Nu e un secret ca urasc toamna. Am descoperit insa ca si toamna ma uraste.
Aveam ca tinta piata. Era vreme de toamna din aia adevarata, cu cer gri care sta sa se dezlantuie. Nu ploua insa si piata era la 10 minute de mers.
Asa ca am plecat.
Pe la jumatatea drumului incepe sa picure.
-Vorbesti serios?, imi zic in gand dar continui curajos, mergand pe ideea ca nu mai am mult si nu ma poate uda atat de rau. Insa de undeva de sus toamna s-a hotarat sa se razbune pe toate insultele si pe toata ura pe care i-o port si a dat efectiv drumul la apa. Simteam la un moment dat cum se prelinge apa pe spate si picura in chiloti.
Ajung la piata, iau ce aveam nevoie si ma intorc. La cat de ud eram chiar nu mai imi pasa ca drumul de intoarcere il voi face tot prin ploaie.
La jumatatea drumului spre casa ploaia incepe sa stea.
Cand ajung la scara blocului s-a oprit aproape de tot.
-Pe bune? Asa nu ma faci deloc sa te urasc mai putin.