Mihai

Singurul subiect pe care l-am gasit azi dezbatut in toate ziarele este aniversarea lui Mihai. Este un subiect care ma lasa perfect rece, nici macar popularitatea lui nu ma mira. Pot intelege mirajul monarhiei ca institutie, e o forma de guvernare care a creeat Romania ca stat modern. Ceea ce uita majoritatea este ca tot ea a si distrus statul asta. Oricum, sa zicem ca inteleg popularitatea monarhiei, nu stiu insa cine este omul asta pe care toata lumea l-a ridicat in slavi azi. Daca este sa analizam strict din punct de vedere politic si istoric el este cel care a semnat condamnarea la moarte a tarii, condamnare hotarata de taica-su; daca este sa-l analizez din punct de vedere personal nu stiu cine este si ce a facut in atatia ani.
Prin urmare inteleg aniversarea lui Mihai ca pe o aniversare a monarhiei din Romania, cu tot ce a facut ea bun insa ideea de intoarcere a ei mi se pare naiva. Ideea ca un singur om sa aiba putere de decizie asupra intregului stat tine prea mult de firea acelui om. Daca omul este competent atunci e minunat, istoria lumii a aratat insa ca sansele ca acest lucru sa se intample sunt destul de mici. Parerea mea e ca cu cat sunt mai multi oameni la conducere cu atat haosul este mai mare insa si sansele ca haturile puterii sa cada in maini nepotrivite sunt mai mici. Si asa cum stii, prefer haosul libertatii in locul ordinii dictaturii.
Prin urmare, “La multi ani, Mihai!”, tu, reprezentantul unui capitol inchis al tarii.

Singurele locuri potrivite pentru regi sunt in povesti sau in astfel de melodii.