in seara asta am terminat "Scrisori catre fiul meu". o sa pun aici cateva
fragmente (aproape singurele care mi s-au parut interesante din toata cartea)
care descriu foarte bine viata unei relatii dar mai ales moartea ei.
" tot ce-ti spun acum nu face decat sa dezvolte, in cuvinte oarecum
pompoase,vorba ta de acum cativa ani, atunci cand ai inceput sa urci Golgota
primei tale despartiri:"nu mai pot nici cu ea, nici fara ea."
te-ai gandit vreodata ca exista un gest care face, cred, parte din recuzita
oricarui cuplu la inceputurile lui? mangaindu-se, cei doi isi suprapun palmele.
fara sa stie, ei fac, procedand astfel, un pact de armonie si astfel, unul de
abolire al oricarui contratimp viitor. surparea, pas cu pas, a acestui pact
initial este istoria neglorioasa a celor mai multe cupluri.
de unde vine aceasta incalcare a pactului? din necoincidente, din faptul ca
fiecare dintre noi este asa cum se afla instalat pe teritoriul posesivitatii
sale, al propriilor sale porniri, pofte, nevoi, deprinderi sau
neputinte-generator de contratimpuri. nici unul nu-i mai accepta celuilalt,
intrat in logica cuplului, dreptul la singuratate. orice revendicare a
intoarcerii la sine, fie si pentru o clipa, va fi resimtita ca afront. iar cand
incepem sa-l experimentam pe "impreuna" nu inseamna ca unisonul a fost
obtinut, ca am reusit sa vrem sa facem, in acelasi timp, acelasi lucru.
nimeni nu poate simti clipa de clipa ceea ce vrea celalalt ca el sa simta. mereu
va fi nevoie de unul care sa cedeze, care sa aiba intelepciunea sau
generozitatea de a se plia pe "seria temporala" a celuilalt. iar in secret,
numarul acestor plieri este contabilizat si, pana la urma, lista va fi scoasa la
iveala. logica reprosului si a revansei castiga teren in fata iubirii care a
obosit. episodul palmelor care se suprapun a devenit de mult o amintire. celor
doi le este acum rusine ca s-au grabit sa faca un pact care a fost atat de
repede calcat in picioare. fiecare va crede – si o va afirma in gura mare – ca
celalalt nu a fost la inaltimea pactului initial.
si pana unde se poate ajunge in aceasta dereglare a cuplului! mizeria unui
cuplu incepe de fapt odata cu prima cearta."
"toate promisiunile de fericire dispar de indata ce febra sexuala a
inceputului ia sfarsit. pentru ca nu poti accepta ca te-ai inselat, nu-ti ramane
decat sa vrei sa-ti scoti parleala, sa te razbuni pe celalalt pentru
imaturitatea ta. singura indeletnicire in care mai poti gasi o satisfactie este
sa subminezi orice realitate care altadata s-a impus ca argument pentru un
angajament fara rezerve. incapabil de o iesire onorabila din drama la a carei
nastere ai participat, vei ramane pe pozitii pentru a trece la destramarea
sistematica a imaginii pe care candva ai spus ca o iubesti. il vei acoperi pe
celalalt de injurii, ii vei vana greselile si-i vei exalta defectele. orice
prilej va fi bun pentru a-l umili si niciodata nu vei crede ca ai facut-o
indeajuns. nu-i vei vorbi clipa de clipa decat despre meschinaria, egoismul lui
si incapacitatea de a te face fericit sau macar de a te distra. nicio calitate a
celuilalt nu trebuie sa mai ramana in picioare. inainte de a fi parasit, terenul
trebuie devastat.
dar in acelasi timp nu te poti desparti. orice relatie se insinueaza in noi,
cu atat mai mult una al carei prestigiu se bazeaza pe repetitie si durata. te
legi de celalalt ca de un caine, ca de o pisica, ca de o simpla prezenta care
iradiaza. iar ceea ce se numeste acum "iubire" este doar dependenta nevrotica de
un "obiect" de care ai cu atat mai aprig nevoie cu cat fiecare clipa traita
alaturi de el a devenit o cazna. tu, cu de la tine putere, nu poti lua hotarari
in privinta a ceea ce totusi te priveste in chip esential. ceea ce-ti doresti
este ca celalalt sa dispara pur si simplu din lume, fara ca tu sa fi contribuit
in vreun fel la acest deznodamant fericit."
nu am mare lucru de comentat in legatura cu aceste fragmente… descriu mult
prea bine trasaturile specifice unui sfarsit de relatie, atunci cand amandoi
sunt mult prea obositi si satui unul de celalalt pentru a-si mai aduce aminte
ca, candva demult, ceva i-a legat. si acel ceva care a disparut de multa vreme
in negura reprosurilor este, sau mai bine zis a fost, iubirea.