Reconciliere

Tocmai spuneam zilele trecute cat de mult ii iubesc eu pe popi. Cand insa au dreptate, recunosc ca au dreptate. Am gasit in Gandul niste cuvinte ale Mitropolitului Ardealului cu care am fost intru-totul de acord:

“Familia creştină suferă, ca şi societatea, de o profundă criză, divorţul şi adulterul fiind acum moda la care toată lumea se raportează. Şi cum altfel ar putea sta lucrurile, când desfrânarea a devenit nota generală a televiziunilor care ni se impun, dar şi în care ne complacem să trăim. Putem oare să avem o viaţă creştină, spurcându-ne mintea cu imaginile deşănţate din reviste, ziare şi televizor? Mai poate oare supravieţui familia, atâta vreme cât soţul sau soţia se alipesc cu inima şi cu simţurile de idolii micului ecran şi cumpără televizor separat în camera copiilor? Avem oare dreptul să mai cerem de la Dumnezeu o soartă mai bună pentru copiii noştri, dacă noi înşine nu ne străduim să le fim modele de înfrânare şi de virtute?”

Tipul a sintetizat foarte bine una dintre problemele de baza ale societatii romanesti si a remarcat exact ceea ce am remarcat si eu: ca problema superficialitatii noii generatii nu este a ei ci este a parintilor care nu sunt capabili sa o creasca. Nu pot insa sa ma abtin sa spun ca el cam vede paiul din ochiul altuia in loc sa vada barna din ochiul lui.