ca orice roman adevarat, nu platesc netul decat cand ma anunta ca o sa mi-l
taie. sau cand mi-l taie. niciodata mai devreme. cred ca este intrat adanc in
mentalitatea noastra sa facem asta, probabil avem impresia ca in felul asta ii
pacalim pe aia carora trebuie sa le dam banii desi este evident ca nu este asa.
folosesc pluralul pentru ca nu sunt singurul care face in felul asta.
azi am dat drumul la calculator, a pornit, dupa 10 minute nu a mai mers netul.
primul gand a fost bineinteles "trebuie sa ma duc sa-l platesc". nu prea ma
incanta ideea de a ma imbraca si a ma deplasa cei 500 de metri pana la firma,
dar nu aveam ce face. ce as fi putut sa fac fara net dupa-amiaza? sa citesc?!
prin urmare m-am deplasat la sediul firmei. ajuns acolo, am dat un cap cu toata
forta in tocul de sus al usii de la intrare (nu inteleg de ce aia au facut usa
numai pentru pitici. poate ca majoritatea clientilor lor or fi spiridusi sau mai
stiu eu ce fiinte pitice, dar asta mi se pare o discriminare la adresa oamenilor
care vor sa intre in acea cladire.). in cele din urma am ajuns in cladire, mai
bogat cu un cucui si cateva combinatii interesante in vocabularul de injuraturi
(chiar…usa are mama? mi-as dori sincer sa nu aiba pentru ca i-am facut niste
urari interesante atat ei cat si decedatilor din familia ei…). fiind atent sa
nu mai dau cu capul in tavanul mult prea scund, m-am impiedicat si era sa ma
opresc cu dintii in scara. spre deosebire de inaltimea cladirii care era
conceputa pentru a intra in ea numai spiridusii, scarile erau pentru giganti. o
combinatie foarte interesanta care necesita maxima atentie si concentrare pentru
a o putea depasi. numai ca eu am o problema in a fi atent sau concentrat, despre
amandoua in acelasi timp nici nu poate fi vorba.
in cele din urma am reusit sa ajung la destinatie. i-am zis tipei ca vreau sa
platesc netul iar ea mi-a dat cea mai tare replica pe care am primit-o de mult
timp incoace:
"nu merge netul. revino peste o jumatate de ora sau o ora"
au disparut toti nervii, si am inceput sa rad in hohote. am vrut sa spun "ce
fraieri!" dar m-am abtinut totusi…
firma de net in care nu merge netul…poate fi ceva mai tare de atat?
de asta e frumos sa traiesti in Romania. este combinatia perfecta. numai la noi
farmaciile n-au medicamente, firmele de net n-au net, brutariile n-au paine.
daca am trai intr-o tara mai civilizata toate ar fi cum ar trebui sa fie. daca
am trai intr-o tara necivilizata, nici nu am stii ce sunt farmaciile, netul sau
painea. asa, suntem exact intre aceste doua nivele de dezvoltare. avem dar
n-avem. suntem in UE teoretic, practic nu suntem. stam intre orient si occident.
optimistii ar spune ca suntem o cultura unica, asezarea teritoriala si istoria
noastra influentata atat de orient cat si de occident au dus spre o cultura
specifica noua, unica in lume.
parerea mea este ca reprezentam mediocritatea absoluta.
P.S.(multe si lungi):
1) mi-am platit netul pe 2 luni. asta ca sa ma laud.:))
2) am vrut sa pun o melodie pe care nu am mai ascultat-o de mult timp si care
s-ar fi potrivit. dar nu am reusit sa o gasesc prin netul asta…
era cantata de bosquito si se numeste fara adaos comercial. o sa pun totusi
versurile…
Mergem in alte tari
Sa ne-mpodobim cu ghiuluri si bratari;
Ne inchinam la est
Da’ ne milogim la vama pentru vest!
Ne amagim usor
Si ne pierdem vremea la televizor…
Zicem ca ne e greu
Insa cotizam la carciuma mereu!
Oare astia suntem noi,
Uriasi cu brate moi…
Valuri mari, succese mici
Si ne balacim in kitsch…
Ne mai intrebam apoi:
Oare astia suntem noi?!
Citim din ce in ce mai rar
Si ne place sa barfim la celular;
Pe hoti aruncam blestem
Dar in sinea noastra ii invidiem…
Credem ca suntem buni
Dar ne ocupam cu smenuri si minciuni
Ce mandri suntem noi
Ca ne strange saua pusa de ciocoi!
Barosani de mucava,
Lume buna, lume rea,
Care pica la saltea…
Ne mai intrebam apoi:
Incotro ne ducem noi?