cred ca asta este una dintre cele mai reusite poze din cate mi s-au facut.
prinde foarte bine esenta de "barbar mare si prost" (cum imi zicea Radu acum
multa vreme). treaba era insa ca drumul de 2 ore fusese unul de 3 si ceva si in
loc sa se ne lase in Sinaia ne lasase la vreo ora de mers de orasul asta. ceasul
era 18 si ceva iar ultimul microbuz spre Busteni era pe undeva pe la 19 si ceva.
si nici harta nu era una dintre cele mai reusite.
dar am facut ceea ce mi-am si ne-am propus. am ajuns din Busteni la Varful
Omu si inapoi pe jos. inseamna diferenta de nivel de 1600-1700 de metri urcata
si coborata in aceeasi zi, in aproape 11 ore, timp in care ne-am mai si plimbat
pe platou. timpul a fost superb iar pozele le vei vedea probabil in zilele
urmatoare.
iar pentru ca asta nu era destul, a doua zi am mai urcat inca o data si am
coborat tot pe jos pentru ca telecabina era prea scumpa pentru noi. nu pentru ca
am fi fost saraci ci pentru ca "cu 300.000 pot sa cumpar o patiserie intreaga".
mai multe poze si probabil si povestiri in zilele ce vor veni. sunt atat de
mandru de treaba asta incat o sa ma mai laud cu ea ceva vreme.
P.S.: daca pana acum oricum nu intelegeam mare lucru din
cauzele care ii fac pe oameni sa fie asa cum sunt, dupa
calatoria asta am impresia ca voi fi si mai departe de
raspunsuri, daca exista asa ceva. acolo sus constientizezi mai
bine decat oriunde calmul si eternitatea timpului, realizezi ca
toata agitatia, toate supararile, fericirile, iubirile si
urile, toate sunt mai trecatoare decat norii. realizezi ca
toate sunt asa cum trebuie sa fie si ca omul cu toata agitatia
lui nu inseamna nimic dincolo de granitele creierului sau.
acolo sus timpul nu a mai contat iar fara timp furnicarul
trairilor umane inceteaza sa mai existe. atunci cand timpul
dispare nu mai ramane decat ceea ce este etern. si atunci
realizezi mai mult ca niciodata ca un om reprezinta ceea ce mai
ramane atunci cand il imaginezi intr-un spatiu atemporal, acolo
unde toate trairile trecatoare dispar. voi face ce am facut si
pana acum: ii voi accepta asa cum sunt si ma voi multumi cu
micile descoperiri ocazionale. oricum ceea ce conteaza cu
adevarat este sa ma descopar pe mine, restul sunt detalii.