Regasire

   eu daca n-as fi eu as face misto de mine in ultimul hal. dar pentru ca eu
sunt eu nu pot sa fac asta.
   din cand in cand simt nevoia sa ironizez unele chestii pe care le intalnesc
la prietenii mei. iti dai seama ca nu ar fi deloc frumos din partea mea sa o
fac. pana si eu realizez asta. prin urmare in acele momente incep sa scriu unele
chestii in care ma eliberez de aceasta nevoie. de obicei imi ies atat de bine
incat cel pe care il ridiculizez nici macar nu isi da seama de asta, mai mult
decat atat, au fost destule cazuri in care m-a felicitat in legatura cu ceea ce
am scris. ma amuza situatia desi poate as fi vrut sa-si dea seama ca despre el
vorbeam…
   daca eu n-as fi fost eu si m-as fi avut prieten pe mine ar fi fost superb.
cred ca as fi putut face misto non stop pe seama mea.
  
   e usor sa scrii chestii triste.cred ca as putea sa scriu una din asta in
fiecare zi, atat de buna incat sa nu poti sa-mi citesti articolele fara sa ai o
batista la indemana. de asta sunt atatia emo…pentru ca e cel mai usor sa fii
asa. omul are o tendinta naturala de a se indrepta spre tristete. poti sa devii
trist din mijlocul celei mai frumoase veselii insa foarte putini pot rade in
mijlocul celor mai urate evenimente.
   nu trebuie mult talent sau stiinta ca sa scrii chestii triste. trebuie doar
sa te lasi putin purtat de natura ta si inevitabil vei ajunge la acea tristete
care iti va dicta fara probleme ceea ce sa scrii.
   tristetea face parte din noi, ne nastem cu ea si trebuie sa o purtam in noi
toata viata. si cred ca unul din scopurile vietii asteia este sa invatam cum sa
o marginalizam (pentru ca asa cum spuneam mai sus nu cred ca este posibil sa
scapi pentru totdeauna de tristete, indiferent cat de bine iti este).
   poate o sa spui ca scrierile triste pot fi incredibil de frumoase si iti pot
da o senzatie placuta citindu-le. nu neg asta, insa nu am de gand sa le scriu eu.
   imi pusesem acum ceva timp intrebarea de ce mai am eu blogul asta daca oricum
eu nu scriu in el tot ce simt. si n-am stiut sa-mi raspund. in seara asta,
intamplator, mi-am adus aminte. uituc cum sunt, mi s-a sters din memorie
motivul. si motivul este exact asta: oricine poate scrie chestii triste sau
melancolice fara prea mare stres insa nu oricine te poate face sa zambesti si nu
oricine te poate face sa-ti pui intrebari.
   iar mie care sufar de grandomanie, asa cum imi spunea un tip mai acum ceva
vreme, nu-mi place sa fac parte dintre cei multi….cel putin nu din punctul
asta de vedere.