obiceiuri. Dincolo de „ce trebuie“ şi „aşa se face“, dincolo de toate obiceiurile care nu trebuie să fie obligatorii, am aflat despre Scânteia Divină din mine şi Legea Atracţiei Universale (Karmei, cauzei-efectului, bumerangului, etc.- are mai multe denumiri) căreia eu îi zic ecoul în emoţii. 

Două citate care au venit în vremea în care se vorbeşte despre ştiinţa care avansează şi abundă în descoperiri din domeniul particulelor subatomice şi în acelaşi timp se vorbeşte despre răceala, gripa, guturaiul care au ca şi cauze curenţii de aer, frigul, contactul, etc. orice dar din exteriorul omului. Când aud pe cineva că este răcit, imediat mă duc cu gândul la ce a gândit el anterior de a atras această răceală. Ultima oară m-am dus repede pe net şi am căutat cauzele care duc la diverse boli ce se zice că se fac din frig. Astfel am găsit scris la guturai „se declanşează într-o perioadă de confuzie a individului sau în urma unei temeri, culpabilităţi. Nasul care curge reprezintă lacrimi şi o purificare necesară.“ Indecizii sunt la tot pasul, temeri şi frici la fel, culpabilităţi nu găseşti la mulţi dar aici nu-i vorba numai de ce gâdeşti conştient. Poţi foarte bine să nu-ţi clarifici anumite stări pe care le-ai trăit chiar şi pentru o secundă dar cu o intensitate foarte mare.

Acum dacă mă întrebi exact de la ce ţi se trage răceala de ieri, nici dacă imi povesteşti juma’ de viaţă nu ştiu să-ţi spun exact dar un lucru ştiu sigur: nu e de la curent sau vecinul de scaun sau cameră. Se spune că „Prin gândurile, dorinţele şi obiceiurile noastre inducem sănătate sau boală în corpul fizic. Noi suntem singurii răspunzători pentru starea noastră de sănătate, pentru fericirea şi nereuşitele noastre.“ Nu poţi să-ţi închipui cât de greu este atunci când ai avea un motiv de supărare sau îngrijorare să nu poţi să te manifeşti nici măcar în interiorul tău. Nu pentru că te-ar trage cineva de urechi ci pentru că nu-ţi doreşti ca starile, prin care treci atunci când te manifeşti, să se reîntoarcă. Pot spune că de ceva vreme de când gândesc aşa mi-am înbunătăţit considerabil viaţa. Eu prin viaţă îmbunătăţită înţeleg că şi celor dragi le este bine. Mă bucur de asta foarte mult. Astă seară am aflat ca o voce Divină, a lui Dmitri Hvorostovsky, nu mai este printre noi. Nu era fratele nici măcar colegul de birou dar întristarea care m-a cuprins a trebuit să o înlătur cât mai repede în aşa fel încât de câteva ore l-am pus pe Youtube să cânte şi sper să nu-mi bată în uşă niciun vecin. Muzica este o mare slăbiciune a mea. Este o bucurie imensă şi un motiv de fericire. Muzica este medicament contra tristeţii şi apatiei. Dublată de o voce care mângâie sufletul, muzica devine ceva  ce te poartă prin univers şi locuri visate aşa cum numai imaginaţia te poate plimba. 

E greu să treci peste tristeţile şi grijile ce se ivesc din când în când ca şi cum te-ai lega la ochi să nu auzi ploaia… De multe ori m-am gândit că asta este adevărata şi greaua luptă despre care se vorbeşte în viaţă. Se zice că este victorios cel ce câştigă în luptă dar că eroul este cel ce se învinge pe el. Eu cred că la acest gen de luptă se referă. 

Sentimentul de prosperitate prin rezonanţă atrage prosperitatea. Este şi ăsta un gând. Când am putut am ajutat cu gând frumos. De ceva vreme constat că, adevărat din alte părţi, am surprize din ce în ce mai plăcute. Deci se adevereşte citatul şi toate zicerile despre această lege a ecoului în emoţii cum îi zic eu. 

 

Gândeşte că întâmplările nu sunt cauze ci efecte ale gândului (conform citatului), stării emoţionale pe care le trăieşti. Şi atunci normal că atunci când îţi e frică să nu iei gripa, frica va creşte din ce în ce mai mare până va ajunge gripa la tine. Grijile permanente sunt păcate împotriva propriei tale naturi. Nemulţumirea de sine, neîncrederea în propria persoană duce la dizarmonii psihice, bolile de vedere, de auz, de percepţie. Dacă te autoculpabilizezi, predispoziţia de a achiziţiona o boală psihică este foarte mare. Şabloanele de gândire care nu sunt legate de iubire, mulţumire, bucurie, fericire… văd că aduc numai belele.

Dar este valabil şi pentru bucurii şi crede-mă, foarte valabil. Şi eu vreau bucurii şi le am după ce am început să gândesc aşa şi să fiu mereu atentă la ce gândesc şi ce simt. Mut gândul ca pe butonul telecomenzii. Când se strică telecomanda iau porţie dublă din suplimentele mele dragi de la Calivita.

Pe data viitoare!

 

 

Posted in Blog, Produse, Sanatate | 3 Comments

Informații… șic, nu?

De mică nu mi-au plăcut concepţiile lumii oamenilor mari, tradiţii „obligatorii” şi în general regulile care îngrădesc libertatea. Mai târziu când toate necazurile lumii la mine au venit, nu mi s-a părut că este normal să fie aşa. A existat, însă, un moment în viaţă în care am pornit pe un drum în care am început să învăţ despre ce nu-mi plăcea mie de mica. Din informaţie în informaţie şi din carte în carte am ajuns să-mi răspund la multe întrebări şi să înţeleg mai mult decât mi-aş fi imaginat vreodată. În afară de sănătate, am ajuns cu timpul să nu mai îmi fac griji… Asta este o fericire la care nici nu îndrăzneam să visez. Grijile nu erau numai pentru cei dragi, în orice problemă se întrevedea la orizont, vedeam o multitudine de posibilităţi de nerezolvare şi de momente care mai de care mai cumplite. Am ajuns la momentul în care să înţeleg de ce se spune în Biblie să nu judec… Cum le-am realizat eu pe toate astea? Am aflat două lucruri sau informaţii, cum vrei să le spui.

1 – Cel mai mare secret al lumii constă în aceea că spiritul viu – spirit din spiritul lui Dumnezeu –  sălăşluieşte în interiorul omului…  – Joseph Murphy

Aşa ceva m-a cutremurat dar mi-a dat curaj cât nu pot să-ţi spun. Eu am crescut cu credinţa în Dumnezeu dar… ştiam în ce credeam sau în cine credeam? Dacă este aşa, pe cine cred eu proastă? Pe cine cred eu neimportantă pentru cei din jurul meu şi pentru societate? Cum îmi permit eu să-l consider pe Dumnezeul din mine altfel decât perfect? Lumea vorbeşte de păcătoşi şi vinovaţi şi să pleci capul. Doamna de Istorie ne-a pus pe gânduri cînd ne-a zis că Biblia a fost tradusă în mii de ani de mii de personae în multe limbi. Cât s-a păstrat din adevărata Biblie? Descoperirile de la Marea Moartă atestă clar că noi am avut parte aproape două mii de ani doar de frânturi de Biblie.

Dumnezeu ne-a făcut din iubire şi asta dovedeşte şi faptul că cei ce nutresc sentimente ce derivă din iubire sunt sănătoşi şi ştiinţa a demonstrate acest lucru. „Iubește-ți apoapele ca pe tine însuți”. Întâi trebuie să-l recunoşti şi să-l iubeşti pe Dumnezeul din tine ca să poți iubi și ajuta pe alții. Dacă Dumnezeu este în fiecare dintre noi, cum şi de ce să-mi fie ruşine de un om când ştiu că în el este Dumnezeu care ne iubeşte. Nu se spune că ne-a făcut după chipul şi asemănarea lui? Având această informaţie în suflet, am prins curaj, am dobândit încrederea în mine, am dobândit stima de sine şi de aici lucruri şi situaţii, rezolvate, la care altădată nici nu visam. Viaţa era grea sau eu nu ştiam cine sunt?

2 – Am citit cartea Secretul. Am văzut filmul Secretul şi am văzut filmul Legea Rezonanţei care are la bază descoperirile ştiinţei din ultimul secol. Legea Atracţiei Universale, căci despre asta e vorba, este exact Puterea pe care Dumnezeu i-a dat-o omului după ce l-a făcut.

Legea spune că ce gândeşti şi trăieşti ca emoţii se reîntoarce multiplicat. La fel este şi ECOUL. Dacă strigi într-o vale „sunt fericită“, ecoul îţi va răspunde cu aceleaşi cuvinte dar de multe ori. Dacă simţi acum o dorinţă şi ceri „dă-mi Doamne sănătate“, ecoul îţi va răspunde de mai multe ori acelaşi lucru. Asta înseamnă că tu vei avea nevoie de mai multă sănătate adică boala ta va fi din ce în ce mai gravă. Dacă fericirea o găseşti în ceva mărunt, ea va creşte. Dacă sunt doar dorinţe, se vor întoarce situaţii în care dorinţele să fie mai mari si mai multe. De ce se spune „fii fericit“ sau „trăieşte clipa“? Găseşte un motiv mărunt de fericire acum şi „mâine“ va veni fericirea mult multiplicată.

Toate cărţile de Dezvoltare personală se bazează pe această lege.

Nu există ajutor din afara ta. Nu vei face decât să-ţi lungeşti amărăciunile şi rugile comsiderând ca aşa ţi-a fost dat sau aşa a vrut Dumnezeu. Dumnezeu ne-a făcut din Iubire. Iubirea înseamnă și fericire. Iubirea înseamna iubirea a TOT ce a creat Creatorul a toate cele care sunt. În 21 decembrie 2012 s-au schimbat erele, frecvenţele, vibrația Pământului, magnetismul. S-a intrat într-o altă perioadă istorică în care vom ajunge să ne cunoaştem această Putere pe care am avut-o de când e omul pe pământ dar de care n-am ştiut mult timp. 

Dumnezeu este în tot şi în toate, adică în lucruri, în gânduri, în sentimente și imaginație, în intuiție și în idei, în suflet și lacrimi, în vise și cuvinte, în ce cunoaştem şi în ce nu cunoaştem. Nu există separare. Dumnezeu este în noi, cu noi și în Tot. Ne iubeşte atât de mult încât ne zice DA la orice simţim dar… trebuie să învăţăm ce şi cum să simţim ca să devenim fericiţi şi prosperi aşa cu ne-a hărăzit atunci când ne-a plămădit.

Nu Biserica, popii, sărutatul icoanelor şi rugăciunile în genunchi cu lacrimi șiroaie, ne pot salva. Ne salvează iubirea pentru tot ce a făcut Dumnezeu şi înţelegerea lumii. În loc de rugăciuni să-i mulţumim pentru tot ce există în viaţa noastră şi în afara ei și pentru tot ce încă nu avem dar există. În univers există tot. Orice dorință ai avea ea este în Univers și împlinită. Totul este să crezi asta și să trăiești cât mai des emoția (vibrațiea) dorinței împlinite. Altfel nu are cum să ajungă bucuria decât dacă o emiți pentru că… întâi este ce emiți și pe urmă ce primești. 

Noapte bună!  

 

Posted in Acasa, Afacere, Blog, Motivatie, Sanatate | Leave a comment