libertatea. daca ar fi sa-i dai o forma, cu ce ai asemana-o?
pentru mine libertatea este un cal. …calul ala care alearga liber, cu coama in vant
ca si cum ar alerga de cand a fost creata lumea si va alerga pana nu va mai fi.
ai observat vreodata infinitatea galopului unui cal salbatic? pare ca nu este nimic
care sa il poata opri. nimeni care sa il poata stapani. este doar el, alergand,
singur sau impreuna cu cei alaturi lui, fara sa-l poata opri nimic.
ai observat vreodata privirea unui cal domesticit? are ceva trist…daca te uiti in
ochii lui vezi tristetea….vezi amintirea libertatii pierdute de multe
generatii…ii vezi dorinta nebuna de a fugi liber pe campii nesfarsite….si
totusi…nu o face. are intotdeauna hamul care il opreste. si, in plus, a ajuns mult
prea atasat de oameni pentru a se mai putea descurca singur.
dar amintirea libertatii exista in el, inabusita. asta este durerea lui cea mai mare.
eterna lui suferinta. faptul ca a simtit gustul libertatii si ca nu il va mai putea
simti niciodata.
uneori simte acut nevoia de a fugi. de a se simti liber si de a fugi. nu conteaza
unde…numai sa fuga, sa simta din nou vantul, sa-si simta din nou fiecare muschi cum
se incordeaza, sa simta ca alearga de cand a fost creata lumea, sa simta ca nu se va
opri decat cand lumea nu va mai exista.
nu va face asta niciodata. caii domesticiti si-au pierdut libertatea pentru
totdeauna. au ales comoditatea vietii ca sclavi ai omului in locul libertatii dure a
campiei…
te-ai uitat vreodata la un cal pe care incearca sa-l domesticeasca cineva? ai
observat cum se lupta? ca si cum in momentele alea cand ii este pus hamul si saua ,
omul care i le pune ii infige un cutit in suflet. si asa este. de fiecare data cand
hamul este pus pe el, o parte din libertatea lui este lovita…si incet, incet,
moare. sfarsitul este inevitabil. libertatea nu are cum sa invinga in fata puterii
omului. lupta este tot ceea ce mai conteaza. sfarsitul este acelasi. dar acele ultime
zvarcoliri ale libertatii din el sunt cele mai frumoase si mai pretioase momente din
viata unui cal. sunt momentele in care el lupta pentru libertate….cand incearca sa
nu fie rapus. sfarsitul este inevitabil. dar lupta aceea pentru libertate este mai
presus decat orice altceva.
sa invatam sa respectam caii…trebuie sa-i iubim pentru ca sunt unele din putinele
fiinte de pe lumea asta care mai incearca sa fie libere. care mai incearca sa lupte
cu soarta desi stiu foarte bine ca nu au cum sa castige.
…sfarsitul este inevitabil acelasi.
m-au trecut fiori cand am citit…:).ai scris in sfarsit despre
tine..:)..stii ce vreau sa spun.si da..caii lupta pentru
libertate..respect!:).frumos ce ai scris:).stii ca nu ma pricep la
comentarii…sorry:)
da…stiu ce vrei sa spui…:)
ce este dorul asta de libertate?
Euiubesc toooate animalele…Incep cu asta pentru ca nu pot sa ma
abtin:)) Am inteles ce spui tu cu libertatea, dar sa fugi de probleme nu
e solutia. Adevarata libertate e in tine. Daca iti dai voie sa visezi
fara sa te impiedici la gandul ca nu stii cum sa realizezi visele alea,
daca ai credinta ca vei reusi in viata sa fii fericit si nu te "inhami"
singur la ganduri despre cate probleme sunt in lume…si cum ai sa treci
de ele. Tu trebuie sa ai incredere in tine si in libertatea, fericirea
ta. Cand esti fericit unde esti nu simti nevoia sa fugi…cel putib eu
asa vad lucrurile. Iti doresc sa-ti gasesti fericirea si libertatea
oriunde ai fi:)
Aaaaa si apropo de calul care e ingrijit, eu vad altceva( depinde de cal)
cand ma uit in ochii lui, eu vad dragoste pentru oamenii care-l
inconjoara si sunt familia lui si cred ca nu pleaca nu pentru ca se
complace ci pentru ca-i iubeste si i-ar fi dor de ei.:D Cum am spus
uniiii…..
Poza asta n-o puteai pune la mess? Tii javra aia de cal…
Nu e mai frumos asta?
Calul este printre animalele domestice care, odata eliberate in
salbaticie, se acomodeaza perfect si devin iarasi salbatici.
Caii au intotdeauna ceva prea bland, prea las in privirile lor…au
renuntat poate prea repede la gustul libertatii…si sunt putini aceia
care au puterea sa il regaseasca…
libertatea unui cal este inca la nivelul de dorinta…
libertatea pasarilor e mult mai dulce si mai trainica…
ce e trist?!
ca un cal, asemeni oamenilor, nu ar sti ce sa faca cu fericirea sau cu
libertatea daca le-ar primi vreodata pentru o scurta perioada de timp…
silviu…este exact acelasi cal :))
stiam asta. caii se reacomodeaza perfect cu natura. asta poate a fost
unul din motivele pentru care libertatea am vazut-o reprezentata
printr-un cal…el are libertatea in interiorul lui…ea nu moare, este
doar incatusata in hamuri…de aceea stie ce sa faca daca este din nou
liber…
tie de pe y360 🙂 vorbeam despre felul in care vad eu libertatea…tu o
vezi altfel. este normal. dar pentru mine caii reprezinta cel mai bine
libertatea. in felul in care o simt eu.
roxana…tu ai dreptate. libertatea este in mine. si fericirea la fel.
simt asta.
nu fug de probleme. stiu ca nu asta este solutia.
stii…ceea ce ai spus tu…este exact ceea ce cred si eu. mi se pare
ciudat sa descopar ca ai aceleasi principii ca si mine…ceea ce ai spus
este ceea ce vreau eu sa fac…
probabil ca de la teorie la practica exista o cale mai lunga in cazul meu 🙂
…am momente in care nu scriu eu…stiu ca pare ciudat dar altfel nu pot
sa descriu. pur si simplu cuvintele, propozitiile, frazele se leaga
singure, eu nu fac decat sa transcriu. si pe urma, cand termin, stau si
citesc…si recitesc…si incerc sa inteleg ceea ce am scris si de unde a
venit, si din ce motiv a venit.
cam asa s-a intamplat si cu povestea asta…
sunt perfect de acord cu tine cel/cea de pe y360 🙂 libertatea este un
cadou pe care nu il primim pentru ca nu am stii ce sa facem cu el.
sunt perfect de acord cu tine cel/cea de pe y360 🙂 libertatea este un
cadou pe care nu il primim pentru ca nu am stii ce sa facem cu el.
Am vazut intotdeauna ceva in ochii cailor care semana cu tristetea dar,
nu mi-am formulat niciodata cuvintele cu care sa exprim.
Am un fin (pe care il iubesc intr-un mod cu totul special) care este
nascut in anul calului (dupa zodiacul chinezesc). Aveti curiozitatea sa
cititi. Nu este vorba daca sa crezi sau nu in zodii, pur si simplu :
cititi!
Tare mult mi-a placut ce am citit acolo despre cai. De atunci nu le mai
vad ochii tristi. Nu stiu de ce, dar acel sentiment s-a modificat
complet. Indiferent daca sunt salbatici sau domestici ei au libertatea
in ei. Cailor, mai mult decit am simtit la alte animale (sa nu rideti),
mi se pare ca, se potriveste zicala aceea a nemtilor : gindurile ramin
libere.
De cind am citit acele rinduri din zodiac, nu mai ,,vad" ce e pe spatele
calului, vad doar o meretie pe care intr-adevar, calul o are.
De atunci nu am mai citit zodiacul chinezesc. De ce l-as mai citi ?
DaLuiza, Gandesti cu totul corect. Gandurile raman mereu libere. Asta nu
intelegt multi dintre noi si isi pie4rd asa o parte din suflet si din ce
e frumos.Gadurile noastr nu ni le poate ingradi nimeni , in afara de
noi.:) Nu ne limiteaza nimeni,ne limitam singuri:)
Victor, ti-as spune multe dar ai zis sa-ti spun in particular.
cat despre cai, nu se compara nici cu prietenia din ochii
cainelui nici cu libertatea din aripile pasarilor. si suna
frumos faza cu calul care este singura fiinta care se adapteaza
in salbaticie….pacat ca exista cainii dingo.
Radu, tu, ca de obicei, n-ai inteles nimic.
ce este asa de greu de inteles ca este felul in care vad eu
libertatea? daca tu o vezi altfel atunci esti liber sa scrii
despre asta…
si nu am zis ca, calul sunt singura fiinta care se adapteaza in
libertate.
…poti sa te duci sa te culci. nu poti sa accepti nimic fara
sa critici. iar cand nu ai ce critica, critici prost.
Cai de rasa deosebiti – http://www.calderasa.ro