Dostoievski – Idiotul

Categoria: psihologic
Nota: 9

O carte despre un om care traieste altfel fata de ceilalti din societatea lui. asta
trebuie sa-l faca idiot? Poate ca el e de fapt singurul om normal.
O carte care in final te face sa te intrebi: cine este de fapt idiotul? 

28 Responses

  1. iulia says:

    eu ii dau 10…pentru k miskin a incercat sa fie altfel…si a fost
    altfel pana la capat…pt k a vazut partea buna din oameni dincolo de
    mizerie,saracie,rautate…idiot pt tiparele lumii,lumea kre l-a distrus

  2. victor says:

    asa este đź™‚ 
    este important sa incercam sa fim altfel decat ceilalti…atunci cand
    prin "altfel" se intelege mai buni…

  3. ionut says:

    ce am retinut din aceasta carte este ca atunci cand incerci sa
    fii altfel decat sunt toti ceilalti, sa te impotrivesti
    cursului firesc al vietii, esti considerat un idiot…

  4. corina says:

    de fapt, miskin nu a incercat sa fie altfel decat ceilalti, el
    pur si simplu nu putea sa fie ca ei. miskin nu s-a luptat cu
    depersonalizarea , el ala era si nu se modifica, dar nu dintr-
    un merit personal, ci ptr ca aia-i era natura. zic eu!

  5. Victor says:

    Corina, iti dau dreptate.
    miskin insa nici nu a incercat sa fie la fel ca ceilalti. el
    era cel care era si nu a incercat sa se schimbe in niciun fel.
    nu a incercat sa se integreze societatii in care traia si prin
    asta eu il consider un caz oarecum atipic, o exceptie.
    un om care traieste in societate va face anumite compromisuri
    pentru a fi acceptat de lume…

  6. florin says:

    idiotul,oare cine este idiotul?
    aceasta e intrebarea ,as spune.
    miskin era din lume,dar parca nu era din lume’el este
    altfel,sau este cum ar trebui sa fie oricine.
    cu toti ar trebui sa invatam ceva de la el,a fii, nu inseamna
    a copia pe cineva,a te integra intr-o a.
    numita societate ci cred ca inseamna "a trai"(a fii om cu tine
    si cu  altii in acelasi fel).idotul este ceva sublim.

  7. COSMIN says:

    IDIOTUL,E UN ROMAN IN CARE ,LA UN MOMENT DAT,FIECARE NE
    REGASIM, E O CARTE IN CARE SUNT TIPARITE PRIN PERSONAJELE
    EXPUSE MINUTIOS DE AUTOR APROAPE TOATE CARACTERLE UMANE DIN
    TOATE PATURILE SOCIALE,IAR MISKIN E PERSONAJUL CARE IMPRACA
    NOBLETEA SUFLETEASCA PE CARE O REGASIM ,DIN PACATE,DOAR LA
    COPII,NU INTIMPLATOR SUFERA DE EPILEPSIE

  8. catalinaa says:

    o carte extrem de interesanta,nota 10,la fel ca si celelalte
    romane ale acestui minunat autor DOSTOIEVSKI

  9. Akritas says:

    Idiotul este imaginea pe care o  propune Mântuitorul Iisus
    Hristos: dacă nu veţi fi ca pruncii nu ve-ţi intra Ă®n ĂŽmpărăţia
    Cerurilor!Cel mai  mare scriitor creştin al tuturor timpurilor
    Dostoievski, ne propune un astfel de personaj: fără răutate,
    bun, iertător, milostiv, incapabil să mintă, să fie
    făţarnic…un astfel de personaj este socotit idiot de către
    lumea secularizată, lipită de materie, de bani, de plăceri
    vinovate…pentru că acolo unde nu este moralitate sensul
    cuvintelor, al simţurilor, este pervertit: albul este socotit
    negru, şi negru alb,  lumina este Ă®ntuneric, şi intunericul lumină!

  10. derantes diana says:

    singurul raspuns bun, care l-am vazut aici este a lui
    Akritas,restul ati citit superficial cartea…chiar nu ati
    inteles nimic, e doar un aspect neinsemnat ceea ce ati
    inteles..asta inseamna ca mintea voastra nu e inclinata spre
    literatura

  11. derantes diana.. says:

    m-a deranjat ce a spus cosmin despre Miskin,si anume ca ar fi
    atipic".Daca nu intelegi "teologia"lui DOSTOIEVSKI nu te
    baga.Dimpotriva, scriitorul a vrut sa arate omul primordial
    care la inceput era perfect asa cum si inceputul Bibliei o
    mentioneaza:"La inceput Dumnezeu a facut toate bune"ceea ce
    sugereaza ca starea de pacat a omului este
    nefireasca.Scriitorul vrea sa ne arate ca omul firesc e omul
    care tinde spre perfectiune, iar pacatul este inchisoarea
    sufletul, lipsa de libertate.De exemplu Parfion Petrovici e
    aratat de scriitor ca un personaj care n mai are libertate
    adica este inlantuit de patima sa pt Nastasia Filipovna pe cand
    dragostea printului fata de ea era una de
    compasiune.Compasiunea lui era mai mare decat dragostea acelui
    personaj care din cauza lipsei sale de libertate(pacatul) orbit
    de patima in cele din urma a ucis-o

  12. Victor says:

       ca sa folosesc si eu un citat din Biblie, "nu judeca ca sa
    nu fii judecat". nu cred ca ai destule date pentru a decide
    cine cum a citit cartea. 🙂 site-ul asta nu accepta numai
    comentarii academice. fiecare isi spune propria parere asa cum
    poate si asa cum vrea.
       iti multumesc pentru completari in ceea ce priveste romanul
    insa am impresia ca cea care a citit cartea superficial, fara
    sa inteleaga mare lucru din ea, esti tu. altfel ai fi avut mai
    multa ingaduinta fata de noi, prostii.

  13. Adin says:

    O carte MAGISTRALA, atat prin actiunea propriu zisa cat si din
    punctul de vedere al cadrului unde se petrece aceasta, zona
    magnificului Sankt Petersburg cu celebrele resedinte ale
    tarilor rusi Tarskoe Selo si Pavlovsk. Cati dintre noi nu ne
    intalnim cu oameni de genul Nastasiei Filipovna sau Rogojin,
    Ippolit, Gavrila Ardaliovna. E drept insa ca rare sunt
    persoanele ca printul Miskin cel etichetat drept "idiot" un
    substantiv comun simplu utilizat foarte des in limbajul uzual.
    Dar asa cum si Biblia spune ca "Soarele rasare si apune si
    peste cei rai si peste cei buni iar Dumnezeu da ploaie si
    pentru cei rai si pentru cei buni" asa si in aceasta
    capodopera personajele reliefate de Dostoievski fac parte din
    categorii morale opuse. Iar gandul ma duce la Petre Tutea, cel
    care afirma faptul ca "Elitele morale sunt mai presus decat
    cele intelectuale." La finalul lecturii sunt convins ca multi
    se claseaza, in mintea lor ca fiind din tagma lui Miskin, dar
    daca ar fi sa privim realitatea in ochi, cu siguranta ca
    acestia fac parte din cealalta categorie descrisa in opera.

  14. lavinia says:

    uite, sincer eu recunosc ca nu stiu ce a vrut autorul sa zica
    prin aceasta carte. am ceva idei, dar as vrea sa discut cu
    cineva. eu am pornit pe urmatoarul fir: printul nu reuseste sa
    faca nimic bine. cu toata compasiunea si inocenta lui, nu
    reuseste sa faca nimanui bine. mai mult decit atit, reuseste sa
    o raneasca si sa o dezechilibreze psihic pe singura persoana
    care l-a inteles si care l-a stimat cu adevarat, pe aglaia,
    care daca nu l-ar fi cunoscut poate ar fi facut o alegere mai
    inteligenta decit acel conte polonez impostor. in rest,
    probabil ca rogojin ar fi omorit-o oricum pe nastasia, iar
    ceilalti ar fi facut aceleasi alegeri si daca nu l-ar fi
    cunoscut nicicind pe print. mie ideea asta mi-a sunat a ceva
    interesant. faptul ca un comportament de compasiune totala, al
    iertarii depline, duce la un asemenea esec, total, mi s-a parut
    ceva interesant. repet, ar fi excelent daca lumea, daca noi
    toti am fi la nivelul la care se afla miskin, dar nu sintem.
    pina cind vom ajunge acolo, daca vom ajunge vreodata, totusi,
    ce vrea  sa zica autorul prin acest esec total al binelui
    reprezentat de miskin? care ar fi o lectie pe care am putea-o
    invata din aceasta carte?  care ar fi o idee pe care am putea-o
    scoate din carte, fara sa fie o lamentatie?

  15. Victor says:

       stii tu vorba aia, ca drumul spre iad e pavat cu intentii
    bune? totul e relativ in lumea asta, uneori chiar si
    binele…poti fii absolut sigur ca faci o fapta buna insa se
    poate demonstra ca prin acea fapta buna am produs mult mai mult
    rau.
       pe de alta parte nu consider ca e el de vina pentru nimic.
    fiecare om este liber sa decida ce face cu viata lui, el n-a
    pus pistolul la tampla nimanui obligandu-l sa faca intr-un fel
    sau altul.
       imi pare rau ca a trecut destul de mult timp de cand am
    citit cartea si nu mai tin minte exact detaliile…tin minte
    insa ca am luat o idee din acea carte, idee care mi-a folosit
    mult mai apoi in viata. nu e bine sa pui prea mult suflet in
    ajutorul pe care il acorzi celorlalti. o minte limpede cu cat
    inlatura mai mult latura sentimentala cu atat poate gandi mai
    obiectiv. un sfat dat in urma unei gandiri logice este mult mai
    bun decat unul dat atunci cand esti dominat de sentimente.

  16. Corina Enache says:

    Aglaia in mod sigur nu ar fi facut o alta alegere. Era
    predispusa la auto-distrugere.
    sunt intru totul de acord cu Victor.
    unde invinge vreodata binele? de ce mai multe ori in filmele
    americane si de cele mai putine ori in viata. in cartea idiotul
    fiecare personaj alege(ca si noi)si diferenta dintre ei e
    foarte mare.
    Nastasia Filippovna este tipul de personaj care trebuie si se
    simte obligata sa paraseasca luxul care nu i-a adus catusi de
    putin cinste si sa evadeze intr-o lume la fel de mizera ca cea
    care a gazduit-o atatia ani. Este o decizie pe care putini
    dintre noi ar lua-o.
    Nu consider ca as putea da vreodata eu note vis-a-vis de
    operele lui Dostoievski.

  17. Victor says:

       te contrazic. filmele americane hranesc iluzii ca sa
    primeasca bani. niciunul nu spune ce se intampla dupa ce cei
    doi raman impreuna…ori exact acolo incepe viata.
       parerea mea este ca scopul vietii noastre este exact asta:
    sa invingem raul din noi. de-abia dupa ce reusim sa facem asta
    suntem cu adevarat capabili sa dam sfaturi si celor care au
    nevoie de ele.

  18. CORINA ENACHE says:

    cu ce m-ai contrazis? eu am zis ca in filmele americane invinge
    intotdeauna binele. nu contest motivul pentru care sunt facute
    si nu despre asta era vorba. care e treaba cu scopul vietii? nu
    inteleg. explica-mi, te rog!

  19. Coffee-Books says:

    O carte destul de dificila de digerat. Citind-o am fost
    impresionata de acuratetea descrierii personajelor si psihologia
    lor. Totusi, cateva citate pe care le discut scurt in blogul meu
    mi-au dat de gandit… http://coffee-
    books.blogspot.com/2010/11/idiotul-de-dostoyevsky.html
    Tu ce crezi?

  20. d.r. says:

    Este o latura a vietii pe care noi oamenii (cei mai multi)tindem sa nu o vedem.
    Avem ceva, o valoare pe care nu stim cum trebuie sa o intelegem. aici vreau sa
    mentionez un punct de vedere  f. important pt. mine;observ ca numai cand se
    pierde un lucru de valoare noi oameni observam ca de fapt este valoros.Ex. –
    viata este un dar ce se ofera…ni se da si ni se ia -de cineva…Ă®nsa inainte de a fi
    luat acest dar -viata, observám lucruri importante ce pute-am sa le facem si nu
    le-am facut.Atunci am dorii sa mai traim sa putem face tot ce este
    important!Dar nu ne intreaba nimeni daca vrem sau nu sa ni se ofere sansa
    aceasta -aici decide altcineva. Insa unii primesc  sansa aceasta -si o pretuiesc
    ca pe viata lor!
    Eu cred ca acest secret este dezvâluit de -Dostoievski  el vrea ca aceasta lumina  
    sa apara si pt. noi.Eu cred ca s-a inspirat din Biblie,Faptele Apostolilor 26:17,
    18 si 20…si sâ facâ fapte vrednice de pocâinta lor.
    astept comentarii-e-mail dani.adriana@yahoo.com

  21. Ioana says:

    O carte care ne pune pe gânduri.Prințul,Ă®ntruchiparea lui
    Iisus,se zbate Ă®n acea societate tarată pentru a face bine și
    Ă®n cea mai mare parte eșuează,e neĂ®nțeles, mai degrabă
    compătimit decât sincer simpatizat. Dacă Iisus ar veni pe
    pământ, ar ajunge el oare Ă®n final la balamuc, asemenea
    Prințului? Sau ar fi ars până la urmă pe rug, așa cum sugerează
    Dostoievski Ă®n capitolul Marele Inchizitor (Frații Karamazov)?

Leave a Reply


*