cred ca in ultima perioada am plecat intr-o expeditie in explorarea limitelor
prostiei mele. altfel nu se explica de ce de trei zile incoace ma uit la filme
SF. nu m-am uitat in viata mea la astfel de filme, nu m-au atras niciodata. asa
ca de ce tocmai acum? de ce mintea mea simte nevoia de a vedea cum oamenii se
lupta cu monstrii si cum din cand in cand cate unul mai moare sfartecat in
chinuri groaznice? bine, chinuri groaznice e putin exagerat pentru ca in general
filmele astea sunt atat de prost realizate si jucate incat de fiecare data cand
mai moare unul nu pot sa nu ma gandesc ca daca mi s-ar arata o freza din aia de
dentist eu as putea urla mult mai credibil decat amatorii aia.
ai observat ca intotdeauna gagicile din filmele sf sunt sexy? asta daca stau
putin sa ma gandesc pare explicabil pentru ca si in viata reala bestiile
feminine sunt casatorite cu toti barbatii de treaba si de aceea probabil ca
bietele femei frumoase trebuie sa-si caute barbati prin cele mai monstruoase
parti ale Universului ( asta ca sa fiu sincer este o mai veche constatare a unei
fiinte dragi din viata mea care spunea ca nu intelege de ce intotdeauna barbatii
de treaba isi aleg neveste scorpii )
asa…in paragraful anterior mi-am explicat de ce in filmele sf sunt numai
femei sexy. urmatoarea mea problema ar fi aia ca indiferent cu cati monstri se
lupta ele raman intotdeauna imbracate, in timp ce personajele de sex masculin
sfarsesc inevitabil la bustul gol. e ca si cum sutienul ala ar fi facut din
kevlar sau cine stie ce alt material ultrarezistent. daca stai sa te gandesti in
filmele astea este exact invers ca in viata: in filme barbatii pur si simplu
nu-si pot tine hainele pe ei. gandeste-te la orice film, cu Vin Diesel, Van
Damme sau cu cine vrei tu. primul lucru pe care il fac astia atunci cand incep
sa se lupte este sa-si scoata hainele ca sa se miste mai usor. sa-mi explice si
mie cineva de ce femeile nu fac acelasi lucru. ma gandesc ca este mult mai usor
sa lupte dezbracate decat cu tricou si sutien pe ele.
o alta chestie draguta a filmelor sf este aia ca intotdeauna monstrii scot
zgomote care se aud de la foarte mare distanta…cu toate astea, ei ataca
intotdeauna prin surprindere. este cum e in Romania cu zapada, indiferent la ce
data vine, poate sa fie si mijlocul lui februarie, ne ia intotdeauna prin
surprindere. inevitabil, atunci cand personajul merge pe un culoar lung si
ingust este atacat din spate. intotdeauna m-am intrebat de ce naiba nu merge cu
spatele la perete in pas lateral? s-or gandi ca exista pericolul de a fi atacati
brutal din spate de catre zid?
ai observat ca intotdeauna cand o expeditie umana da de o colonie
monstruoasa, monstrii aia nu au absolut nimic altceva de mancare decat oameni?
sunt intotdeauna hamesiti, si nu mananca nimic altceva. sunt oare singurul care
s-a intrebat cu ce naiba au supravietuit aia atata timp inainte de a ateriza
puradeii?
si ca o incheiere, in majoritatea filmelor sf in final ramane un el si uneori
o ea care traiesc fericiti pana la adanci batraneti. clasic si banal american.
sigurul film care a avut un final cu adevarat iesit din comun a fost Hypercube.
e singurul film sf din toate pe care le-am vazut care are un final genial, demn
de un film adevarat.