Blog

Azi nu se întrevedea niciun articol. După minunatele cafele, făcute de mine bineînțeles, și o bucurie de la un pui dulce, în lipsă de inspirație și soare am decis să merg la ceva cumpărături dar de mâncare nu mai mult. Nu-i interesant decât prin prisma faptului că atunci când ești între rafturi, mintea este foarte prezentă. Nu mai umblă prin probleme, nu mai prevede necazuri și nici nu visează chiar dacă asta este ceva frumos. Toți spun că ,,în prezent” ai forța maximă, poți face lucrurile mult mai ușor și îți pregătești un viitor mult mai bun. De ce? Pentru că este foarte posibil ca în prezent să nu simți nicio amenințare, deci nu trăiești frici, nu este nimeni bolnav lângă tine, deci nu îți faci griji pentru nimeni sau dacă nu plătești taxele sau facturile în prezent, nu îți faci griji cu privire la sărăcie. Pare banal dar dacă înțelegi ce este cu ecoul și cu puterea pe care omul o are, înțelegi și imensa putere a lui prezent. Este, poate, unul dintre cele mai grele lucruri care sunt de făcut în viață. Mă gândesc, dar nu-mi ține de cald, că unora din alte zodii le-ar fi mai ușor. Posibil. Sunt oameni care se pot concentra pe prezent și le este mai ușor. Să înveți să trăiești în prezent necesită un timp în care să faci conștient acest lucru.

De ce este important prezentul? Dumnezeu este în fiecare om. Știm și despre compunerea universului din particule, atomi, molecule, etc. care se combină, se formează legături și se dezleagă conform unor forțe. Cum fiecare om este un ,,buric” al universului, și cea mai mare forță din univers este cea a gândului (emisiilor omului), în fiecare secundă și nanosecundă cu trăirile mele, conform ecoului, îmi creez evenimentele, situațiile, bolile care îmi vor venii în viitor. Dacă în secunda asta simt bucurie, aceasta va structura universul ca să-mi aducă mai multe bucurii. Vin acestea imediat? Mai rar. De ce? Pentru că sunt în locul în care îmi vin situații pentru care am simțit ,,ieri” când nu am știut de acest ecou. În afară de faptul că învățăm (se poate) să scăpăm de cele din trecut, mai important este că vibrațiile înalte (bucurie, recunoștință, iubire, etc.) sunt mai puternice și au câștig de cauză mai des și bine ne-ar fi să le căutăm și să le trăim pe acestea.

În drum spre market am simțit (mi-am amintit) ,,un vânt în ceafă” care bineînțeles că pe moment m-a enervat pentru că era legat de ,,coincidențe”. Din toate gândurile cu eu nu merit asta, cum se gândesc, la ce se așteaptă, de ce iar… etc., m-am scuturat, am mulțumit pentru relativa împuținare a ,,vântului” și mi-am amintit de ,,drumul” meu.

Drumul meu este acela care îmi aduce în față legăturile de tomi din care se formează Realitatea mea, sănătatea mea, trăirile mele, gândurile mele și… intuiția. Gândurile bune sau rele sunt venite în drumul meu pe vibrația pe care am emis-o anterior. Dintre toate, intuiția mi se pare cel mai grozav lucru. Am găsit scris că intuiția este de la Dumnezeu sau chiar este Dumnezeu. Oricum Dumnezeu este TOT, cu legi cu tot și orice ne putem sau nu ne putem imagina. Mi se mai reproșează că lumea așa face, că toți fac așa (legat de medicină care ar trebui să fie unica metodă în dobândirea sănătății). Nu-s nici pe departe cel mai viteaz om dar când pot lega în imaginația mea doi atomi și îi pun pe ecoul care pleacă de la mine și știu că mai devreme sau mai târziu tot la mine ajunge, de ce aș apuca pe alt drum doar pentru că este bătătorit? Am zis prin primele articole că nu am încă recoltele așteptate în urma gândirii ăștia dar cred că am greșit. Când mă dă modestia afară din casă îmi vine în minte Domnul Micawber și nu-i deloc așa. Am să-mi cer scuze că m-am ponegrit degeaba. Numai sănătatea pe care o am, datorită drumului pe care sunt, și nu-i puțin lucru.

Tot datorită acestei idei greșite de separare a omului de Dumnezeu au apărut și bolile care nu se văd, nu se aud dar care macină până la pieire. Doar un suflet din apropierea mea am cunoscut, cu prea mult timp în urmă și acum nu mai este printre noi, care a început cu acea boală a depresiei. Când ești într-un necaz, și a fost în mare necaz, când ai învățat că Dumnezeu este sus și doar El te poate ajuta, că tu ești mic și greutățile te apasă, te rogi dar la cine și cui și cum? Cu ce medicamente să înlături depresia când vezi prin ce treci și nu-ți spune nimeni să te uiți la ce ai, la ce ești, și faptul că grijile pe care ți le faci vor veni iar către tine? Se mai încearcă și am mai auzit să se facă comparații cu cei mai amărâți, cu presupuse alte greutăți, etc., etc. Sunt vorbe multe care nu fac altceva decât să adâncească depresia pentru că nu se întrevede nicăieri nicio forță care să ajute. Nu vorbește nimeni aici de putearea pe care Dumnezeul din om o are. Să mai amintesc că depresia înseamnă vibrații joase, tratată cu medicamente de sinteză care sunt tot de vibrație joasă nu are cum să aibă sorți de izbândă? Ea mai înseamnă neîncredere în sine, pentru că nu se cunoaște că Dumnezeu este în om și înseamnă neîncrede în Dumnezeu pentru că nu știe unde este și cum să-i vorbească. Trimițând în eter ,,Domne ajută” este vibrația joasă a nepuținței care se înmulțeste și se intensifică datorită altor și altor necazuri venite pe vibrațiile joase. Vibrația sănătații este cea înaltă, de unde să vină trăiri, situații care să te facă să trăiești vibrații înalte ale sănătății, dacă tu doar pe cele joase le trăiești?   

După revoluție, aveam o ,,jucărie” nouă și anume televizorul care acum avea mai mult de două ore, au apărut foarte multe formații de muzică. Eu le ziceam ciuperci pentru că se înmulțeau ca ciupercile după ploaie. Nu agream decât în mica parte muzica lor dar mă bucuram că fac muzică și nu altele mai rele. Și tot după revoluție și tot în numărul ciupercilor au apărut și terapiile complementare. Nu trebuie să-mi placă mie toate, nici să le înțeleg, dar au fost câteva gânduri legate de inutilitatea multora dintre ele. Au fost, acum nu le mai am. De ce? Pentru că, tocmai ce am povestit de drumul fiecăruia, drum pe care merge fiecare conform vibrațiilor lui. În fața fiecăruia se leagă și se dezleagă atomii care corespund vibrațiilor emise. În acest fel unele terapii au rezultate unele nu… așa pare, dar nu este adevărat. Toate pot avea rezultate în funcție de crezul pacientului. Și medicina alopată poate face minuni și ceaiul de mușețel poate face minuni și terapiile care lucrează cu imaginația pusă la treabă pot face minuni. Această ,,credință” este mai greu de învățat. În fapt mulți spun ,,să nu ai așteptări” sau se va rezolva ,,în timpul Divin” ceea ce este perfect adevărat dacă nu ești Toma necredincioasul. Dacă ești așa cum am fost eu cauți câte ceva din fizică, din fizică cuantică, din așa zisele ultimele descoperiri și cauți și mulți scriitori care vorbesc despre ele.

Ai puțină idee că s-ar putea să fie adevărată povestea cu atomul și universul, și… lucrările și materialele și oamenii vor veni ei în calea ta pentru ca tu să găsești răspunsuri. În primele cărți scrise de Gregg Braden el povestea despre experimente și descoperiri în paralel cu descoperirile și traducerile Bibliilor foarte vechi. Și din paralela asta reieșea în primul rând că știința și Bibliile vechi spun același lucru dar cu alte cuvinte și în al doilea rând cum ne poate ajuta pe noi oamenii aceste informații.

S-a demonstrat că creierul nu face diferența între realitate și imaginație. Și s-a găsit și testul muscular care îți poate arăta clar părerea celulelor tale în funcție de crezurile tale. Dacă la testul muscular (numele tău este x – de exemplu) îți iese că ,,nu mă iubesc” (asta se traduce nu te iubesc x), asta înseamnă că nu-l iubești pe Dumnezeul din tine una la mână, dar înseamnă că toate persoanele și evenimentele din viața ta îți vor arăta că nu te iubesc. Vei munci pentru relații și în iubire și profesional și vei avea rezultatele altele decât ar fi fost logic să fie. Ai emis ,,nu te iubesc x”, asta vei primi. Ecoul este și funcționează, mai trebuie să știm cum putem să-l folosim în folosul nostru. Că tot vorbeam de terapii și vreau să scap de această convingere că ,,nu mă iubesc”. Foarte pe scurt explic doar principiul. Îi dau comanda (acestei credințe) să se ducă în Lumina lui Dumnezeu și îmi imaginez că din corpul meu iese un abur care se duce în soare. Și tot eu dau comanda ,,mă iubesc” și îmi imaginez o rază de soare care intră în corpul meu și il luminează, ca un bec puternic în interior. Ai să ai surpriza să descoperi la testul muscular ,,mă iubesc” și în timp, cu totul alte reacții ale oamenilor din jur. Nu vor mai veni situații în care să simți că mergi cu frâna de mână trasă deși abilitățile tale sunt ale unei mașini performante. Mai important este faptul că vei crede în aceste abilități ale creierului, în puterea lui de a modifica particulele din corpul tău. Revin la ,,credință” (despre care am vorbit mai pe larg in articolul cu același nume). Dacă ulterior acestei modificări vei trăi cu aceleași obiceiuri ca până acum, credința ,,nu mă iubesc” va reveni. Toate obiceiurile pot fi reduse la două informații de conștientizat în fiecare secundă: Dumnezeul din om și Ecoul. Lazarev zicea așa: poți să țipi la el, poți să-I dai un pumn, poți să-l și bați dacă vrei pentru că te-a jigni, nu a fost drept, te-a furat, etc. Poți, dar nu îți este permis să gîndești altfel decât că în el este Dumnezeu, el este în viața pe care și-a emis-o anterior iar tu tot prin emisiile tale ai atras această situație.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

P.S. – tot nu am clarificat cu pozele, vor fi cele din trecut, până învăț!

Acum este mult mai devreme… este ora unu naptea, nu este două, da? Și cred că nu-și închipuie nimeni că în câteva rânduri voi epuiza subiectul boli! Și nu am greșit titlul, așa am vrut să sune.

Sunt multe lucrările care vorbesc despre rezultate ale cercetătorilor, experiențe și descoperiri științifice cu impact major asupra vieților noastre. Astfel de materiale ajung în fața ochilor noștri tot pe tărâmul vibrațiilor, cu alte cuvinte dacă te interesează și ce poți face tu pentru sănătatea ta și să nu lași numai pe seama celor în drept, vei ajunge la surprize dătătoare de speranțe, cel puțin.

Bruce Lipton spunea: ,,Specialiştii ruşi au descperit faptul că celulele pot comunica între ele prin intermediul unui câmp asemănător celui electromagnetic. Ei au pus câte o jumătate dintr-un ţesut de cultură în două containere sigilate dar prevăzute cu o fereastră de sticlă. Dacă fereastra era construită din sticlă obişnuită, atunci orice acţiune asupra ţesutului dintr-un recipient nu avea nici un efect asupra celuilalt, dar daca fereastra era confecţionată din sticlă de cuarţ (despre care se ştie că permite trecerea radiaţiilor UV şi peste UV) atunci, în numeroase experimente, s-a observat că orice acţiune (de exemplu infectare) realizată asupra unuia din ţesuturi crea un efect asupra celui sănătos în numai câteva ore.”

Într-un articol anterior spuneam că eu nu am crezut niciodată că bolile se transmit. Am dreptate dar într-un singur caz, acela în care crezi asta. Aici este tot Puterea cu care este înzestrat omul, dacă el știe că prin sticlă nu se trece, nu se transmite nimic între țesuturi. Când el știe că sticla de cuarț are proprietăți diferite, între țesuturi se produce comunicarea. Dacă ținem cont de dimensiunile atomului și de faptul că țesuturile sunt încă supuse convingerilor sursei (omului), atunci câmpul care susține toate particulele universului face ca din el să se nască atomi care să susțină (viul din virus, sau din oice parazit) infecția ca răspuns la ecoul sursei țesutului. Și în alte materiale am citit că timpul de infectare este de la opt la zece ore, ceea ce mi se pare un timp relativ scurt.

Mă gândeam zilele astea la animale care și ele se îmbolnăvesc și explicația mea este că toate sunt sub influența Puterii omului. Cele din jurul omului preia din emisiile și ecoul lui, iar cele din sălbăticie sunt supuse cumului de energii ale oamenilor, unii le zic egregori. Într-o zonă mai oropsită cu oameni mai sărmani care se simt manipulați, inferiori, fără merite, etc., iau amploare epidemii. Și la plante sunt epidemii de paraziți.

Toată lumea a sesizat în ultimii zeci de ani numărul mare de purtători de ochelari, toată lumea vede unul din doi sau trei copii, acum văd și la adulți, cu aparat dentar. Chestia cu poluarea, nu ține pentru că din doi frați ce mănâncă la o masă, unul are ochelari unul nu, iar aparat dentar pot avea amandoi sau numai un părinte. Unul are probleme cu inima și unul cu reumatismul. Dacă este poluare și mâncare cu chimicale atunci ar trebui să avem toți aceași boală. Moștenirea genetică tocmai ce a fost infirmată prin descoperirile că noi adică gândurile, convingerile și tot ce trăim și simțim dau comandă genelor ce boli să inducă în organism.

Neîncrederea în viitor sau chiar neputiința de a-l întrezări dau în timp boli ale ochilor care se transmit (trăirile) dacă trăirile au fost intense. Numai gândind că bunicii și părinții au trecut prin războaie, unii prin calamități naturale, putem să intuim trăirile intense pe care le-au avut. Spre ce viitor crezi că se gândeau? Mai vredeau vreunul? Și mai rău este când este și frică de viitor. Problemele ochilor vin la pachet și cu o mulțime de alte afecțiuni care au ca și cauză aceste frici.

Este foarte adevărat că dinților le este necesar calciu pentru dezvoltare. Calciu și mineralele în general au vibrații ce țin, de prima chakră, de siguranță, de a te simți în siguranță: afectiv, material, în societate, etc. De aici dinții slabi, carii cât cuprinde și bani mulți dați pe toată banda de pasta de dinți care mai de care mai ,,folositoare” dar care nu reprezintă o soluție pentru problemele dinților. Departe de mine gândul să nu o folosim, dar dacă ajung să citesc toate ingredientele și fabricile de pe cutia pastei ajung la o altă cauză a bolilor lor și anume la indecizii. Am auzit discuții legate de proveniență, ingrediente și preț. Se gândește cineva că omul lăsat în peșteră de Dumnezeu, rămânea fără dantură, poate și fără urmă de dantură dacă esențială era pasta x, făcută de fabrica y, cu ingredientele z? Dantura este sensibilă și la indecizii ca și la bârfă. Și la o privire a ultimelor decenii vedem că siguranța locului de muncă și mai ales, la noi, după revoluție întrebările multe și diverse legate de direcțiile în care să-mi îndrum copii, la ce școli, la ce meserii, etc., nu au fost deloc ajutătoare. Indeciziile apar în ultima vreme în cele mai neînsemnate domenii și în chestiunile cel mai puțin însemnate. Nesiguranța și indeciziile aduc probleme la dinți, au importanță și lasă urme în funcție de intensitatea cu care le trăim. Aduc iar în discuție Dumnezeul din om. Un proverb zicea ceva de genul: după ce te-ai gândit hotărăște-te, după ce te-ai hotărât nu te mai gândi. Dacă dumnezeu este în tine și iei o decizie din două, cum poți să crezi că Dumnezeu ar fi greșit și te-ar fi făcut să alegi greșit? Și dacă ai ales, nu tot Dumnezeul din tine urmează calea? Cum să dea greș? Un asemenea gând poate aduce multă liniște și spre deloc indecizii, după care vor urma și satisfacțiile.

Și după multe tabele mai mult sau mai puțin detaliate dar adevărate, am găsit ,,Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor” scrisă de Jacques Martel. Poate nu ți se potrivește tot sau nu putem noi să înțelegem tot dar… este bine de înțeles că doar sistemul de convingeri, frici, emoții, etc., moștenite sau făcute, crează bolile, oricare or fi ele.

Bolile autoimune, ca și altele, la care nu se înțeleg cauzele pentru a fi eliberate, ajung și la copii. Ajung pentru că trăirile care sunt cauzele bolii sunt foarte intense și în suflet și în timp. Azi am citit de două persoane despre care știu puțin dar suficient cât să-mi dau seama că au trăit aceste cauze. În carte, ca și cauze, scrie de viața care devine goală și nu mai merită trăită, devalorizarea și culpabilizarea pentru erori comise în trecut, credința că nu merit să fiu fericit și alte credințe și gânduri și emoții atacă corpul care se autodistruge. Dacă în afară de acestea mai zic și ceva de genul blestemului (chiar neintenționat): cine o mai face…, să nu mai aibă parte…, să…, etc., urmașii pot avea parte de evenimente de viață care, din punctul de vedere al oamenilor sunt normale: ,,așa a fost să fie”, ,,asta este viața”, toți părăsesc, toți înșală, etc. Și este suficient ca o persoană, mai rău când este mama, să fie părăsită, pentru ca în timp să se dezvolte boala. Când schimb gândirea și caut și remedii, care sunt în această carte, nu mai cred când mi se spune de către cei în drept că este incurabilă. Nu este păcat să am soluția și să nu mă intereseze?

Ajungând la o ,,coincidență”, aceste persoane bolnave nu realizează cât rău fac copiilor atunci când vor să facă rău altora. Ele oricum au trăit iadul pe pământ pentru care suferă de această boală, oricum trăirile se vor transmite copiilor dacă nu-și schimbă sistemul de gândire, dar să ,,vrei” cu tot sufletul să faci rău îți va aduce și mai mult ,,vreau” (dacă vrei bani, vei dori și mai mulți – sărăcia se va adânci) și Doamne ferește să nu însemne din ce în ce mai mult ,,vreau” sănătate. Cum se gândește la vreun beneficiu, în cazul unui câștig de cauză, în răul pe care continuă să-l gândească, rău ce ajunge întâi la copiii lor?

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Să-mi spună și mie cineva (de parcă l-aș asculta…) că nu este chiar bine să încep să scriu la două noaptea, că este foarte posibil să scriu prost sau chiar prostii și că oamenii normali la cap dorm noaptea. Și nici n-aveam de gând să scriu dar azi mi-am amintit de ,,omul sac” de care vorbesc unii care știu ei că atât cât mănânci atât te îngrași și că totul ține doar de voință dar voința nu are nicio calitate în afară de a te ține sau nu de la a mânca etc. Și mi-am amintit chiar când ,,vizitam” bucătăria și cireașa de pe tort vine când Facebook-ul îmi dă din amintirile mele un documentar care ar putea infirma multe teorii legate de ,,omul sac”. Și dacă încă eziți să crezi că Dumnezeu este în tine, acest documentar vine și spune încă o data că există situații în natură care vin și ,,bat” logica combinațiilor chimice obișnuite. Dacă pentru reactoare nucleare este necesară o Dunăre care să răcească temperaturile înalte, în natură, în mitocondri se pare că au loc reacțiile la rece, se sparg nuclee și astfel iau naștere alte elemente chimice. Alte elemente chimice înseamnă alte substanțe cu alte legături între ele.

Se știe din multe lucrări din domeniul alimentației naturiste de eficiența semințelor germinate în păstrarea sănătății și ameliorării unor neplăceri ca să nu le zic boli. Și aici este menționat faptul că în sămânța germinată, calciu (am găsit în unele scrieri) este de șaptezeci de ori mai mult decât în sămânța negerminată. Cuvintele de mai jos formează o idee de ce cuprinde documentarul. https://www.youtube.com/watch?v=_6j-UfpchZg  Transmutația biologică – Uzina atomică din corpul nostru

„Corpul nostru (dar și al animalelor) este o veritabilă uzină nucleară. Aici, prin mecanisme extrem de complexe, uimitoare, au loc reacții nucleare la rece prin care o substanță este transformată într-o alta, ca într-un veritabil proces alchimic.

– Dacă luăm la analizat doar cazul găinii, este imposibil să nu fim uimiți. Să avem în vedere doar următorul aspect: oul fecundat al găinii conține mult mai mult calciu în faza ultimă a eclozării, decât în prima zi în care a ieșit din corpul găinii. Diferența este spectaculoasă, pentru că în final, pe lângă coaja acestuia, puiul are o cantitate mare de calciu în oase și în alte părți ale corpului. “

Și acum vin și întreb eu (după vizionarea documentarului) pe cei cu idea de om sac, grăsimea care are o formula chimică cunoscută mai este rezultatul sctrict al legăturilor chimice ,,planificate” adică: dacă mămânci grame din hrana x, în organism legăturile chimice sunt astea și rezultatul este y cantitate de grăsime? Si cei care caută să-mi demostreze tabele cu alimente acceptate și interzise de ce nu introduc și voința sau lipsa voinței ca rezultat al căror legături chimice din organism dacă gândurile și trăirile noastre nu au niciun amestec în formarea de grăsimi? Eu sunt rea acum dar sper să citească aceste rânduri câțiva dintre ei că poate din curiozitate să caute și să afle că mai sunt și altfel de lucruri decât cele care se văd. Dacă tot sunt la capitolul grăsime aș enumera câteva cauze care fac ca aceasta să nu se dea lovită la multe rețete și metode de slăbire iar acolo unde ele reușesc ea se întoarce.

Frica are un mare cuvânt de spus pentru că emisiile ei aduc și situații în care să te protejezi și mai mult și la nivel de celule se generează elementele chimice cu legăturile aferente nașterii grăsimilor.

Emoțiile de tot felul, nesiguranța, golul afectiv din suflet, insatisfacțiile, frustrările, teama de abandon, furia, neîncrederea în sine, nemulțumirea de sine… sunt doar câteva care ,,ajută” corpul cu grăsime ca să se apere. Când nu ai considerație pentru tine și simți că nu ești văzut sau când te crezi prea ,,slab” ca om, grăsimea vine să te ajute să fi văzut și să fi puternic. Vorbind de Frici, tot ce menționasem în articolul anterior poate fi cauze reale pentru greutate excesivă. De aproape două mii de ani ni se spune că omul nu este important, că este mic și trebuie să fie umil, toată această energie a acestor crezuri a făcut ca omul să vrea să se apere cumva, se simte în pericol și nesigur tot timpul. Și de aici valul de obezitate în zone cu puternic concept materialist chiar dacă sunt considerate înaintate. Conștientizarea că Dumnezeu este în fiecare om ar salva oamenii de multe boli inclusive de la grăsime. Am amintit de Bruce Lipton (în articole anterioare) care spune de existența pe membrana celulei a niște emițători care lasă să intre hrană în celulă și lasă să iasă reziduri, în anumite condiții. Aceste condiții sunt date de trăirile enumerate mai sus (caz în care sbstanțele se depozitează în altă parte decât în celulă – poate fi și în grăsime) sau de cele de bucurie, mulțumire, recunoștință, iubire, etc. care aduc normalitate în funcționarea celulei.

Dacă omul este supus tot timpul aceluiaș tipar de gândire (exemplu: nu sunt în siguranță) dacă vine din generații este și mai puternic, aceste forte vin și formează chimia din organism care generează grăsime. Ce pastille din exterior, ce tip de tratament poate avea rezultat pe termen lung? În timp am citit și de nemâncarea care a dus la dereglări groaznice pentru că a fost dusă la extrem. Este foarte adevărat că omul poate supraviețui cu mâncare extrem de puțină sau chiar deloc dar pentru asta el înainte își modifică sistemul de gândire, condițiile de trai și multe convingeri.

Ca și ,,coincidențe”… de tot râsul fiindcă au aflat că-mi place muzica dar nu au idee de ea nici cât mine măcar! Plecam de la un concert, iarna, spre metrou. De la ieșirea din clădire și până în stația de metrou când m-am urcat în altul decât al lor, doi indivizi în spatele meu au ținut ,,să mă înștiințeze” vorbind între ei, chipurile (ca și cum eu nu fusesem în sală sau fusesem surdă) cât de prost a cântat x, cât de obosit și bătrân este, cum aleargă din oraș în oraș ca să mai apuce să cânte până mai poate, cât de tare l-a lăsat vocea și ce eforturi face pentru ca să fie auzit. Nu vreau să dau nume dar sigur voi mai auzi de el și-l voi mai auzi cântâtnd pentru că va putea încă mulți, câțiva zeci de ani cel puțin.

Am zis de râs, este de plâns dacă cei din rețeaua lu’… își imaginează că atunci când asculți ceva, aici o muzică, trebuie să ți se povestească ce trebuie să auzi. Se poate povesti muzica dar ca impresii și alea nu-s ale tale dacă le asculți pe ale altora chiar cunoscători de meserie… dar nu erau, erau doar ,,suflători” care pentru oarece beneficii își făceau meseria.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Când am scris titlul, ceva înainte de a mă apuca de scris articolul, mă gândisem de fapt la un tabel dar, cum este ceva mai mult de povestit și mai sunt și gândurile de zi, voi schița câte ceva urmând să-l definitivez pe parcurs… ha, mai încolo, nu? Tabelul în cauză este format din două coloane și două rânduri.  Pe primul rând se află ce ne face bine și rău din hrană, pe rândul doi ce ne face bine și rău din gânduri, convingeri, sentimente, etc.

Cu hrana este simplu: hrana vie are vibrații înalte (emitem și conform ecoului ni se întorc evenimente) și ne aduce sănătate și bine în viață. Hrana vie înseamnă negătită, nefabricată în eprubete sau în fabrici, pentru că enzimele însoțitoare mor la temperaturi de până în șaptezeci de grade și în mediu acid din organism. Până să intru pe tărâmul vibrațiilor spuneam, și este adevărat, că hrana vie și suplimentele alimentare (presate la rece și naturale) alcalinizează organismal. Asta înseamnă sănătate și lipsa oricăror viruși, fungi, ciuperci, paraziți în general, pentru că aceștia mor în mediu acid. Hrana procesată și fabricată este tot ce am enumerate mai sus dar supusă temperaturilor înalte, pasteurizării, sucuri, conserve, etc. Deci tot ce mâncăm sau înghițim ne face bine sau rău în funcție de cât de conștienți suntem de sănătatea și de binele nostru în viață. Toate emisiile ce pornesc de la hrană intră în cele optzeci de procente pe care nu le conștientizăm și care sunt trecute de regulă la categoria subconștient, douăzeci la sută înseamnând sistemul de gândire conștientă. Și tot din aproximări se pare că pentru sănătate este bine să mâncăm douăzeci la sută hrană procesată și optzeci la sută hrană vie. Dacă ne scoatem bine la rândul doi, aceste procente sunt perfect adevărate. Sunt uluitor de multe însemnările de vindecări, inclusiv de boli foarte grele, cu hrană vie și suplimente naturale, vorbesc și din experiență.

Cu rândul doi este puțin mai mult de povestit, adică… nu cred că se va termina prea curând tot ce se scrie și mai ales se descoperă pentru că și dacă este împărțit în două (împărțirile sunt doar orientative ele neexistând) Frică și Iubire, subdiviziunile lor sunt nenumărate la fel ca și bolile și situațiile de viață pe care le aduc datorită ecoului.

Din prima coloană din rând, cele care alcalinizează organismul, care ne aduc cele bune în viață și care ar trebui să însemne cel puțin optzeci la sută din ce simțim sunt: bucurie, fericire, mulțumire, recunoștință, compasiune, înțelegere, entuziasm, etc. Cred că am un articol mai vechi cu titlul Exerciții de fericire. Este modul meu de viață, exercițiile de fericire, chiar dacă sunt destule momentele în care strâng din dinți… este gândul meu din fiecare secundă în care sunt conștientă acela de a fi recunoscătoare pentru ceva, pentru orice lucru îmi vine în minte dar pentru care recunoștința este adevărată: mulțumesc și sunt recunoscătoare pentru acoperișul meu, pentru tot cu ce m-a înzestrat Dumnezeu, etc., sunt un million de lucruri în fiecare secundă pentru care poți fi recunoascător și să mulțumești și toate vor aduce mai multe situații pentru care mulțumirile și recunoștințele le vei exprima și mai mult.

Din a doua coloană din rând, cele care acidifieză organismul și ne aduc numai necazuri și evenimente și situații de nedorit sunt: tristețe, supărare, pesimism, frică de viitor, dispreț, dispreț de sine, spirit critic, furie, mânie, disperare, rușine, griji, învinovățire de sine și pe alții, judecată a ta și a altora, nesiguranță, neîncredere, ranchiună, resentimente, indecizii, dorințe (cu atașament), fixuri principiale, gelozie, mândrie, etc. Din acestea: vinovăția (de sine) atrage bacteriile, resentimentele atrag fungi, ,,nu merit” atrag virușii, neprețuirea de sine și cu vinovăția atrag ciupercile. Cauzele astea sunt importante pentru că se scăpă mai repede de paraziți dacă sunt cunoscute și te informezi cum poți scăpa de ele.

Și cum am ,,făcut praf” tabelul, din categoria fricilor încă mai descopăr dar e bine de știut că în afară de boli, un cumul de frici (Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor) atrag inclusiv urmăritori, manipulatori, hărțuitori, răufăcători, etc. Într-o traducere a ecoului, atunci când simți o frică, te ferești de ceva, toți cei atrași te vor face să te ferești de ei. Dacă (cred că până la urmă numerotez articolele) în articlolul Trădare m-ai înjurat când am zis că doar trădatul este vinovat, acum mă mai înjuri o dată pentru că și dacă strigi urăsc trădarea și trădătorii și dacă îi judeci pe cei care trădează, ecoul îți va aduce situații de viață în care să urăști și mai mult și pe mai mulți trădători și vei judeca pe mai mulți, adică vor fi mai mulți din cei care trădează.

Dacă am zis că nu intru încă să analizez fricile, este pentru că sunt și prea multe și prea diverse și vor urma în alte articole. Dar pot scrie despre o bătălie (din ce se poate ,,da pe post” doar…) pe care am câstigat-o (sau sunt pe drum) și anume bătălia cu grijile. Adică nu mai sunt eu cel care cară sacul cu grijile tuturor oamenilor din lume pe spatele meu, ci sunt un om care le-a împuținat și chiar știu să le mai dau la o parte atunci când dau buzna la mine ,,neinvitate”. Gândind mereu că în fiecare om este Dumnezeu, m-a ajutat în situații în care se cerea puțină îndrăzneală, puțin curaj, mai puțină rușine, etc. Dar gândind că grijile pe care mi le fac îmi vor întoarce situații de viață în care, Domne ferește să fie implicați copiii mei, să trebuiască să îmi fac și mai multe griji, mă îngrozeau, mă blocau și mă trezeam cu viteza luminii. Nu știu dacă motivația ecoului te va face să ți le împuținezi dar dacă ești mămică, n-ai nicio scuză să nu pleci pe drumul ăsta. Nu scapi de ele într-o zi, nici într-o săptămână dar gândul că poți să nu le mai ai este un minunat însoțitor de drum și rezultatul este de domeniul miracolului dar eu știu că există miracole și mai multe și mai mari.

Din șirul ,,coincidențelor” (începute în primul articol Revenire)… una mai nouă și îmi doresc din suflet să nu fie. Sunt multe haruri, cu care Dumnezeu a înzestrat oamenii, care fac cât mai mulți oameni fericiți. Dacă ai un har și din dezvoltarea lui nu beneficiază și alții, se pare că vei ajunge la nevoi și greutăți și nu la succes. Deci cu toții ar trebui să vedem cum putem fi de folos și altora. Acum judec omenește, adevăratele cauze le-am enumerat mai sus. Cum poți tu înzestrat cu harul de a aduce bucurie oamenilor, de a-i face să trăiescă vibrațiile înalte ale bucuriei, să-mi ,,fluturi” prin fața ochilor niște cuvinte care, înșirate pe o bucată de hârtie, fac niște posibile acuzații identificate și mai vag, încă neanalizate, ,,posibil” a intra în anchetă dar nu se știe de către cine, etc., etc… și de ce faci asta? Cuvintele menționate nu au nimic în comun cu domeniul în care am profesat, nici măcar cu domeniu de bârfă pentru care nu am nicio ,,pregătire”. Cât de mic să fi ca om, să te gândești să ,,fluturi” informații ,,neștampilate”, că poate unii ,,e proști” și vor începe să arunce cu pietre? Am scris în articolul Trădare de cât de amârâți sunt cei care fac sau vor să facă rău. Ce gol imens au în suflet și cât de frustrați se simt deși poate nu au motive dar ei încă nu au aflat? Dacă nu e de la ,,nezâmbitul” încerc un sentiment de milă pentru cât de proști consideră el că sunt oamenii, pentru cât de puțin cunoaște oamenii pentru care muncește, este adevărat și pentru un salariu, dar muncește și ca să se bucure și ei de harul cu care l-a înzestrat Dumnezeu. Dacă este din rețea de la ,,nezâmbitul” omenește vorbind, în afară de beneficiile promise, este vorba de invidie, de a realiza că nu poate ajunge acolo unde este cel care, într-adevăr face oamenii fericiți și cu harul său.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Întâi de toate, răceala mi-a trecut instant. Cine m-a învățat ce să caut în convingerile, gândurile și ce mai simt eu, cum să le eliberez și ce să pun în loc, m-a învățat bine. Mulțumesc.

Nu știu cum mi-a trecut printre degete acest titlu dar în lumina lucrurilor bune pe care le putem face cred că ar trebui să intre și rugile noastre de bine către toți cei care ne trădează. Ei sunt cei mai amărâți dintre toți cei care fac rele.

Ca să fie clar, cei trădați, cel puțin până acum, ar trebui să știe că este exclusiv vina lor dacă li se întâmplă așa ceva. De ce? Păi fiecare pe vibrațiile emise își atrage ce are în viață. Și tot până acum ar trebui să știe că aceste lucruri se pot remedia. Identificăm fricile, convingerile, judecățile și tot este emisie de vibrație joasă, le eliberăm și inserăm partea bună a lucrurilor. Asta se învață, important este că se poate ieși din vizorul trădătorilor, nu este imposibil.

De ce am zis că sunt amărâți și să ne rugăm pentru trădători? Păi îți dai seama că ei nu știu ce să facă cu viața lor? Ei nu știu să se bucure de ea, nu au activități care să le bucure viața, nu au ocupații care să le dea satisfacții, ei nu au pe nimeni în jur care să le zâmbească măcar, ce să mai zic să îi facă fericiți. Ei nu știu ce-i aia bucurie, satisfacții nici atât și ei cred că planificând sau ,,păzind” pe cineva, pentru raport, se vor simți mai bine. Ei nu știu că nu așa se învață bucuria. Orice planificare nu înseamnă neapărat emisii de bucurie pentru că încă nu ai certitudinea bucuriei deci stau și-și bat capul cu planuri, ce să spună, eventual ce să mintă, cui și când să spună, toate astea înseamnă energie pierdută care se va transforma în insatisfacții conform vibrației joase emise. Spun insatisfacții pentru că mai devreme sau mai târziu adevărul iese la iveală și este foarte posibil ca răul dorit, la final să nu fie atât de mare sau chiar să nu fie rău. Se mai spune că tot răul este spre bine, nu? Și dacă nu-și bat capul cu astea și doar trebuie să ,,păzească” pe cineva și să raporteze și tot nu-i ușoară încercarea de a părea natural, binevoitor, îngrijorat și doritor în a da ajutor.

Și golul ăsta pe care ei caută să și-l umple cu a face rău nu-i numai din partea materială a vieții, partea pe care o știe și o conștientizează. Golul ăsta este în sufletul lor. Ei nu sunt iubiți, și dacă sunt, ei nu pot să simtă asta și nu-și vor da seama până nu-și vor strica relația pe care și-ar dori-o din sufletul dar… sufletul lor este gol. Din cauza golului din suflet ajung să creadă că beneficii materiale sau cine știe ce servicii le vor împlini așteptările. Nu vor realiza decât că nu le va împlini nimic și probabil vor inventa noi căi și noi planuri. Să ajungi să trebuiască să suporți uneori chiar ,,prostia” unor neștiutori în domeniu, să-ți bați nervii și să te chinui să-i înveți chiar dacă vezi că nu se prinde nimic de ei, pentru că trebuie să afli niște răspunsuri, arunci în discuții subiecte, sugestii, etc., și ce să vezi? ,,proștii” nu se prind și nu dau răspunsurile pe care ei le așteptau. Ce beneficii să capeți ca să merite atâta muncă și bătăi de cap? Mie nu mi se pare ușor nici pe prostul să faci mereu dar să mai și minți și să ai pretenția să fi crezut. În categoria asta deja sunt intrate niște ,,coincidențe”, una sigur, nu știu câte ajutoare a avut.

,,Viața este darul lui Dumnezeu pentru noi. Modul în care o trăim este darul pe care noi îl facem lui Dumnezeu” este un citat minunat de care se pare că nu suntem conștienți. Se zice, și sunt convinsă că așa este, că fiecare ne naștem cu câte un har, cu câte un talent și nu ne rămâne decât să ni-l descoperim. Ei nu realizează câtă viață pierd prin timpul alocat a face rău în speranța vreunei satisfacții sau bucurii iluzorii. Aia nu este bucurie este boală care nu va umple în niciun fel golul din suflet. Cei care promit beneficiile și care probabil, sigur, au făcut alegeri în viață pe care le regretă nu cred că ar recunoaște vreodată că le lipsește ceva. De obicei cei care fac alegeri având la bază materialul, și le numără și nu-și dau seama că lipsesc cele din suflet… unii și acum mai zic că sunt prostii.

Dacă eu aș începe să găndesc despre ei cum ar gândi omul care nu știe de Dumnezeul din el, aș gândi în termeni de supărare, ranchiună, resentimente, pe alocuri ură poate fi. Cum eu știu că emisiile mele îmi vor aduce situații de viață care mă vor face să le retrăiesc și să le retrăiesc și mai intens, spun stop. Nu vreau să emit decât ce vreau să primesc. În rugăciuni îl rog pe Dumnezeu să le insufle Iubire necondiționată și Lumină Divină în suflet și în inimă. Mai ceva ani, mai mulți ani în urmă mi-aș fi dorit să pățească la fel dar… că nu-s bune emisiile astea este una, partea și mai frumoasă este că întrezăresc un bine foarte mare pe care mi l-au făcut ei cu aceste ,,activități” făcute de oameni cu pietre în loc de inimi.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Poate este bine să menționez că articolele din acest an sunt în ordinea în care cineva vrea să facă ceva pentru sănătate și pentru bine și foarte bine în viața sa. Am făcut introducerea pentru că acest ,,merit” trece dincolo de hrană și dincolo de aceea gândire pozitivă despre care se aude mai des. De fapt nu există gândire pozitivă și gândire negativă. Există emisii de tip gândire și trăiri și convingeri: ce emiți vei emite și mai mult. Dacă zici că ești om bun și nu faci rău nimănui dar conform convingerilor, celor moștenite din tradiții, etc. nu consideri că meriți să ridici fruntea la Dumnezeu și să-i spui ce-ți dorești pentru că trebui să fim umili, cu capul plecat, etc, nu vei avea prea multe reușite nici în sănătate și nici în viață.  

De mult se știe că nu genele generează boli, că nu se moștenesc boli ci sisteme de gândire (eu le zic șabloane), de convingeri, de frici, sentimente, etc. Aceste șabloane emise, la întoarcere activează genele care ne procopsesc cu ceva neplăceri sau boli în funcție de cât de mult te-ai prețuit și cât de mult l-ai conștientizat pe Dumnezeul din tine.

Azi am avut un moment în care iar am zis că ,,Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții” și eram gata să găsesc motive pentru care ,,sfinții” puneau bețe în roate doar ca să vadă ,,cineva” scrisul. Spun asta pentru că seamănă foarte mult cu învinuirile ,,fabricate”. Posibilitatea de a nu putea să fie obiectiv și atunci i s-a întunecat judecata deschizându-se către a face rău, este destul de mică. M-am oprit din a analiza pentru că nu merita dar m-a dus cu gândul la ,,nu merit”. Acest ,,nu merit” poate a fost moștenit din generații sau învățat din scoală sau din mediul în care a trait. Pote fi în legătură cu acele credințe de umilintă pe care cei mai mulți încă sunt convinși că trebuie să le aibă. Poate și sigur a fost faptul că neștiind de Dumnezeul din om, omul de-a lungul veacurilor a tot considerat că este nevrednic în fața lui Dumnezeu.

Cui i se aducea injurii probabil avea această credință și astfel în munca pe care o depune ar fi cam greu să-i recunoască cineva bunele intenții, profesionale, obiective, etc. pentru că ecoul îi aduce aceste evenimente în care să realizeze că ,,nu merit” să mi se recunoască munca.

Sunt multe materiale, cărți și pe net, care fac corespondența între cauzele subtile și bolile aferente (vorbind numai de boli).

Cauzele subtile sunt crezurile, sentimentele, emisiile în general. Prin anii o mie nouă sute șaizeci, un ,,băiat” deștept a găsit că poți obține răspunsuri în legătură cu ce credințe ai sau nu prin intermediul corpului, se numește testul muscular (se găsesc mențiuni pe net, s-au dezvoltat multe terapii complementare care se bazează pe această descoperire). La întrebări precise corpul știe și îți răspunde dacă ai credința că ,,nu merit să fiu iubit”. Am dat exemplul ăsta pentru că multă cerneală a curs în drumul de a găsi explicații în multe domenii ale vieții și mai ales când este vorba de relații. Dacă ai o asemenea credință, nici personal și nici professional nu vei avea parte decât de situații în care să zici iar ,,nu merit să fiu iubit”. Și dacă vorbești doar de conștient faci o mare greșeală pentru că sute de ani omul s-a văzut nevrednic de iubirea Domnului și s-a transmis și ai moștenit ,,nu merit să fiu iubit”.

În cazul neplăcerilor mai ușoare, nici nu trebuie să te uiți mult pe lângă tine și să vezi că nu ai realizat ce ar fi trebuit (considerai tu că trebuia) și te și ia durerea de cap. Ca să dai totuși vina pe cineva cu care ești pe ,,lungimi de unde asemănătoare”, cred că se întâmplă să te înțeleagă greșit așa cum, dacă se ,,strâmbă” oglinda la tine iar o furi. Este posibil ca acestea să fie simțite mai mult de către cei care și-au făcut o idee despre aceste unde, gânduri, emisii, ecou, etc.

Mai era un banc care spunea că să nu-i spui lui x bancuri vinerea că râde duminica în biserică, sau te trezești cu nasul în batistă cu ceva semne de răceală dar… îți dai o palmă peste frunte abia după câteva zile realizând că aceste stări au o cauză și trebuie să o găsești pentru că ,,luatul” așa zisei răceli, la mine, este exclus. De când mă știu niciodată nu am fost de acord cu ,,luatul” bolilor mai ales al răcelilor, gripelor, virozelor, etc. Și se pare că am avut dreptate. Acești paraziți: viruși, fungi, ciuperci, țînțari, muște, gândaci, etc. indiferent cât sunt de mici sau mari au viață în ei (spirite sau ce mai au ei), sunt atrași de vibrațiile cele mai joase. Vibrații joase sunt din categoria resentimentelor, neprețuirii de sine (nu merit), vinovăției, a rușinii. Toate plasele de țânțari de la ferestre contra lor și a altor zburătoare, gândacii de bucătărie, muște, molii și tot ce ar mai putea intra în casă, sunt contra acelora care sunt atrase și aduse de vibrațiile joase a celor din casă.

Conștientizate unele convingeri, la care nu te gândești în mod normal, îți pot face mult bine… este foarte puțin spus. O convingere, ca ,,nu este posibilă bucuria…” rostită sau gândită într-o fracțiune de secundă după o bucurie mare, îți aduce, în foarte scurt timp situația în care să-ți spui că ai avut dreptate. Dacă nu ai idee de convingeri spui ca toată lumea, că viața e și sus și jos și mai ai un motiv de analiză, critică, supărare și altele. Dar când realizezi pe moment ce ai făcut și vezi în timp urmările conform ziselor, mai greu să te convingă cineva că emisiile tale se duc în neant și de acolo mai departe.

,,Vinerea în biserică” se iscă o situație în care trăirile pot fi la polii opuși, când jos, când sus și cea mai simplă cale este să crezi doar în polul cel mai defavorabil, nu ești convins dar cauți semne care să îți dea dreptate. ,,Duminica” te trezești cu palma peste față când ai realizat credința care te sabotează: ,,nu merit…”

Poate voi continua cu convingerile pe măsură ce îmi vor ieși în cale.

De data asta sar peste ,,coincidențe”, desi mai sunt o groază și de groază pentru că vreau să rămân cu imaginile minunate a celor inserate după eliberarea credințelor nașpa de ,,nu merit…”.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

În căutare de răspunsuri la întrebări legate de starea de sănătate am găsit o carte a unui băiat deștept, neamț după nume, care a devenit imediat pentru mine un fel de Biblie: ,,Hrana vie – o speranță pentru fiecare”. De ce căutam altceva decât poteca bătătorită a stiințelor oficiale? Întâi pentru că mama ne rezolva problemele mai ușoare, ne-a dus și la doctori, și cu tratamente mai băbești, ca să zic așa, dacă ceaiurile însemna băbesc. Pe urmă am aflat în timp util că sunt boli care se ,,plimbă” în corp, culmea este că am aflat din materiale ale medicinii alopate. Nu-mi surâdea ideea de a da din una în alta. Dar ce m-a dus pe drumul neoficial a fost ideea că de când a lăsat Dumnezeu omul pe pământ și până acum am fi dispărut de mult ca specie dacă ar fi trebuit să supraviețuim doar datorită medicinii oficiale. Nu am fost lăsați în peșteră cu masa de operații, apele de gură mai nou apărute si toate substanțele care mai de care mai ,,indispensabile”. Poate sunt foarte utile, unele operații chiar dătătoare de viață dar, în afară de cazurile de urgență, de ce s-a ajuns la ele? O modă este să se vorbească de poluare, alimentele care nu-și mai iau nutrienții din sol care este vlăguit, schimbările climatice, etc. dar cine își dă seama că de toate astea beneficiază toți dintr-o casă și fiecare este posibil să sufere de altă boală… deși au mâncat din aceași cratiță? În cazul în care se vorbește de stres, cum ajunge stresul la organul în suferință?

Cartea de care vorbeam povestea de vitaminele și enzimele din mâncare. De vitamine auzisem dar de enzime, doar de cele din stomac. Nu-mi place să-mi complic existența, departe de mine studiul medicinii, am înțeles că vitaminele au formule, care se pare, pot fi reproduse în laboratoare, adică de om, pe când enzimele nu, nu pot fi fabricate. Mi-am imaginat că aceste enzime pot fi ca o îmbrăcăminte pentru orice metal sau alt element de care corpul are nevoie. Nu pot fi fabricate și ele sunt și partea vie din hrană. Unde le găsim? În hrana vie, adică neprocesată: nefiartă, nepasteurizată, negătită. Mai încoace am citit despre câteva descoperiri (Bruce Lipton) destul de importante și care spuneau că pe membrana celulei sunt niște receptori și canale care dă voie să intre în celulă hrană și să iasă din celulă rezidurile. Receptorii închid sau deschid aceste canale. Un motiv pentru care ordinul este de închidere a canalelor este acela că hrana nu este vie. Fără hrană și cu reziduri neevacuate, celula suferă. Un alt motiv pentru care canalele se închid sunt substanțele care ajung la ea comandate de creier, glande și cine mai ,,primește” comenzi în urma oricăror trăiri în afară de bucurii, fericiri, iubire, recunoștință și altele cu vibrații înalte. Hrana căreia nu i se dă voie să intre în celulă unde se duce? Se duce în ateroame (parcă așa le zice la ce se depune pe vasele de sânge), colesterol (care este mult și la cei slabi), în grăsime, alte substanțe care produc neplăceri în organism. etc. Poate fi un punct de plecare spre grăsimea depusă și care revine de cele mai multe ori după orice cură de slăbire.

Și enzimele aduse din hrană și cele din organism nu trăiesc în organism în mediu acid (un mediu cu toxine). Iar enzimele din hrana vie mor dacă sunt pregătite, gătite la temperaturi mai mari (între treizeci și șaptezeci de grade Celsius – depinde de hrana și de sursa scrisă) adică mult sub o sută de grade celsius. Am găsit zeci de tabele în care sunt descrise legume, fructe, verdeață, semințe, etc., în dreptul fiecăreia scria la ce folosește, fiecare ce vitamine, ce nutrienți conține. Mai puțin sau de loc era menționat faptul că acestea sunt conținute dacă hrana era vie sau procesată. Ani de zile am citit de foarte multe tratamente naturiste care au dat rezultate acolo unde nu prea erau speranțe. Această hrană vie are un cuvânt greu de spus dacă ținem cont de faptul că acele suplimente alimentare care sunt făcute corect, adică sunt naturale și presate la rece, pot rezolva foarte multe neplăceri uneori chiar grave.

În mod normal aș fi început articolul cu plantele medicinale, ele fiind ,,găsite” de mine într-o carte care, pentru că până acum nu am citit Biblia, am numi-o tot un fel de Biblie dacă nu chiar prima. Și plantele medicinale intră în categoria hrană vie și sunt foarte utile în suplimente alimentare și sunt absolut minunate ca și băi și cataplasme în boli foarte grele.

Aud mai des în ultima vreme, referitor la supraponderali, expresia ,,corpul opune rezistență” sau ,,ia-ți corpul de partea ta” ca să nu mai spun de deja anticul ,,rețete personalizate”. Ca expresii minunate sunt și cele în care ,,corpul își ia minerale și ce are nevoie, nu trebuie să-i dau eu”. Cine este corpul, de unde și mai ales cu ce își ia minerale și ce mai are nevoie? Noi suntem formați din celule care sunt formate din atomi, partea vie din celule și plante fiind o altă formă pe care o ia Dumnezeu, atomii ,,funcționează” după niște Legi, cea mai puternică fiind ,,gândul” omului, adică emisiile lui.

Bine intenționați sunt și aceia care consideră omul ca pe un sac: cât mănânci atâta te îngrași. Dar tot ei vorbesc de voință: cât, când, cum să mănânci. Ok, dar sacul nu are voință, el nu știe cum să-și distribuie hrana, și de ce ar face-o? Ar trebui să mai fie ceva și este în afară de cantitatea de mâncare.

Hrana vie are o vibrație înaltă și face foarte bine în sănătate și în gândire ajută foarte mult dar… când celelalte vibrații pe care le emiți: frică, supărare, regrete, furie, ranchiună, dezamăgire, etc. se reîntorc aducând cu ele evenimente care să te facă să le retrăiești, ele sunt cu mult mai multe decât hrana ta, pastilele de slăbit, gimnastica pe care o faci și orice voință îți impui. Acestea constituie, în afară de hrană nevie, toate celelalte motive pentru care se închid canalele de primire a hranei și evacuare a rezidurilor. Acest proces este cumva la scară macro, adică la nivel de celulă microscop și ce se poate vedea. Că omul nu este un sac și mâncarea contează dar nu în totalitate o spun toate căderile care vin după vindecări, slăbiri cu rețete ,,personalizate”, etc.  

,,Corpul opune rezistență” dacă nu-i dai viață din hrană și nu-i dai ,,viață” din gânduri și sentimente.

Din dorința de a nu plictisi am lăsat doar câteva idei dar de fapt sunt lucruri care ne țin în viață și care ne-ar scuti de cele mai multe dintre neplăcerile ei.

Din șirul ,,coincidențelor” sunt și câteva destule persoane care mi-au solicitat să intre în rețeaua mea la MLM. Încercasem la cîțiva să le povestesc despre hrana vie, respectiv suplimente, dar fără succes. Binele nu și-l poate atrage cine este pe vibrații mai joase. Și dintr-o dată am solicitări. Am dat curs dar știam intențiile sunt cel puțin dubioase pentru că nu aveau nici încredere și nici nu păreau că vor ceva informații. Acest gen de rețea presupune și colaborări, amiciții și probabil ca și în alte cazuri sperau (sub influența rețelei ,,nezâmbitului” la… ei știu ce.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Bine ar fi fost să fi știut să-mi pun pe aici și poze de care vreau și mai ales de unde vreau dar o să reînvăț să fac și asta…

Când am hotărât titlul articolului am uitat complet de 8 Martie. Am vrut să le păstrez pe amândouă și am început articolul când nu este 8 Martie, și-l voi termina pe 8 Martie. Așa leg ceva din amândouă și din Bine și din 8 Martie.

Bine era că  aveam o zi libera! De când mă știu m-am bucurat de ziua asta… cumva din interes, ha, ha! Mai am ceva făcut din interes? Nu cred! La școală era zarvă multă înainte de 8 Martie cu strângerea banilor, pentru cadouri la invățătoare, profesoare, diriginte, dar interesul și bucuria era că… nu ne asculta! Nu ne scotea la tablă și erau foarte drăguțe cu noi. La serviciu când am ajuns, m-am bucurat și de ceva atenții, flori și felicitări, dar interesul și bucuria erau că… femeile erau libere în acea zi și ni se da și o sumă de bani. Cred că am lucrat vreo două zile de 8 Martie dar tot cu bucurie pentru că lucrările dacă apăreau se amânau, ședințe dacă erau noi nu participam iar dacă vreun termen era scadent se ,,uita” de el până a doua zi. Deci Bine era că  aveam o zi liberă!  

Cel mai Bine și minunat era când eram chemată la serbările copiilor mei date în cinstea mămicilor. Erau bucurii cu lacrimi de la minunile mele pe care îmi este greu și nu știu dacă reușesc să le descriu la adevărata lor valoare. Dar și așa simțeam că ei sunt vedetele, că ei sunt sărbătoriții indiferent de programele artistice pe care de dezvoltau. Mai târziu când au devenit adulți îmi aduc flori… încă sunt surprinsă și tot îmi este greu, să percep această sărbătoare ca fiind ziua mea, și să mă simt îndreptățită să fiu sărbătorită ca în ziua mea de naștere. După revoluție când au ,,înflorit” rețelele de socializare (bine că nu am mai multe) mă bucur de poze, de culorile care îmi apar în fața ochilor, de muzică, da, asta mă încântă cel mai tare dar asta mi se întâmplă în orice moment din zi și din noapte când muzica îmi atinge sufletul. De toate astea mă bucur, totuși când ascult muzică despre mămici toate emoțiile mele se duc la mami meu care nu mai este printre noi…

Bine este când ne urăm primăveri frumoase și fericite, iubire și realizări… este frumos! Bine este să ne bucurăm de urări și de fiecare zi, a oicărui anotimp, chiar dacă nu este din primăvară.

Bine este să faci un lucru bine. Bucuria lucrului bine făcut, expresia o știu de când mă știu, este reală și cred dorită ori de câte ori facem ceva. Că învățăm să facem ceva, că facem, toți ne dorim să facem bine. Binele ăsta poate fi tradus și în foarte bine și mi se pare normal.

Bine este pentru fiecare om în altfel. Câte suflete sunt atâtea noțiuni de Bine există. Nu vreau să amintesc de profesorii și părinții care considerau că Binele trebuie făcut cu bățul și cureaua. Bine făcut cu forța? Binele impus? Mai sunt însă cei care cred că ,,știu eu cel mai bine ce este Bine pentru tine” chiar cu riscul ruperii relațiilor și instalării neîncrederii. Oare beneficiile primite sau promise merită să-și asume aceste riscuri? Sau te consideră om atât de prost să nu te prinzi că ești ,,păzit”? Pomenind de ecou, uneori le iese dar nu pentru că și-o doresc ci pentru că tu fiind îndreptat către Bine, gândindu-l și simțindu-l, ți-l atragi. Nu știu cum cei mai apropiați gândesc că la o ,,fragedă” vârstă ei pot și sunt îndreptățiți să te păzească de Binele pe care îl consideri tu că este pentru tine… Dar ei doar vor aștepta, vor veghea… nu vreau să fiu lângă ei când se vor ,,trezi”.

Binele făcut cu așteptatre nu se întoarce ca bine. Aud mereu cât bine au făcut unii și nu a fost nimeni recunoscător ba chiar li s-a înapoiat opusul. Aici este ce nu vor unii să înțeleagă din ecou. Ce emite mintea, în ce procent, și în ce procent emite inima care așteaptă recunoștință, așteaptă laude, așteaptă ceva foloase, beneficii, etc.? Dacă aștepți sau speri la laude, foloase, beneficii, vei aștepta și vei spera și mai mult.

Că nu mor de dragul criticii, am mai scris. Poate am eu în gând doar o idee din ce este critica și pe unde ar putea face ea bine, se poate și asta. Cu ce nu sunt însă de acord este acea critică făcută din șablon. Înveți la o școală cum ar trebui să fie un lucru, cum ar trebui să se facă un lucru și faci un șablon pe care înșiri unele sub altele caracteristicile pe care obiectul criticat trebuie să le îndeplinească, la capătul fiecărui rând de caracteristici ai un loc gol pe care pui din pix un x sau o bifă. Mai greu îmi este mie să pricep de ce golurile sunt nebifate la caracteristicile îndeplinite și sunt bifate doar la cele neîndeplinite, de ce aceste șabloane sunt făcute în așa fel încât pot fi completate și de roboți? De ce mi-am stricat eu ochii în seara asta citind niște Cronici făcute de ,,specialiști” care sigur erau roboți? Ce au scris ei se putea programa pe calculator deși era un domeniu în care majoritatea lucrului făcut era constituită din… emoții, rezultatul trebuia să fie în mare parte tot emoții! ,,Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții.” Mi-a venit în minte această zicere gândindu-mă că ei, roboții, nu ar fi putut niciodată să facă ce au făcut cei criticați și totuși încercau să desființeze în țara asta o muncă făcută cu mai mult sau mai puțin profesionalism dar făcută cu intenții bune și mai ales cu emoții și pentru emoții. Deci până la autorități, aprobări, buget, etc. ,,roboții” demolează în numele… școlilor prin care au trecut. Binele dacă ar fi văzut mai des și chiar căutat, acolo unde sigur este, în țara asta mult mai bine ne-ar fi.

,,Să nu faci ce face popa, să faci ce zice el”: nu-mi place critica dar m-am trezit criticându-i! Ce am eu de învățat d-aici? Aflu mâine…

Din șirul ,,coincidențelor”, cităm niște sugestii, două sonerii și un mesaj. Încântată pentru o vacanță despre care nu știau decât cei din familie, spun totuși unei ,,college”, pe care oricum o bănuiam, în ultimul moment înainte să plec. Foarte încântată îmi povestește ceva frumos despre unde voi ajunge și despre… două adrese a doi foști, dar încă destul de influenți, din aceia cu galoane. M-am cutremurat de groază și mai mult de greață, i-am spus că nu vreau să aud și am plecat. Bineînțeles că în vacanță în două zile diferite primesc două telefoane ce nu aveau prefix cunoscut, era prea frumos cu ai mei ca să mă enervez. Culmea nesimțirii a fost un mesaj pe telefon, de la două sute și cincizeci de kilometri de locul meu de muncă, o colegă doar de bună ziua, cu solicitare de adresă unde stau motivând o eventuală vacanță care, nu a vut loc niciodată și nu ar fi avut nevoie niciodată de adresa mea pentru vacanțe, ea descurcându-se foarte bine pe site-urile de profil. Toți în rețeaua lu’…

Bine este azi de 8 Martie să ne bucurăm de flori, de soare, de puii noștri minunați și de toți fluturașii, iepurașii, ghioceii și găzele ale căror poze sunt pe felicitări, filmulețe și urări de La mulți ani!

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Și alte gânduri. Zilele astea ,,s-a tot izbit de mine” o zicere a unui foarte dur personaj de film și anume Doctor House. În puținele momente ale personajului în care își permite să fie și altceva decât doctor a zis ceva de genul, nu-s exact cuvintele lui:  ,,când ai avut parte de mâncare cu chili mult, nu mai vrei și altceva”. Am ascultat ceva care altădată ar fi meritat toate aplauzele, de data asta doar poți aprecia jumătate, adică munca, intenția și chiar niște trăiri dar  atitudinea era ceva la care nu te așteptai: vă tai capetele pentru că… așa scrie! Vorbind de iertare, se pot ierta toate cele lipsă de mai sus, fericirea este că am avut parte altă dată și de ,,mâncare cu chili mult”.    

Mi se pare că punerea în balanță a iertării aste ca și cum ai îndoieli de Legile Divine. Bine, asta în cazul în care ai idee care sunt ele. Legea Divină este aceea în care primești ce ai dat, a ecoului. Dacă socotești că trebuie sau nu să ierți, adică cineva ți-a greșit, iertare ar trebui să ceri de la Dumnezeu care a dat Legile: ți s-a greșit doar pentru că tu ți-ai greșit anterior momentului. Multă vreme îmi da cu virgulă zicerea în care dacă primești o palmă să-i arăți și celălalt obraz. Nu-mi trecea prin cap să sar la bătaie dar nițel l-aș fi zgâriat pe față și mai repede aș fi fugit, ziceam eu. Prin prisma celor învățate mai încoace, o palmă primită înseamnă și este, o atenționare, este ecoul a câte ,,palme” ți-ai dat tu până acum? De câte ori te-ai desconsiderat că: nu ai fost suficient de bun, de curajos, de… așa cum ,,ar fi trebuit, cum face lumea, cum ar fi fost bine, etc., așa cum trebuie”?

Sunt mai multe reprezentări ale iertării și mă refer la citate care au și poze cum le zic eu. Multe se referă la un bolovan pe care îl tragi din greu, se vorbește de funiile care ne leagă de trecut și ne împiedică să înaintăm, etc. Eu nu am decăt reprezentarea unor neplăceri care vin și tot vin și tot vin. De ce? Păi conform cu Legea căreia eu îi zic Ecou, orice aș simți despre momentul pe care nu pot să-l iert îmi aduce alte neplăceri în care să simt ce am simțit în acel moment. Pe cine mă răzbun eu? Mai există și varianta în care cei care urăsc, blesteamă, poartă ranchiună, etc. vor primi neplăceri de la și mai mulți (alții sau alte situații) în care să urască și mai mult, să vrea să se răzbune și mai mult, și tot așa. De ce se zice că Dumnezeu are grijă de ei? Pentru că, dacă cineva a greșit cu intenție, acea intenție îi va veni s-o retrăiască din mai multe părți și mai intensă.

Ce este mai greu este că atunci când zici sincer ,,nu pot să iert”, vei avea parte de neplăceri care vor fi greu de rezolvat pentru că vei simți mult și intens pe ,,nu pot să…”, se zice că Universul nu cunoaște cuvinte și vibrația cea mai intensă va reveni. Vei deveni neputiincios și stima de sine și încrederea în sine va scădea și poate nu vei simți că este de la ,,nu pot să iert” dar vei rosti mult mai des ,,nu pot să…”

Sunt multe situațiile în care spunem că nu meritam asta, și multe sunt grele dar dacă ne gândim de câte ori am zis că nu merit, că ,,nu pot eu să am bucuria asta”… asta însemnând că te-ai îndoit de Dumnezeul din tine și acum retrăiești nu merit, p-aia cu bucuria poate n-o mai spui!

Emisiile (convingeri, gânduri, sentimente) noastre se împart și ele pe benzi de frecvențe, eu le zic șabloane. Un șablon de gândire care nu se armonizează cu simțurile adică nu vrei să ierți (sau nu poți) dar inima spune altceva, poate aduce suferința genunchilor. Boli, neplăceri, situații nașpa… dar și bucurii noi le atragem, de ce ne-am complica cu neiertarea în loc să găsim locul unde să nu mai avem nimic în comun cu generatorul de neiertat? S-ar putea și sigur acest ecou să nu știe dintre bărbat și femeie care trebuie (chiar e greu să treci de la faza umană la ecou) să facă un pas și atunci la oricare pot reveni simțămintele momentului de neiertat dar… din alte situații, alte personae și posibil bolile aferente fiecărui șablon.

,,Coincidentele” care nu s-au terminat nici pe departe, vor aștepta (din fericire pentru ei) la infinit ce așteaptă ,,făcându-și treaba”, într-un caz nefericit se vor impiedica de necazuri în care să tot aștepte sănătatea, vindecarea, restabilirea, abundența, etc.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Cred că acest articol va avea mai multe volume, voi menține titlul dar voi pune o cifră la el. Asta pentru că de foarte multă vreme aud expresii (și probabil voi mai auzi) care sunt de cele mai multe ori ,,scuze” pentru gândiri, fapte, vorbe, etc. În funcție de cine le rostește și de cât de multe știe, șirul lor este mai scurt sau mai lung iar la fiecare expresie se adaugă altele care ,,lămuresc” pe cele anterioare. Acum vorbesc, de fapt scriu, referindu-mă mai mult la partea aceasta mai nou apărută de ,,dezvoltare personală”, care ne învață și ne oferă terapii, indiferent că este vorba de oameni sau de cărți.

Între cele care m-au intrigat foarte tare a fost cea care se referă la Lecții. Bine, lecțiile în școală, nu au fost niciodată prietenele mele, ha, ele totuși intrigându-mă mai puțin.

Pornind de la unu și doi din articolele anterioare, îmi explic sau nu expresiile cu pricina, unu înseamnă că în fiecare om există Dumnezeu pentru că Dumnezeu sau Universul este Tot, este suportul cu toate particulele conținute și cu legile care le materializează, le unește și le separă și doi înseamnă Putearea dată omului (gândul este cea mai puternică forță din Univers – nu am zis eu) de către Dumnezeu: vibrațiile emise de fiecare celulă (atom) din el, structurează tot Universul aducând evenimente și situații de viață care să-l facă pe om să retrăiască multiplicat (ecoul) vibrațiile emise.

Din infinitatea de particule cu structurile lor cu tot, după care legi și în ce formă ajung aceste Lecții la noi? Culmea este că acest gen de expresii sunt folosite și de către cei pentru care există doar ce se vede. Deci: cine stabilește ce sunt aceste Lecții și cine stabilește care este conținutul lor, tema care ni se cere. Dacă dau cu piciorul într-un câine și mă mușcă înseamnă că mi-a dat o Lectie? Dau cu piciorul în câine pentru că îmi este frică de el, primesc mușcătura care mă face să-mi fie și mai frică (și nu doar de câini). ,,Unele Lecții nu pot fi predate, trebuie să le înveți singur.” – am găsit scris. Unde să le caut? Sau mai bine zis ce să caut? Deci, nu știu ce să învăț… Partea aia cu ,,sufletele noastre au fost aduse pe pământ ca să învățăm Lecții, pământul este cea mai grea școală pentru suflete” mă bate rău de tot. A mai căutat cineva și alte școli prin Univers? Să zicem că este singura, de ce școală și nu orice altceva? De ce nu am fi fost aduși pe pământ pentru a învăța (dacă tot trebuia să învăț ceva) bucuria?

Am auzit-o și pe asta: eu (sufletul meu) am decis să vin pe pământ, eu mi-am ales mama și mi-am ales suferinta, în țara asta și în orașul ăsta. Poate așa este dar cum poți fi sigur (cine a zis, cine a scris, a fost martor cineva la alegerea mea?) și mai ales, în ce fel te poate influența, în deciziile pe pământ, ca să memorezi chestiile astea? ,,Orice entitate a ales să vină aici.”… să înțeleg că toate entitățile sunt niște proaste care vor să sufere învățând, că nu mereu este o bucurie să înveți sau și mai rău, toate se consideră proaste și vor să se deștepte.

,,Am învățat lecția.”, asta spun și nu mai dau cu piatra în câini, dar în oameni pot? Mai ușor ar fi să scap de frică (nu se face chiar repede dar nu-i imposibil) pentru că doar ea face să mă apăr dând cu pietre. Că trebuie să integrez durerea (nu fizică) ca să mă vindec, asta mi se pare mai mult de umplut pagini. Ce să integrez în celulele și atomii mei aș înțelege pe bază de imaginație, dar de ce ar însemna asta vindecare? Apreciez munca de a dezvolta teorii conform statisticilor în urma cercetărilor îndelungate, multe pagini și vorbe ies de aici, multe job-uri și pâini de mâncat…

,,Viața îți dă multe Lecții. ” Dacă ai un necaz și îl numești Lecție, cine este viața ca să ți-l trimită?

Uitasem de ,,Testele” la care ești supus pentru a evolua. Singurele teste pe care le știu sunt cele din școală. Cum se formează un Test, cine este profesorul, din ce material este format Testul ca să cuprindă zeci de pagini în urma cărora cine îmi spune dacă am evoluat sau nu?

,,Pedepse”. Dacă Puterea mea este de a structura Universul ca să-mi aducă ce am emis, cine mai poate fi în exterior ca să mă pedepsească? M-am considerat umilă și fără merite importante? Am trăit ulterior situații în care am fost umilită și nedreptățită. Dumnezeu mi-a dat Puterea să îmi atrag situații în acord cu ce emit: dacă mă consider demnă de lucrarea Lui și mă bucur de cine și ce sunt voi atrage situații în care să mă bucur și mai mult și în care voi fi apreaciată.

,,Viața este durere!” Pe bune? Cu ani în urmă când m-am opus unei situații foarte dure și mi-am luat sănătatea în mâini, am făcut-o convinsă fiind că Dumnezeu nu ne-a făcut pentru ca noi să suferim. Tot ce am mai ,,tras” de atunci s-a dovedit a fi fost rezultatul emisiilor mele anterioare conforme cu ale celorlați: omul e păcătos, mic și fără putere în comparație cu Dumnezeu cel atotputernic, să îți fie frică de Dumnezeu, etc. etc. Până la urmă, a venit vremea în care să zic că Dumnezeu nu ne-a făcut pentru ca noi să suferim, am avut dreptate.

,,Viața este o sinusoidă, când sus când jos” – nimic mai fals. Pe măsură ce treceam de necazuri și le conștientizam ca fiind atrase de mine, atrăgeam cărți, filme, documentare, care să-mi confirme că viața poate fi minunată și într-adevăr nu suntem lăsați pe pământ ca să suferim. De curând am aflat o expresie pe care o intuiam: viața este ca o spirală care poate urca! Am spus într-un articol anterior că atâta timp cât credeam că după bine vine rău, așa se întâmpla în viața mea. Deci tu alegi ce vrei să crezi. În funcție de alegerile tale îți va fi viața chiar dacă va trebui să mai citim pentru a ajunge unde dorim. Indiferent cât va trebui să mai lucrăm cu noi, este totuși o bucurie convingerea că pot doar să urc pe spirală în bucurii și reușite.

,,Vindecare (nu fizică)”. Asta este pe undeva pe lângă iertare. Și vindecarea și iertarea se pot elibera prin mai multe sau mai puține vorbe, cu terapii (complementare) mai mult sau mai puțin binefăcătoare, totul pleacă de la intențiile pe care le emiți.

Și vindecarea și iertarea de sine sau a altora, implică uitarea ,,răului” suportat. Cred că și ăsta este un motiv pentru care am atras toate materialele care m-au învățat despre Univers, atom și Puterea adică ecoul: am o memorie ceva mai bună decât mi-ar trebui ca să iert. Și totuși, de foarte multă vreme eu nu mai am nimic de iertat (poate pe alte nivele decât cel conștient – dar pot să le elimin – aici intervine ceva ce creierul poate face, se învață). Ani sunt de când mi-am promis că nu mă voi mai lăsa supărată și motivele de supărare sunt din ce în ce mai puține, lăsând locul motivelor de bucurie. Ca un om ce se consideră cu Dumnezeu în el, consider că merit și pot să aleg eu unde, când, etc. și cine să fiu.  

Uneori cu regretele este mai greu dar Lazarev zicea că regretul momentului este cel mai mare păcat, iar retrăind momentul ți-l proiectezi în viitor și îl vei retrăi multiplicat, adică iar vei regreta. Păcatul, nu există păcat dar așa era scris, este că regretul înseamnă că ai desconsiderat Legea lui Dumnezeu (eu îi zic ecou) care a făcut ca lucrurile să se întâmple așa și consideri că putea fi altfel. Probabil este în fișa postului de mamă să simt ,,nefăcutele” mele.

,,Dumnezeu îți dă dar nu îți bagă în traistă.” Dacă el zice (îți dă Puterea) că poți să te bucuri de tot ce vrei dacă acum te bucuri de tot ce ai și tu vezi că ai (ca mai sus) doar durere, lipsuri, gol, și procese care duc la rău, ce îți bagi în traistă?

Din șirul ,,coincidențelor”, de data asta buclucașă este o bifă care îmi era necesară și care putea fi pusă într-un interval stabilit. Cine avea galoanele și putea să o pună, intenționat, a făcut uz de tot ce se putea ca ,,scuze” și nerăspunderi la mesaje pentru a nu o pune. Mi-am dat seama imediat că nu am ce face dar m-am plâns la un coleg și o colegă. Ambii foarte ,,binevoitori” m-au îndemnat să mă duc (cu pârâtul desigur) la n+1. Normal că nu m-am dus, toți erau din rețeaua ,,nezâmbitului”. Ulterior, acest n+1 spunea: ,,nu pot să-i dau un ban în plus, pentru că, nu am de ce să-i iau din ce are” ?!?!

Până data viitoare: Lumină în suflet!