16

incep sa ma simt precum un naufragiat care vede pamantul. mai sunt 16 zile pana la concediu si parcurg aceasta distanta temporala precum naufragiatul parcurge distanta care il separa de salvare. nimic nu ma mai afecteaza, nimic nu ma mai intereseaza, nimic nu mai conteaza, tot ceea ce vad este pe mine stand undeva departe la o terasa cu o cafea in fata. imaginea asta este intotdeauna in fata mea si parcurg drumul spre acest reper cu o determinare si siguranta care ma surprind pana si pe mine.
recunosc ca ma ajuta mult si vremea de afara. in sfarsit a venit vara pe care mi-o doream atat de mult. este incredibil de cald si asta ma face sa ma simt foarte bine. am atat de mult chef de viata incat trista seriozitate a lumii ma afecteaza mai putin ca niciodata.