Inainte de Campionatul European de fotbal si chiar si dupa primul meci, cel cu Franta, ii apucase pe romani, asa, un soi de patriotism patriotic exagerbat. Peste tot erau steaguri, era speranta, plecasera fotbalistii romani sa cucereasca Europa si romanii chiar ii credeau in stare sa faca asta.
Acum, cand visul frumos s-a terminat, Romanii au schimbat placa. Facebook-ul e plin de mesaje ca astea:
“Mai bine iesiti la agatat in BOA, unde oricum sunteti mereu decat sa jucati fotbal la nivelul rusinos pe care il jucati !!!!! Hai Romania !! Devoratorii de silicoane nu de golurii !! 😂😂😱”
sau
“România. .. echipa de kkt meritați sa plecați acasă va bătut o echipa de pluton … nu meritați sa purtați tricolorul la piept. . Nu mai veniți la națională mercenarilor. .. apucativa de șah !!!😤😥”
(nu discut aici gramatica si trimiterea aberanta catre sah, poate o sa o fac intr-un alt articol)
Cred ca problema romanilor este ca s-au obisnuit cu minunile. Ca nivel de mentalitate suntem pe undeva prin evul mediu daca nu chiar epoca de piatra. Ne rugam asiduu si cand se intampla ceva bun consideram ca este rezultatul rugii noastre.
Minuni se mai intampla inca, vezi cazul CSM Bucuresti, castigatoare a Ligii Campionilor la Handbal, numai ca din ce in ce mai rar. Asta pentru ca restul lumii a realizat ca rezultatele au legatura cu foarte multi factori dar nu cu minunile.
Revenind la meciul de aseara, rezumatul ar fi ca in vreme ce romanii au asteptat o minune, au fost batuti de o echipa albaneza care n-a crezut in minuni ci in ea insasi.
Nu sunt de vina fotbalistii pentru tristetea ce s-a asternut peste poporul roman, rezultatele sunt normale avand in vedere valoarea si locurile pe unde joaca. De vina pentru dezamagirea asta sunt romanii care continua sa creada in minuni.