
schema de mai sus prezinta foarte elocvent motivul pentru care intru eu uneori in rahat. simtul meu al umorului se duce acolo unde nimeni nu a prea avut curaj sa se duca, asta pentru ca oamenii au un simt al umorului extrem de limitat.
http://youtu.be/quZ5rE8ujcA
Eram sigura ca o sa iti placa schema aia:)
:))
nici n-avea cum sa nu-mi placa avand in vedere ca ma reprezinta . 😀
Umorul fără filtre e mereu cu două tăișuri: ori iese o glumă excelentă pe care o prind puțini, ori o mică încurcătură. Dar până la urmă, e mult mai bine să fii asumat decât plictisitor.
Exact: umorul fără filtru poate fi o superputere sau o sursă de complicații, în funcție de cine îl recepționează. Uneori contează mai mult să-ți înțelegi propriile limite și preferințe decât să încerci să fii pe placul tuturor.
Da, schema pare genul de oglindă incomod de sinceră: când umorul merge mai departe decât convențiile, reacțiile pot fi fie râs, fie haos. Important e că îți asumi direcția, nu că încerci să o faci pe placul tuturor.
Schema asta surprinde bine diferența dintre umorul care provoacă și cel care doar caută validare. Uneori reacția celorlalți spune mai mult despre limitele lor decât despre glumă.