Crazy people

   ma credeam ciudat. nu neaparat intr-un sens bun al cuvantului ci pur si
simplu altfel. in ultimul timp insa incep sa ma simt din ce in ce mai normal.
cand vad ce oameni ciudati sunt in jurul meu imi dau seama ca eu nu sunt nici pe
de parte la fel de ciudat ca ei si ca felul meu de  a gandi si dorintele mele
sunt normale comparativ cu ale lor.
   povestea e in felul urmator: doi oameni foarte frumosi sunt indragostiti unul
de altul. au genul ala de relatie care te face sa fii gelos pe ei si care ma
facea deseori sa ma intreb de ce eu nu pot avea o astfel de relatie. ce au ei si
imi lipseste mie. prin ce sunt eu ciudat?
   asta pana azi cand aflu ca el se supara pe ea din cauza ca ea nu este
impresionata de filmele la care se uita el.
   faza asta m-a lasat cu gura cascata si m-a facut sa-mi regandesc serios
parerea pe care o aveam despre mine. adica eu imi paream ciudat din cauza ca
intr-o relatie trebuie sa ma stiu iubit ca sa pot iubi. insa vazand motivul
supararii lui imi dau seama ca, comparativ cu el, eu sunt un tip foarte normal.
adica eu n-as avea nici cea mai mica problema daca prietena mea nu s-ar uita cu
mine la snooker, la Tom si Jerry sau la Mythbusters. chiar nu inteleg de ce ar
trebui sa fac bot din cauza asta.
   daca dupa o relatie atat de lunga el se supara pe ea din cauza asta atunci
parerea mea despre mine tocmai s-a imbunatatit intr-un mod uluitor. cred ca deja
incep sa ma consider un fel de semizeu, un tip pe care nicio fata nu ar trebui
sa-l rateze.
   nu zic, si eu am ciudateniile mele, unele destul de urate si de ciudate, dar
m-am cautat destul de bine si comparativ cu asta, ale mele sunt nimicuri.
   sa te superi pe cineva pe care iubesti din cauza ca nu-i place ceea ce
urmaresti tu mi se pare o chestie atat de copilareasca incat ma face sa ma simt
matur (si asta e mare lucru avand in vedere ca suntem cu totii de acord ca eu
numai matur nu sunt).  
   incepusem sa ma simt prost considerand ca sunt un tip dificil, care se supara
din chestii din care nu ar trebui sa se supere. dupa ceea ce mi-a fost dat sa
aud azi orice incercare a oricui de a ma convinge ca sunt un tip dificil va esua
fara drept de apel. nu sunt eu cel mai mare balaur de pe lumea asta. ba chiar
incep sa seman din ce in ce mai mult cu Fat Frumos. :))

6 Responses

  1. ADRIANA says:

    da victor,vezi de ce ti-am spus eu la inceput ca imi placi tu
    si ceea ce scrii? pt ca esti un tip normal cu simtaminte si
    ganduri pe care le regasesc si in mine..problema e ca..ajungem
    sa ne consideram anormali …pt ca am ramas putini asa in
    limitele normalitatii..si atunci anormalul ne
    copleseste..devenind normal pt ei…iar noi devenind  anormali
    pt ei …:))))))

  2. Victor says:

    multumesc Adriana πŸ™‚
    sunt perfect de acord cu ceea ce ai spus tu, cam asta e si
    parerea mea. sunt atat de multi ciudati incat normalitatea a
    devenit o ciudatenie.
    …si cand te gandesti ca pana ieri aproape eram convins de
    faptul ca sunt un om imposibil. de acum incolo o sa ma iau pe
    mine ca etalon al normalitatii. o sa devin centrul universului
    meu :)))

Leave a Reply to Victor Cancel reply