De foarte multa vreme incoace hip-hop-ul, rap-ul (sau cum s-o numi) romanesc este o ameteala de chestii fara mesaj din care din cand in cand, pur intamplator, apare o chestie geniala. Melodia asta este o astfel de intamplare, insa una extrem extrem de reusita.
Si mie unul mi’a placut. Cred ca au avut un moment de inspiratie venit via Chirila … eu cand am auzit’o prima oara credeam ca e un soi de feat. cu Vama. 🙂 Si la tine cred ca tot de aici ti’se trage 😀
P.S. Le’am trait cam toatea alea … si de cate ori ma apuca … trec direct la actiune de aia dispar in ceata uneori 😀 Un bun prieten plecat acum pe dincolo, imi spunea ca cel mai dor ii este exact de acele momente cand urcam in masina si plecam inspre nicaieri 😀 Eu le fac inca … el e prins in masina capitalista acum.
Asemanarea cu Vama Veche este evidenta prin ceea ce simti cand asculti melodia, dincolo de note si de cuvinte. E acelasi sentiment pe care il lasa in urma, cred ca stii ce vreau sa spun. 🙂
Am avut si eu la viata mea aceeasi nebunie ca si tine de a pleca total neprogramat. Eu insa n-am avut masina si nici prea multi bani nu aveam asa ca am dormit si prin gari, pe plaja si prin diverse alte locuri pe care nu le mai tin minte. Ai mei nu stiau intotdeauna pe unde sunt insa din punctul asta de vedere am avut niste parinti perfecti, care nu mi-au interzis niciodata nimic si nu mi-au cerut vreo explicatie.
N-am mai facut-o de ceva vreme, in parte ca n-am mai avut cu cine, in parte ca nu am mai simtit nevoia nebuna de a fugi macar cateva zile din viata mea. Uneori imi pare rau si ma gandesc ca m-am maturizat si asta ar fi trist…apoi insa simt ca as putea-o face iar oricand daca as vrea sau as avea un motiv iar asta ma linisteste. 🙂
Stai linistit … nici eu nu am avut mereu masina … iar in ce priveste banii … niciodata prea multi 😀 Am facut si eu la fel ca tine de foooarte multe ori, iar cele mai misto chestii au ramas alea in care ne urcam in primul tren, luam cu noi niste bagaje ce prindeam la indemana … in care bineinteles ca atunci cand ajungeam .. pe unde ajungeam … nu gaseam nimic din ce am fi avut nevoie 😀 Vorba unui alt bun prieten (putini am da buni :D) … “ba cele mai misto chestii ne’au iesit cand eram cei mai saraci dintre saraci” 😀 … explicabil prin faptul ca atunci te bucuri chiar de orice si nu ai pretentii la nimic .. pana si doar de oameni care sunt langa tine si cu tine. Cu cat ai mai mult cu atat nu te mai bucuri de nimic ca nu stii cum e sa faci din rahat bici sa si plesneasca 😀 Sa stii ca si pe mine m’a tinut in viata, ceia ce ai scris in ultima parte din articol. Maturizarea are rostul ei … dar ce folos e sa ai de toate, dar sa nu traiesti nimic intr’un final?! Pai unde dracu mai e bucuria de a nu avea? 😀 Ti’am zis eu de cand ai postat prima oara pe la mine pe blog si apoi am ajuns eu sa citesc pe aici … ca ne asemanam mai mult decat ai crede si in tine vad cumva ala care eram eu ieri … sau maine … ca dracu stie … pentru mine cu timpul nu are o liniaritate absurda, incurc mereu timpurile 😀
No … faina piesa … si usor de discutat pe marginea ei avand in vedere ca poate acelasi lucru l’am trait si unul si altul cand am ascultat’o 😀
asa este, prietene 🙂
Pingback: Noi cu noi
Starea de “AZI NU!” Nu exista cineva care sa nu fi avut o astfel de stare..! Si cum eu le am pe toate, am trecut si prin asta de multe ori..:_)
Ma simt al naibii de bine sa stau acasa, in pijama, sa nu vreau sa fac nimic..e starea aia de amorteala, atat de placuta. E dreptul meu pana la urma sa ma detasez de constiinta si de regulile astea impuse sau autoimpuse, cateodata, caci, ma plictisesc repede si de starea asta..:_)
Eu nu ma plictisesc niciodata, Dana….daca as sta toata eternitatea degeaba si tot nu m-as plictisi niciodata. 🙂
Totul e de imprumut…chiar si sa stam…:_) eternitatea nu exista, si mai ales aia “toata”, caci si sufletele mor dupa ce si-au indeplinit misiunea..cat sa se “intruchipeze” si ele..:_), si oricum, foarte putine suflete isi pot modifica forma fizica, in alte forme de viata.. o fac doar sufletele ce au ajuns la un nivel ridicat..asa ca …sorry sa te dezamagesc..mi-as dori pentru tine o eternitate sa stai…insa amandoi stim ca e imposibil..:_)
inchei intr-o nota vesela.. Dumnezeu a ridicat mana Sa si a spus: “Cine doreste sa se ofere voluntar sa vina pe Pamant si sa asiste in aceste timpuri critice ? Doresc sa fie numai dintre cei foarte evoluati si stralucitori”….
Noi suntem doar niste voluntari, in iluzia realitatii..:_)) Asta asa, ca sa te ametesc de dimineata!!
Daca tot suntem la chestii din astea, tocmai am avut o revelatie extraordinara: sunt centrul Universului. Am si dovada: intreaga camera, intreaga lume, totul se invarte in jurul meu si o face atat de repede ca ametesc. 😀
Cat despre teoria ta…o accept ca pe orice alta teorie asupra vietii, este insa atat de pesimist exprimata incat poate ar fi mai bine daca ar fi spusa altfel.
Adica eu am mereu in minte versurile lui Marin Sorescu: “m-am imbolnavit de moarte, intr-o zi, cand m-am nascut”. Sunt constient ca n-o sa traiesc pentru totdeauna insa sunt si mai constient ca traiesc acum. Las eternitatea pentru mai incolo, deocamdata am invatat si acum reusesc sa ma bucur de fiecare moment din prezent.
Daca ai dreptate in teoria ta si eternitatea nu exista atunci de ce sa-mi petrec extrem de pretioasele secunde de existenta plangandu-mi efemeritatea in loc sa ma bucur cat pot mai bine de acest noroc extraordinar de a fi?