Ma, iar mi-e lene. Daca intr-adevar exista alea 7 pacate capitale si daca intr-adevar e sa fiu judecat dupa ele atunci la judecata de apoi n-o sa mai astept verdictul. Ma duc direct in iad si-l intreb pe ala:
-Auzi drace, unde e banda aia rulanta ca la cat am pacatuit in viata cu lenea mi-e clar ca pedeapsa mea va fi sa alerg pe vecie.
….ma si pana la urma cine a zis treaba asta?
Ca daca stai sa te gandesti e foarte convenabila pentru sistem. Baga in subconstientul fraierilor ideea ca doar aia care alearga in viata pot sa leneveasca in viata urmatoare pe norisor. Daca stai sa te gandesti logic ar fi exact invers. Cu cat lenevesti mai mult cu atat ar trebui, teoretic, sa ai mai mari sanse sa ajungi in rai pentru ca, logic, ai face mai putine pacate pentru ca ai petrece mai mult timp nefacand nimic.
Oricum o sa fie amuzant sa-i vad pe toti aia carora le-a intrat in sange sa alerge in fiecare zi cum or sa stea ei o eternitate pe un norisor. Eu sunt printre aia putinii care considera ca ar putea face fata unui asemenea lucru. Stat degeaba sa fie ca pot sa dorm oricat.
Da, sunt invidios pe ei.
Bagami-as….si invidia e pacat, nu?
Si eu am intrat intr-o stare de “luna asta nu”..ceva de genu, ca nu e numai o zi, sau cateva zile..Nu am intrat deloc in spiritul sarbatorilor, mi-e lene sa si respir, vremea e din ce in ce mai cenusie, ploua..zapada ioc, abia astept vacanta, si zilele de liniste departe de zarva specifica perioadei, pe care mi le-am rezervat pentru acest sfarsit de an…Noul an ma va prinde la prietena mea in Londra …nu vreau sa mai stiu de absolut nimeni si nimic..
Sincer, eu nu prea inteleg notiunea asta de “spiritul sarbatorilor”. Cred ca e doar o alta chestie fabricata artificial, ca atatea. Daca e sa insemne sa n-ai griji, sa uiti de probleme si sa-ti aduci aminte de cei dragi atunci eu am spiritul sarbatorilor in mine de ani de zile. :))
Sa faci multe poze acolo la Londra 😀 Sper sa fii fericita si sa ai parte de niste zile cat mai frumoase! 🙂
Un tip bine intalneste o tipa, la fel de buna, si vrea sa o ia de nevasta pe loc, orbit de frumusetea ei.
“Dar nu stim nimic unul despre celalalt”, spune ea.
“Dar nu-i nimic, aflam pe parcurs, ne descoperim incetul cu incetul”, o linisteste el.
Asa ca ea a acceptat, s-au casatorit, si au plecat in luna de miere la mare.
Intr-o dimineata, pe cand erau la plaja pe marginea piscinei, el se ridica de pe sezlong, se catara la trambulina de 10 metri si executa o saritura surub cu 2 intoarceri la 90 de grade si o rotatie completa, apoi o intrare perfecta in apa la aterizare.
Dupa inca vreo cateva demonstratii, se intoarce inapoi pe sezlong ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
“Ai fost incredibil, iubitule !”, il intampina ea, inca surprinsa de reperezentatie.
“Am fost campion olimpic la sarituri. Vezi, ti-am spus ca ne vom cunoaste incetul cu incetul.”
Ea se ridica de pe sezlong, intra in piscina si incepe sa inoate.
Dupa 50 de lungimi de bazin, fara pauza, se intoarce inapoi pe sezlong, nearatand niciun fel de oboseala.
“Ooo, incredibil, te pomenesti ca si tu ai fost campioana la vreo proba de rezistenta la inot”.
“Nu”, spune ea, “am fost curva in Braila dar lucram pe ambele maluri ale Dunarii”….
:_) Sper sa nu te superi…
foarte tare :))))