puterea de a merge mai departe. de a lasa totul in urma si de a te uita numai spre viitor. puterea de a nu trai in trecut. de a nu te lasa prins in trecut. de a te desprinde de el. de a fi tu , asa cum te-a facut trecutul. asa cum te-ai facut tu. sa iei viata in piept. sa lupti cu ea. sa-ti iei problemele in piept. sa lupti cu ele. si sa privesti spre viitor. niciodata spre trecut. oricat ar fi de dureros. si oricat de mult te-ar speria viitorul. puterea de a merge mai departe. fara regrete. si fara sa te opresti. puterea de a te ridica mereu de jos. puterea de a merge pe drumul tau oricat ar fi de greu. fara sa te opresti niciodata…. puterea asta….o ai. trebuie doar sa vrei.
e o intrebare care mi s-a pus si la care pe moment nu am stiut sa raspund. dar am promis ca o sa ma gandesc si o sa raspund… constiinta este…ce este constiinta? m-am uitat in dex…acolo iti da o definitie atat de corecta din punct de vedere tehnic incat nu-ti spune nimic. prin urmare m-am intrebat pe mine….ce este constiinta? …constiinta sunt eu. este cea care imi spune ca exist. este cea care imi spune tot ceea ce stiu in legatura cu existenta mea si a gandurilor mele. …insa , in primul rand , constiinta pentru mine este cea care separa frumosul de urat. Constiinta nu este acea instanta morala care iti spune ce este bine si ce este rau. binele si raul sunt rezultatul ratiunii omului. si cum ratiunea umana are multe greseli , este normal ca binele si raul sa fie niste idei foarte subiective in functie de felul mai mult sau mai putin corect in care gandeste fiecare om in parte. pentru mine binele si raul nu exista. si incerc sa le scot din vocabularul meu. sunt niste chestii atat de subiective incat nu au cum sa existe. de exemplu: unui ucigas i se pare ok sa omoare alt om dar pentru restul umanitatii asta este un lucru rau. si cazuri sunt mult mai multe… prin urmare binele si raul nu au cum sa existe atat timp cat unul poate fi inlocuit oricand cu celalalt fara sa se bage de seama… nu. binele si raul nu exista. exista frumosul si uratul. poate sunt la fel de subiective ca si binele si raul. dar reluand exemplul de mai sus , nu cred ca ucigasul iti va spune ca este frumos ce a facut… diferenta mi se pare mult mai clara aici…frumosul si uratul sunt evident mai usor diferentiabile si mai generale decat binele si raul… …constiinta este cea care il separa pe om de animale. animalele nu au constiinta frumosului si a uratului. omul o are. in concluzie…constiinta pentru mine este cea care face diferenta intre mine si animale…si animalele stiu ce este bine si ce este rau pentru ele…. dar ele nu stiu ce este frumos si ce este urat.
oare in om mai exista ceva din animalul liber care a fost? oare acestei amintiri pierdute in gene a libertatii se datoreaza nevoia pe care o am uneori de a fi liber? de a fugi departe si de a lasa totul in urma macar pentru un timp si de a ramane numai eu cu mine? de a-mi simti vantul in plete? nevoia de a urla asa cum nu am facut-o niciodata in viata asta dar cum stiu ca am facut-o acum cateva zeci de mii de ani cand eram doar un animal….dar un animal liber? sa urlu atat de tare incat sa dau afara tot ce este urat in mintea mea… ce este nevoia asta de a fugi? de unde vine? sa fie revolta libertatii pierdute acum mult timp? de ce revine? mereu ma pacalesc ca am reusit sa scap de ea…dar intotdeauna revine… trebuie sa plec…ca vantul din vama veche… mi-e dor de mare….iar… dar mi-e dor de mare asa cum o vreau eu…..asa cum o vad eu… candva credeam ca o parte din mine a ramas la mare…..acum sunt sigur ca de fapt o parte din mare e in mine… trebuie sa ajung la mare. sa fiu doar eu cu mine…si cu ea. si sa uit de tot. si atunci poate imi voi gasi pentru putin timp libertatea pe care o caut… trebuie sa plec…oriunde…cat mai departe.
nimic in lumea asta nu este destul de important incat sa te faca sa fii trist. cand te trezesti dimineata…la ce te gandesti prima data? este ceva frumos sau ceva urat? te trezesti si te imbraci repede , grabit , stresat de treburile pe care le ai sau iti acorzi 5-10 minute pentru a sta in pat , cu ochii in tavan , si a te gandi la lucrurile frumoase din viata ta? iti place sa ramai singur? sa fie liniste totala? la ce te gandesti atunci? sunt ganduri frumoase sau ganduri urate? multi oameni fug de ei insisi. sau mai bine zis fug de gandurile lor. ce nu inteleg ei este ca gandurile ii vor urmari mereu. pentru ca fac parte din ei. si oricat ar incerca sa fuga de ele , ele tot acolo vor fi. singura solutie este sa le infrunti. sa lupti cu propriile temeri. …si in cele din urma sa le invingi. …nu este greu sa faci asta. nu este nici simplu. trebuie doar vointa. putin curaj. si poate putin ajutor din afara ar fi util…desi puterea de a-ti invinge temerile o avem cu totii in noi. trebuie sa stim sa o cautam. si dupa ce vom reusi sa ne invingem gandurile si nu vom mai avea de ce sa fugim , viata va fi mult mai frumoasa…