oameni buni, nu cititi ca va rupeti picioarele!
am lasat cartea langa pat, pe jos. este un obicei nu prea bun de-al meu de a
face asta dar este cel mai comod asa. cand m-am ridicat din pat am uitat ca e
cartea acolo. am pus piciorul jos si am alunecat exact cum aluneca aia in desene
animate pe coji de banana.
daca primul tau gand atunci cand ai citit ce am scris mai sus a fost "ce a
patit cartea?" inainte de a te gandi ce am patit eu atunci inseamna ca gandesti
ca mine. :))
cartea este in regula, pe mine oricum nu ma poate durea nimic mai rau decat
ma doare deja.
mi-am dat seama de durerile astea inca de dimineata cand am incercat sa ma
misc. de la primul gest constient facut s-au gasit cativa muschi care sa ma
doara. am savurat placerea acestei dureri asa cum savureaza condamnatul la
moarte ultima tigare. uitasem cum este sa ma doara toti muschii, nu am mai
simtit asta de prea mult timp.
in week-end-ul asta a inceput sezonul. a fost prima data dupa o pauza de 3-4
luni in care am putut juca iar baschet.
in Giurgiu jucatorii de baschet sunt tratati cam cum erau tratati indienii de
catre americani. arealul lor este redus pe masura ce trece timpul din ce in ce
mai mult. in urma cu cativa ani aveam o multime de terenuri de baschet, trebuia
doar sa alegem locul. acum nu au mai ramas decat cateva situate undeva la
marginea orasului. probabil ca in curand ni le vor lua si pe alea.
asa ca nu a fost de mirare ca ne-am strans peste 15 oameni sa jucam la un
singur panou.
in 2 zile am jucat adunat cam 5 ore de baschet. avand in vedere ca nu mai
facusem serios miscare de asta toamna ma asteptam sa ma loveasca febra
musculara. e o senzatie foarte placuta sa simti muschii cum dor in amintirea
efortului trecut.
asa cum statul toata ziua in casa ma deprima, de aceea este necesar sa ma
plimb macar un sfert de ora pe zi ca sa nu o iau razna, asa practicarea unui
sport reuseste sa ma desprinda de toate gandurile mele si sa imi aduca linistea
macar pe perioada in care sunt acolo.
de asta spuneam candva, si inca mai afirm asta: daca n-au terenuri de baschet
in rai eu n-am ce cauta acolo.
…alta conditie era sa pot sa ma uit la south park. dar asta este alta poveste ;))
P.S.: da, cred ca am o obsesie pentru poza asta. I love Kobe!!! :))