Categoria:
Nota: 9
stau si ma gandesc ce as putea sa spun despre cartea asta. ar fi multe…
sunt carti in care nu simt prezenta scriitorului, ceea ce este scris este de
sine statator, si sunt carti pe care atunci cand le citesc am impresia ca cel
care a scris acele cuvinte este langa mine si imi vorbeste direct. intre el si
mine se stabileste o relatie atat de stransa incat citind am impresia ca el imi
vorbeste iar eu il ascult.
o carte care ar trebui citita in primul rand de cei care se intreaba de ce
trebuie sa ne pastram valorile nationale, de ce trebuie sa ne mandrim ca suntem
romani; o carte care trebuie citita de toti cei care se indoesc de calitatile
neamului asta.
cu toate acestea nu sunt de acord cu foarte multe dintre lucrurile pe care el
le spune in carte. el este un nationalist, eu consider ca viitorul omenirii
consta in desfiintarea natiunilor. insa trebuie sa recunosc ca, asa cum romanul
are vorba aia ca pana la Dumnezeu te mananca sfintii, asa si pana la
indeplinirea ideii mele nationalismul este un lucru bun si trebuie promovat.
poporul asta sufera de uitarea trecutului, de uitarea motivelor pentru care
ar trebui sa fie mandru ca este roman iar Dan Puric incearca in aceasta carte sa
aduca cateva motive pentru care ar trebui sa ne uitam in trecut si sa ne
reamintim motivele pentru care nu trebuie sa ne fie rusine ca suntem romani,
motivele pentru care trebuie sa intram cu fruntea sus in Uniunea Europeana.
o carte pe care o recomand tuturor.