Rataciri

   imi place cand ma trezesc din somn si trebuie sa ma recompun. este o senzatie
cam ca atunci cand eram mic si faceam puzzle-uri. e ca si cum m-as scula din
anestezie. devin constient si primul lucru pe care il analizez este daca pot sau
nu sa ma misc. daca da, atunci care dintre partile corpului meu le pot misca?
pot sa ma ridic din pat? sa nu mergem chiar atat de departe…raman in pat
deocamdata. sa incerc mai bine sa-mi adun gandurile de pe unde au zburat. unde
sunt? da…stiu unde sunt. ce zi e azi? e zi sau noapte? e noapte….dar ce zi e
azi? am dormit o ora sau o zi si-o ora? cred ca am dormit doar o ora ca nu dorm
eu atat de mult. cum am ajuns in starea asta? asta necesita un efort de
gandire…cred ca e din cauza ca n-ai mai dormit cum trebuie de vreo luna si ca
azi te-ai plimbat toata ziua pe afara…da…asta trebuie sa fie. ba da’ zici
c-am baut tot vinul din lume….macar de l-as fi baut.
   si niciodata n-am inteles de ce dar intotdeauna fac tot posibilul pentru a ma
ridica din pat. atunci cand am de ales intre a dormi si ma ridica din pat
intotdeauna in astfel de situatii am ales sa ma ridic. si problema e ca de fapt
niciodata nu vreau cu adevarat sa ma ridic. o fac fara sa stiu de ce…
   zilele astea doua au fost niste zile minunate, cum nu mi le puteam dori mai
bune dupa sesiune. nu neaparat pentru ca m-am odihnit pentru ca nu m-am
odihnit absolut deloc, ci pentru ca m-am relaxat. si avand in vedere starea mea
din ultimul timp o relaxare psihica era mult mai importanta decat o odihna
fizica.
   zilele astea mi-au dovedit cat de importanti sunt prietenii si cat de mult
iti pot schimba ei o stare oricat ar fi de urata intr-una frumoasa.
   cat despre odihna… I’ll sleep when I’m dead, cum zice Bon Jovi :))

P.S.: am reusit sa incarc pozele facute ieri. poate te uiti daca ai timp:
http://vicofthor.deviantart.com/gallery/

2 Responses

Leave a Reply