Poti sa simti?

   nu, asta in mod cert nu este unul dintre articolele mele amuzante. insa este
unul dintre articolele care imi plac. de aceea ma astept sa nu iti placa. prin
urmare te avertizez dinainte ca daca vei citi acest articol o faci pe propria
raspundere. 🙂
   daca totusi te-ai hotarat sa citesti atunci te rog sa o faci ascultand
melodia cu sonorul cat mai tare.

   fragmentele care imi plac cel mai mult din ceea ce scriu eu sunt cele
desprinse din gandurile mele, din ceea ce am simtit, cu alte cuvinte din mine.
la fel cum cartile care imi plac cel mai mult sunt cele in care regasesc ganduri
de-ale mele, trairi de-ale mele.
   am gasit intr-o discutie dintre Liiceanu si Cioran (ironic,nu?) o idee pe
care am simtit-o de mult timp dar pe care nu am reusit sa o aduc niciodata la
stadiul de gand constient. a ramas in mine la stadiul de senzatie, ca un parfum
de flori pe care il simti in gradina dar pe care nu il poti prinde intr-un
recipient.
   poate ca ideea nu s-a prins de mine in sensul strict avut in discutia lor
insa este si normal sa se intample asa pentru ca orice idee noua pe care o
primesc este analizata de mintea mea pe toate partile inainte de a fi integrata
in felul meu de a gandi. iar in timpul acestei analize adaptez anumite parti ale
ideii la felul meu de a fi. o alterez in asa fel incat sa mi se integreze cat
mai bine.
   toate informatiile pe care le primim, fie ele sub forma de carti citite, de
emisiuni la tv, de mirosuri intalnite, de scene vazute pe strada, absolut orice
informatie care ajunge la creierul nostru are o anumita vibratie proprie. la fel
cum si noi avem propria vibratie.
   mai concret vorbind sunt lucruri care ne plac si lucruri care nu ne plac. de
exemplu: poti simti mirosul unei flori si sa te opresti pentru a nu-l pierde in
timp ce celelalte persoane trec pe langa tine fara sa fie in niciun fel
impresionate de acel miros. asta pentru ca acel miros, vibratia acelui miros
este aceeasi cu vibratia ta, vibratia personalitatii tale, dar numai a ta,
ceilalti neputand-o intelege, nu o simt, nu vibreaza pe aceeasi frecventa si de
aceea nu vor fi impresionati asa cum ai fost tu.
   oamenii sensibili simt vibratiile mult mai multor elemente decat cei
rationali. sunt un milion de oameni care trec pe langa un copac si nu cred ca
mai mult de unul intelege ce inseamna de fapt acel copac. pentru 999.999 este un
obiect pe care il intalnesc in drumul lor. ca si o masina, un bloc sau un om.
pentru al 1.000.000-lea dintre ei acel copac poate avea o semnificatie enorma.
intr-un copac poti vedea insasi natura, rabufnirea naturii intr-un oras care
incearca pe cat posibil sa o inlature. un copac inseamna o artera a viului, o
rabufnire a vietii, un strigat al frumosului in mijlocul mortii asfaltului gri.
   si pentru unii si pentru ceilalti este un copac. unii nu vad nimic in el,
altii il pot vedea ca pe o minune. depinde cat de treaz le este sufletul si cat
de mare este lungimea de vibratii pe care acestia pot sa o simta.
   ca orice drum, drumul descoperirii vibratiilor din jurul tau incepe cu tine.
tu esti punctul 0. primul pas si cel mai important este sa te simti pe tine. sa
intelegi ca esti in viata. pune-ti mana pe inima. ascult-o cum bate. mult timp
mi-a fost frica sa-mi ascult inima. simteam in ea vecinatatea lumescului,
singurul lucru care ma tine in viata. si asta imi dadea o frica teribila. daca
intr-o zi va inceta sa bata? acum insa inima pentru mine inseamna insasi viata.
de cate ori o simt simt ca sunt viu. simt ca traiesc. simt ca aceasta viata ma
face una cu copacul, una cu natura, una cu varful ala de munte pe care vreau sa
imi gasesc linistea. iar in acest moment de reunire intru natura imi gasesc
linistea. pentru ca eu si acel varf de munte suntem un tot. suntem natura.
   primul pas este sa te regasesti pe tine. sa constientizezi faptul ca esti in
viata. concentreaza-te asupra ta. uita de tot ce este in jurul tau. daca tu nu
existi atunci nu conteaza daca restul Universului exista sau nu. constientizeaza
ca traiesti. simte inima cum iti pompeaza viata in vene. viata. viata este
opusul mortii. viata inseamna bucurie. viata inseamna miscare. de ce oamenii
activi traiesc mai mult? pentru ca se misca. mortii nu se misca. de aceea
inactivitatea duce la probleme ale inimii. inactivitatea inseamna moarte si
afecteaza organul vietii.
   trebuie sa simti ca traiesti. trebuie sa simti in fiecare moment viata din
tine. viata nu este ceva imobil. viata inseamna miscare. inima iti da viata prin
miscarile ei, sangele este intr-o continua miscare. fara miscare nu ai putea
trai. ca sa te dezmortesti din banalitate si din rutina de zi cu zi trebuie in
primul rand sa te simti pe tine. sa-ti simti inima. traiesti! poate ca ai
amortit de foarte mult timp. dar esti viu. traiesti!
   poti sa simti asta?
   de-abia dupa ce simti viata din tine poti incepe sa simti si ce este in jurul
tau. poti sa incepi sa simti soarele care iti incalzeste fata, sau poate norii
care pana acum te enervau. sa observi minunatia norilor, faptul ca dincolo de
gri-ul lor ascund frumusetea ploii. poti sa incerci sa vezi drumul razelor
soarelui de cand s-au despartit de cel care le-a creat pana au ajuns pe fata ta.
poti sa sa incerci sa vezi frumusetea picaturilor de ploaie, felul in care ele
s-au format in nor si cum la un moment dat, din cauza greutatii lor prea mari au
trebuit sa cada. calatoreste cu ele de acolo de sus si pana pe fata ta. nu este
o calatorie minunata?
   nu, viata nu este deloc plictisitoare sau banala. amortirea in care ne aflam
noi ne face sa o vedem asa.