Planuri de concediu

   nu am nevoie de concediu pentru relaxare fizica. din fericire sunt inca
destul de tanar, am avut grija rezonabil de sanatatea mea asa ca nu am nevoie de
relaxare fizica.
   ceea ce simt uneori nevoia este de o relxare psihica. genul ala de relaxare
cand stai intins pe spate si iti imaginezi ca esti intr-o poiana undeva pe un
munte pe o zi insorita.
   desigur ca nu trebuie neaparat sa fiu acolo ca sa ma relaxez…desi sper sa
ajung si acolo mai la vara. din fericire nervii mei sunt destul de usor de
relaxat atat timp cat reusesc sa imi inchid legaturile cu sursele de stres si sa
traiesc la maxim prezentul.
   mai concret, am avut intotdeauna o problema in a ma bucura de duminica.
dintotdeauna si pana m-am angajat, duminica n-a fost altceva decat ziua
stresanta dinaintea zilei de luni, zi in care stiam ca trebuia sa ma duc la
scoala. de aceea nu reuseam niciodata sa ma bucur de ea, oricat as fi incercat.
asta este un exemplu simplu despre cum factorii de stres externi reusesc sa
afecteze linistea interioara. solutia este sa incerci sa traiesti prezentul, sa
te concentrezi asupra ta aici si acum, uitand total de ce va fi. nu stiu daca
asta este neaparat o solutie viabila pe termen lung insa pe termen scurt si-a
dovedit de nenumarate ori valoarea.
   revenind la concediul meu, poate fi oriunde, acasa, la mare, la munte, pe
Marte, ce conteaza e sa reusesc sa plec psihic din monotonia cotidiana. ani de
zile am fugit de ea fizic, plecand cat mai departe sperand sa fug de probleme.
nu realizam insa ca nu rezolvam nimic astfel pentru ca, desi fizic eram plecat,
psihic eram tot conectat la ele. ma intorceam acasa bronzat, obosit sau mahmur
insa in niciun caz relaxat.
   zilele astea grele m-au pus pe ganduri. am realizat anumite lucruri, cum ar
fi ca prezentul trebuie trait. stiam asta insa nu o realizam la dimensiunile la
care o realizez acum. simplificand putin ca sa ma fac inteles, poti sa amani o
intalnire cu cineva drag de azi pe maine insa trebuie sa te gandesti ca maine tu
nu vei mai fi cel de azi la fel cum acea persoana nu va mai fi cea de azi, la
fel cum lumea nu va mai fi cea de azi. fiecare moment in care as fi putut fi
alaturi de cineva si nu am fost, alegand sa fiu singur, este un moment pierdut
al vietii mele. asta este unul dintre marile lucruri pe care le-am realizat in
zilele astea si il consider atat de mare incat este un motiv suficient de
puternic incat sa-mi invinga lenea cronica de care ma bucur.
…revin la concediul meu. este primul concediu in care nu mai vreau sa plec
departe ca sa uit de tot. ceea ce vreau sa fac in astea 7 zile este sa fiu cat
mai aproape de cei dragi si sa traiesc cu ei niste momente frumoase….acum stiu
ca asta ma va linisti si ma va face mai fericit decat o excursie pe Everest.