Mai, am ajuns sa vorbesc azi despre lucruri intamplate in urma cu vreo 10 ani. Mi s-a parut ca a trecut atat de mult timp de atunci incat am inceput fraza cu: “Cand eram tanar…”
Soc si groaza!
Nu e prima data cand mi se intampla asta, semn ca devine o obisnuinta. Ca sa nu mai spun ca in ultimele zile vreo 3 persoane mi-au spus ca sunt batran. Si intr-adevar, m-am gandit si mi-am dat seama ca am pierdut pe undeva pe drum dorinta de a calatori, de a face fotografii si toate celelalte placeri pe care le aveam inainte.
Mereu am ezitat atunci cand trebuie sa fac ceva. Cand eram mai tanar insa, gandeam mai putin, simteam mai mult, intotdeauna faceam ce vroiam si suportam consecintele pe urma. Pe drum insa, “De ce nu?” s-a transformat cumva in “De ce?” si iata-ma mult mai static si mai amortit in ceea ce priveste viata.
E drept ca mai am inca tresariri din tinerete. Inca dau din cap cand ascult melodia asta ca si cum as mai avea plete.
Trebuie sa plec undeva. Sa vad daca ma simt la fel de liber si daca ceea ce inainte imi placea atat de mult imi mai place si acum.
Problema pe care o au oamenii nu este aceea că ţintesc prea sus şi eşuează, ci ţintesc prea jos şi reuşesc. – Michelangelo
Tărâmul posibilităţilor este ca un magazin de prezentare şi desfacere, iar tu, prin vibraţiile emise de sentimentele tale, îţi încarci traista cu diferite concepte, care se vor propaga în viaţa ta sub formă de experienţe, care îţi vor provoca aceeaşi frecvenţă de vibraţie prin intermediul căreia tu le-ai atras.
Tu ce vibratii vrei sa atragi ? La cit esti de perfect (pentru ca asa suntem toti) de ce pierzi vremea cu melancolii? EMITE vrecvente inalte! Viata asta este UNA!
• O viaţă fără scop e o moarte timpurie. Goethe
• Dacă vrei să duci o viaţă fericită, ancoreaz-o de un scop, nu de oameni sau de obiecte. – Albert Einstein
Te iubesc!