A ramas mai putin de o luna pana cand (ce bine!) toamna se va termina si poate (Doamne ajuta!) vom avea parte de putina zapada. Nu puteam sa las sa treaca acest capitol al amintirilor muzicale pe care l-am initiat in toamna asta fara unul dintre cantaretii care m-au fascinat intotdeauna. N-am stiut niciodata de ce si poate tocmai de asta imi place atat de mult insa melodiile lui Robbie Williams au acel ceva care ma fac sa imi placa.
In alta ordine de idei incep pe zi ce trece din ce in ce mai mult sa simt nevoia de a pleca iar undeva departe. Acum ca se apropie iarna, irish-coffee-ul de la Busteni iar imi starneste fantezii. Cred ca este normal ca acest lucru sa se intample. E ca atunci cand ai un tricou preferat, daca il porti in fiecare zi dupa un timp incepi sa nu te mai simti la fel de bine in el. Asa ca in curand o sa am nevoie de o evadare fizica, psihica sau de orice fel.
P.S.: (fara legatura cu nimic) asta este in top 3 cele mai frumoase fotografii pe care le-am facut.
Mmmmmm…am si eu nevoie de o evadare la munte..dar mai e mult pana departe..:_)
Melodiile lui Robbie Williams au un dram de nebunie in ele. Asta le face interesante
Dana, la mine nu stiu cat mai este. evadarile astea nu mi le programez. daca ma trezesc intr-o dimineata cu chef de duca si sunt si liber atunci o sa plec. poate sa se intample saptamana viitoare sau peste 3 luni, aproape ca nu depinde de mine. :))
Radu, am observat si eu acel dram de nebunie de care vorbesti. ori omul stie sa-l joace perfect ori chiar il are. privirea lui imi inspira de fiecare data un om care este la limita nebuniei si putin dincolo de ea.