De cand supravietuirea nu mai este o problema oamenii si-au pierdut principalul scop in viata. S-a creat atunci o gaura in constiinta umana, omul s-a simtit pierdut, parasit, s-a simtit prea mic intr-o lume atat de mare, s-a simtit singur si neajutorat. A simtit in propriul sine un vid, o gaura pe care a incercat sa o umple in nenumarate feluri, dupa capacitatile instinctive si intelectuale ale fiecaruia. Cea mai eficienta s-a dovedit a fi iubirea, in nenumaratele ei nuante ea putand acoperi gaura pe care medicina, confortul si pacea au lasat-o atunci cand i-au luat omului obligatia de a lupta pentru propria supravietuire.
Prin urmare, asa cum stramosii lui trebuiau sa invete sa lupte pentru a-si asigura existenta si a putea supravietui asa omul de azi trebuie sa invete sa iubeasca pentru a putea umple haul care, fie ca-si da seama fie ca nu, exista in sufletul lui.
Interesanta perspectiva asupra scopului omului
Multumesc 🙂
Frate, iti mai aduci aminte cand stateam de vorba pana dimineata despre lucruri din astea? 🙂
Poza asta e facuta in Pitesti, nu?:) Cand am fost sa bem ciocolata calda parca. Cel putin eu asta stiu ca am baut. Poate ma insel:D
Fiecare om vede in jurul lui atata frumos cat exista si in el..Mie una mi-e greu sa stau printre oameni goi si pustii care nu mai simt nimic. Si din pacate sunt inconjurata numai de ei..Doar spectatori care nu mai vor nimic de la viata, care nu mai au nici un ideal. Bulgari de indiferenta si singuratate. Stari si stari..in functie de oameni, de vremuri…
da, Andreea, atunci e facuta. 🙂
Dana, tu inca mai esti in stadiul in care crezi ca oamenii sunt rai. oamenii nu sunt rai, doar ca nu se inteleg pe ei insisi si nici pe cei din jurul lor. si din cauza tuturor acestor neintelegeri se pierd din ce in ce mai mult.