In the game

   lucrurile se schimba. ani de zile imi scriam articolele cu o cana de cafea
fierbinte in fata. de o saptamana am inlocuit cafeaua mea cu lapte cu miere. e
bun dar se termina mult mai repede. si parca nu imi aduce aceeasi inspratie…

   trebuie sa recunosc ca la vremea respectiva m-am enervat destul de mult.
acum, privind in urma, mi se pare amuzant.
   am fost azi sa iau lapte. l-am luat pe cel mai ieftin pe care l-am gasit.
logica mea a fost aceea ca daca e ieftin inseamna ca nu s-au stresat prea mult
sa-l prelucreze prin urmare e mai natural.
   logica asta ar putea fi buna, habar n-am, problema e ca a avut un mic mare
neajuns.
   vrand sa beau lapte m-am dus la cutie. acolo am facut o descoperire interesanta:
"-pe unde naiba are dopul?"
   n-avea dop. in momentul ala am inceput sa-mi fac o idee de ce era atat de ieftin.
   nu avea dop in schimb avea un semn de foarfece si niste dungulite pe unde se
presupune ca ar fi trebuit sa tai.
   a aparut insa o alta problema….de unde naiba sa iau eu foarfece?!?
   destul de nervos, am luat cutitul. mi-am infranat impulsul de moment de a
baga cutitul in cutia aia de lapte iar si iar si iar si am taiat usor.
   …ai vazut Ice Age? ai vazut partea aia in care veveritoiul baga ghinda in
ghetar si intregul ghetar se crapa?
   am taiat cat am putut eu de usor. se pare ca n-a fost suficient de usor
intrucat deschizatura a crescut de la sine inspre baza cutiei.
   bineinteles ca nu mi-am dat seama de asta pe moment ci dupa ce am incercat sa
pun laptele intr-o cana.
   …mai precis, in momentul in care l-am simtit curgand pe piciorul meu.

cateva cuvinte in legatura cu poza si mesajul ei. poza asta reprezinta avatarul
meu de messenger de cateva luni bune. mi se pare ca exprima foarte bine
personalitatea si felul meu de a fi prin urmare nu o sa-l schimb prea curand pe
Droopy.
   poza in vraianta cu mesaj pe care am pus-o mai sus a gasit-o Andreea din
intamplare in timp ce facea cautari pe Internet. avand in vedere ca nimic nu e
intamplator in lumea asta, probabil ca gasirea acestui mesaj in acest moment
inseamna ceva. :))
  
   de cateva zile sunt intr-o continua stare de incordare. la inceput am dat
vina pe dentist insa nu este asa. este ceva mai mult de atat. este o stare de
incordare, de usoara nervozitate de care nu reusesc in niciun moment sa scap
oricat as incerca sa o ignor.
   este exact senzatia asteptarii. ca si cum fara sa stiu subconstientul meu
stie ceva ce eu nu stiu si asteapta ca acest ceva sa se intample.
   nu am mai simtit asa ceva de foarte mult timp. poate ca nici nu mi s-a mai
intamplat ceva deosebit de foarte mult timp…
   am obosit. vreau din nou o vacanta in mintea mea. intr-un loc linistit,
departe de tot si de toate, undeva pe un varf de munte.
   sa stau intins pe spate pe iarba, sus sa fie cerul senin iar in jos, spre
poalele muntelui sa fie padurea.
   sa-mi las gandurile undeva la poalele muntelui iar eu sa fiu acolo pe varf
golit de orice urma a ceea ce sunt pe pamant.
   sa fiu eu, dar sa fiu un eu pur, un eu neatins de ganduri, neatins de lume,
neatins…neatins.
   sa simt soarele incalzindu-ma, sa stiu ca intregul Univers s-a redus la
muntele pe care stau. nimic altceva nu exista.
   sa fie o perfecta nemiscare. sunt prea obosit pentru ca miscarea sa nu ma
chinuie. vreau sa fie o nemiscare absoluta, o nemiscare in care numai bataile
inimii mele sa fie cele care sa-mi arate ca timpul inca exista.
   simt ca un singur moment de o asemenea liniste mi-ar fi de ajuns sa ma
odihneasca pentru mult timp.
…ceva mi se va intampla in curand. sunt curios ce anume.

   daca cineva a mai murit de ras la ascultarea tipului astuia care explica cum
se citeste EA Sports sa-mi spuna. vreau sa sper ca nu sunt singurul care s-a
prapadit de ras ascultandu-l de vreo 10 ori :))