Monolog

ea statea la masa de pe balcon. era la ultimul etaj al unei cladiri construite
inainte de razboi. afara tocmai plouase. in aer se simtea umezeala si
melancolia. era nervoasa. fuma.
el intra. se dezbraca aruncandu-si hainele la intamplare pe pat. se aseaza pe un
scaun si incepe sa scrie.
ea isi stinse tigara cu un gest ferm.

-te-am asteptat.
-stiu.
-unde ai fost?
-am venit.
-a plouat.
-da.
-unde ai fost?
-in ploaie.

Tacere.

-te-ai schimbat.
-stiu.
-eu am ramas la fel.
-da.
-asta e o problema.
-da.
-ai spus ca sunt perfecta.
-ai fost.
-nu mai sunt?
-m-am schimbat.
-spuneai ca tot ce-ti doresti este o fata care sa-ti cante la chitara.
-da.
-ai uitat
-m-am schimbat
-ce vrei acum?
-vreau o fata care sa-mi cante la vioara.
-as putea sa invat.
-ai face asta?
-cand voi invata sa cant la vioara tu vei dori altceva.
-da.
-trebuie sa tin pasul cu tine?
-cum vrei.
-egoistule.
-stiu.

Tacere lunga.
el rupe foaia, o arunca, si incepe sa scrie din nou.
ea se uita undeva in zare si se gandeste.

-meriti tu asta?
-nu stiu.
-tie nu-ti pasa?
-te-am iubit. daca inveti sa canti la vioara te voi iubi din nou.
-unde duc schimbarile astea ale tale?
-nu stiu.
-si vrei sa merg cu tine pe un drum care nu stii unde duce?
-nu ti-am cerut asta.
-stiu. nu mi-ai cerut nimic.
-te-am iubit.

el rupe din nou foaia si o arunca. se imbraca la repezeala.

-ce faci?
-plec.
-unde?
-in ploaie.
-asta a fost tot?
-depinde de tine.
-ma astepti?
-ma voi intoarce.
-cand?
-cand vei invata sa canti la vioara.

el a plecat inchizand usa fara sa se mai uite in urma. ajuns afara a simtit
picaturile de ploaie racorindu-i tamplele. mergea pe sub copaci. simtea ca se
sufoca dar ii placea asta. se gandea la el, se gandea la ea. a iubit-o. nu putea
sa-i ceara sa il urmeze, trebuia ca ea sa faca asta de bunavoie. avea nevoie de
o fiinta care sa se poata schimba in acelasi timp cu el. de asta nu conta ceea
ce simtise in trecut pentru ea. in anumite stadii ale existentei lui simtise
acelasi lucru si pentru altele. dar el intotdeauna se schimba iar ele nu. atunci
el mergea mai departe iar ele ramaneau in urma. l-a inceput l-a durut. pe urma
s-a obisnuit cu starea asta. stia ca orice iubire se va sfarsi in ziua in care
el se va schimba. trebuia sa gaseasca pe cineva care sa vrea sa se schimbe in
acelasi timp cu el. sau macar sa il inteleaga atunci cand este insuportabil.
deocamdata nu gasise pe nimeni.
ploaia incepuse sa curga. picaturile de apa i se prelingeau pe corp. simtea cum
ii ingheata pielea. si-ar fi dorit sa ii inghete si gandurile.

unde duce drumul asta al lui?