ma bucur ca reusesc sa-i influentez pe cei care citesc ceea ce scriu. incerc
sa transmit aici un mesaj pozitiv in legatura cu viata, mesaj in care cred si pe
care incerc si reusesc sa-l aplic in viata mea si sunt foarte fericit atunci
cand vad ca intr-o masura mai mica sau mai mare reusesc sa-l spun si altora. nu
vreau multumiri, nu vreau recunostinta, faptul ca reusesc intr-o oarecare masura
sa fac ceea ce mi-am propus imi este suficient.
nu sunt perfect, nu afirm ca tot ceea ce spun si fac eu este bine insa stiu
ca cei care citesc vor sti sa filtreze ceea ce este bine de ceea ce este rau.
nu intamplator am adus vorba despre defecte, azi a fost prima zi in care am
inceput lupta cu urmatorul defect de care vreau sa scap: lenea. in mod normal
sunt genul care doarme cat de mult poate. daca am 2 ore libere dorm 2 ore si
jumatate, daca am 12 ore libere dorm 13. de mult timp am stiut ca asta trebuie
sa se schimbe insa ma cunosc si stiu ca astfel de schimbari fundamentale trebuie
facute incet si treptat, in primul rand la nivel psihic. de luni bune imi montez
psihicul pentru aceasta miscare si azi in sfarsit a fost pusa in aplicare.
am hotarat ca 7-8 ore de somn pe zi sunt suficiente pentru sanatatea mea si
nu am niciun motiv sa le depasesc. asa ca aseara m-am culcat pe la 2 si am pus
ceasul sa sune la 9 dimineata. 9 ca ora de trezire este in mod normal pentru
mine o ora criminala, plina de tortura, o ora la care incepe somnul cel mai
frumos. asa ca m-am trezit buimac si plin de nervi. aici insa se dovedeste cat
de importanta este pregatirea psihica dinaintea unei schimbari pentru ca as fi
putut sa ma culc la loc dar nu am facut-o. m-am ridicat din pat, mi-a luat
cateva minute bune pana am reusit sa devin cat de cat constient insa m-am trezit
si am rezistat fara probleme tentatiei. asta mi-a oferit 3 ore in plus de viata
si daca ma intrebi acum, la sfarsitul zilei, iti spun sincer ca nu m-a obosit
deloc.
prin urmare prima lupta efectiva din razboiul cu lenea a fost castigata,
maine urmeaza cea de-a doua.