Mi se pare inuman ca o fiinta umana sa trebuiasca sa se trezeasca mai devreme de 11. Orice tentativa de ridicare din pat mai devreme de acesta ora, indiferent de motiv, ar trebui strict pedepsita.
E a treia zi din 5 (sau a doua din 4, nici nu mai sunt in stare sa numar) in care trebuie sa ma trezesc devreme si nu pot decat sa spun ca daca mi s-ar da sa joc un rol de zombie l-as juca perfect.
Nu mai sunt nici macar enervant, sunt doar adormit si morocanos toata ziua.
Dupa concediu asa e..iti trebuie un timp pentru a te adapta la noul program…Eu am avut noroc cu David..am fost mereu in priza de cand a venit pe lume…astfel incat diminetile in care ma trezesc extrem de devreme..cateodata si la 5-6 dim. nu mi se mai par atat de ingrozitoare..Vremurile in care ma trezeam si eu pe la 10-12…sunt de mult apuse…huh..si cata nevoie de somn am..insa exact cum spuneai si tu..te transformi intr-un zombie, si nici macar nu iti mai aduci aminte cum e sa dormi si tu o noapte intreaga..doar franturi…Dar meseria de mamica cere sacrificii..:_) Tu n-ai nici o scuza..:_)
Nu are legatura cu concediul. Indiferent de situatie sculatul de dimineata imi provoaca aceeasi stare. De fiecare data cand trebuie sa ma ridic din pat aproape ca mi se face greata si imi trebuie o puternica forta a vointei sa o fac.
…cat despre meseria de parinte, am spus-o si o sa o mai spun mult timp: sunt mult prea egoist ca sa ma angajez la asa ceva. Nu cred ca o sa vina prea curand vremea in care o sa trebuiasca sa impart dragostea pe care o am pentru mine si cu altcineva. Sunt un tip fidel unei singure persoane si acea persoana sunt eu. :))
Pot insa sa apreciez efortul de a fi parinte. Mi-e sincer mila de cei ca tine care trebuie sa treaca prin asa ceva si le inteleg sacrificiile. Ii admir pentru ceea ce fac insa treaba asta n-are nicio legatura cu mine. 🙂
Nu sunt de compatimit, e un rol pe care mi l-am asumat, si stiam ce presupune. Sunt ambitioasa si puternica, perioada asta mai dificila cand sunt ei micuti si neajutorati va trece…ce-i drept trebuie sa ai un psihic bun si o rabdare de fier..Urasc zilele cand trebuie sa merg cu el la vaccinare…azi a fost una dintre acele zile…e ingrozitor..In rest, zambetul lui, imi coloreaza viata, si viitorul suna bine..:_)
Dana, nu neg ca meseria de parinte iti aduce multe satisfactii si bucurii. 🙂 Un egoist ca mine insa nu vede decat ca atunci cand sunt mici sunt neajutorati iar atunci cand sunt mari sunt enervanti. :)) Felul asta de a vedea copiii m-a facut sa le fiu si mai recunoscator alor mei ca au avut o rabdare absolut nesfarsita cu mine. 🙂
Vrand-nevrand trebuie sa ai grija de copiii tai toata viata iar pe mine ma plictisesc si nu imi plac angajamentele astea pe termen lung. 😀
Imi plac la nebunie copiii….copiii altora. :))
Pai atunci o sa ai copilasi adoptati…:_) La vara iti fac cunostinta cu David..o sa vrei sa-l iei acasa la tine..:_))
Ar fi interesant. 🙂
Oricum, vara e de departe…eu nici macar nu stiu ce fac maine. :)))
Asa se intampla cu, cavalerul care nu isi doreste pana la un anumit moment dat din viata lui, (ori poate niciodata), vre-un mostenitor..El e unchiul tuturor prichindeilor din jur..:_)
Nici ca puteai s-o spui mai bine :))