Linistea

   asa cum am spus-o de multe ori sunt un cautator si mai ales pastrator al
linistii interioare. am stat si m-am gandit si cred ca cea mai mare parte a
conflictelor pe care le-am avut au fost atunci cand aceasta liniste interioara
mi-a fost atacata. sunt un om calm, care in 99% din cazuri prefera sa nu
raspunda atacurilor primite tocmai pentru ca aceste atacuri vizeaza exteriorul,
nu interiorul. atunci insa cand imi simt atacata linistea raspund violent,
precum un animal incoltit.
   cel mai mare inamic al linistii interioare pe care l-am intalnit vreodata
este iubirea. fiecare iubire a venit asemeni unui tzumani peste linistea mea, a
ravasit totul in suflet, nemaifiind in stare sa inteleg care este susul si care
josul, care stanga si care dreapta, ce este bine si ce este rau. de aceea de
fiecare data cand in asemenea situatii am reusit sa revin cat de cat cu
picioarele pe pamant mi-am aparat linistea cu putere. probabil ca asta este unul
dintre motivele pentru care relatiile mele sunt scurte, probabil ca asta este
unul dintre motivele pentru care nu vreau o noua relatie.
   nu, nu mai vreau un nou tzumani in linistea mea. sa fiu sincer, cred ca nici
nu mai poate veni pentru ca deja am experienta celor trecute, insa oricum nu
mi-l doresc. daca ar fi sa iubesc vreau sa iubesc linistit, senin, asemeni marii
linistite.
   am mai spus-o, ma repet. mereu m-au fascinat personajele alea din literatura
franceza, acei oameni simpli care duceau o viata grea, munceau toata ziua pana
la extenuare insa erau fericiti ca se aveau unul pe altul. genul asta de iubire
il vreau eu. iubirea aia calma care sa se strecoare nebanuita in linistea mea si
pe care sa ma trezesc intr-o zi si sa o vad acolo, nestiind cum a intrat insa
stiind ca fara ea linistea mea nu va mai putea exista.
   am banuit ca acest gen de iubire este cumva imposibila, de domeniul cartilor
sau poate al istoriei. am vazut-o insa in jurul meu. deci mai exista speranta
si pentru mine.

P.S.: daca va fi sa ma casatoresc, melodia asta va fi cea pe care voi dansa la
nunta mea. este exprimarea sonora a ceea ce simt eu in momentul asta despre iubire.

2 Responses

  1. Tree3 says:

    Ce frumos:)..sa ma inviti la nunta sa fac poze cand dansezi tu
    ca Al Pacino;)):Pglumesc:)melodia e tare frumoasa si sper sa ai
    sansa sa ai cu cine dansa pe ea:)

  2. Victor says:

       multumesc Andreea 🙂 …dar cred ca mai intai dansez eu la
    nunta ta. stii ca tu si Bogdan sunteti unul dintre exemplele
    alea de care aminteam mai sus, nu? 🙂
       clipul cu Al Pacino e acolo din cauza ca a fost singura
    forma in care am putut pune melodia in varianta care imi place
    cel mai mult. :))

Leave a Reply