11 noiembrie, Sfantul Mucenic Victor

Ziua asta este una dintre micile dovezi ca daca as vrea as putea face multe, noroc ca nu vreau. Pana in urma cu vreo 3 ani 11 noiembrie era pentru minunata mea familie o zi ca oricare alta. Asta pana am descoperit din intamplare ca in ziua asta este pomenit Sfantul Mucenic Victor.
Totul a inceput ca o gluma si a continuat doar din curiozitatea de a vedea pana unde poate ajunge. In 3 ani de zile am ajuns atat de departe incat am primit chiar si cadouri si gluma se pare ca o sa continue din ce in ce mai serioasa pe an ce trece.

Asta a fost varianta reala.
Varianta lacrimogena ar fi ceva in genul urmator:

O zi trece una dupa alta si la un moment dat le pierdem sirul. Am ajuns reci, nu mai stim sa ne bucuram de libertatea pe care am primit-o si pentru care nimeni nu realizeaza cati au trebuit sa moara. Ne facem cruce cand trecem pe langa biserica fara a ne gandi la Dumnezeu sau la cati sfinti au murit pentru ca noi sa avem libertatea de a ne face acel sfant semn al crucii. Toti am vazut un calendar bisericesc, cati insa am avut curiozitatea de a ne uita la numele scrise acolo si la ce semnifica ele? Cati dintre noi s-au gandit macar in treacat la cat au patimit acele nume de acolo in numele credintei, la faptul ca au suportat demni torturile pe care nici cele mai bolnave minti nu le pot concepe in numele unui Dumnezeu in care au crezut orbeste, fara nici cea mai mica urma de indoiala?
Din intamplare am ajuns sa descopar ca pe 11 noimbrie este pomenit Sfantul Mucenic Victor. Coincidenta de nume a facut sa imi doresc sa aflu mai multe despre el, am vrut sa stiu cine a fost acel om care desi se afla in calendarul bisericesc este trecut cu vederea de toata lumea. Iata ceea ce am reusit sa aflu:
“Pomenirea Sfântului Mucenic Victor.
Acesta s-a nevoit pe vremea lui Antonin împăratul romanilor şi a lui Sevastian guvernatorul Italiei. Că silindu-l ca să se lepede de Hristos şi nevrând ca să se supună, mai întâi i-au sfărâmat degetele, apoi l-au chinuit în multe şi neînchipuite feluri, dar rămânând nevătămat, prin puterea lui Dumnezeu, l-au despuiat de piele şi atunci şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.”
Socat fiind de ceea ce am descoperit am hotarat ca un asemenea om nu trebuie sa ramana anonim, am hotarat ca toata lumea trebuie sa afle despre el si sa-l pomeneasca asa cum se cuvine. Prin urmare acum toti cunoscutii mei stiu despre acest mare Sfant si an de an ii aducem umilul nostru omagiu.

Asa cum spuneam, prima varianta este cea corecta, cea de-a doua fiind numai o mica demonstratie despre felul in care o minte diabolica poate ascunde o fapta egoista sub o infatisare binevoitoare si umila.

Va multumesc tuturor pentru cadouri si pentru urari!