Categoria:
Nota: 9
o carte frumoasa. o carte care m-a pus pe ganduri.
credinciosii imi erau indiferenti. le respectam dreptul lor de a se duce la
biserica si de a se ruga. nu aveam nimic cu ei atat timp cat nu incercau sa ma
convinga sa cred in felul in care o fac ei. gandeam ca credinta este un moft, o
chestie pe care poti sa o ai sau sa n-o ai, oricum nu conteaza in viata.
citind cartea asta am descoperit insa puterea credintei. credinta este cea
care l-a ajutat pe omul asta sa reziste 5 ani in inchisorile comuniste. 5 ani de
torturi si umilinte, 5 ani in care a rezistat numai prin credinta lui in Dumnezeu.
cartea asta nu a reusit sa ma faca sa cred in Dumnezeu in felul in care o fac
ceilalti, nu a reusit nici sa-mi schimbe parerea cum ca majoritatea
credinciosilor se duc la biserica precum oile, fara sa stie exact ce se intampla
acolo. ce a reusit insa sa faca aceasta carte a fost sa ma faca sa respect
credinta in sine. m-a facut sa inteleg ca in conditii extreme faptul ca tu crezi
cu putere in Dumnezeu te va face sa rezisti, sa treci mai usor peste incercarile
care ti s-au dat. iar asta nu este putin lucru.
o carte scrisa de un om foarte intelept, pasajele filozofice sunt deosebit de
interesante iar cartea ar merita citita fie si numai pentru ele.
nicolae de la rohia este unul dintre oamenii care au suferit
in comunism. s-a botezat in inchisoare si a purtat cu
demnitate crucea crestina.
spunea el… "daruind din ceea ce nu ai, vei dobandi ceea ce
ai stiut sa dai din golul fiintei tale" – ca si cum… in noi
ar exista latent binele, si facandu-l… l-am scoate din
starea de lenevie…