Dar daca am cautat gresit?
intotdeauna mi-am imaginat perfectiunea in nemiscare.
mi-am imaginat momente de fericire asa cum pictorii pun pe panza imagini. nu am
putut niciodata sa introduc si timpul in aceste momente. timpul le
deperfectionalizeaza, le murdareste.
perfectiunea este eterna si de aceea atemporala.
momentele mele perfecte sunt fotografii, nu filme.
lucrul asta l-am simtit instinctiv inca de la inceput.
am crezut ca il pot invinge.
dar nu poti invinge timpul.
am trait momente minunate, momente in care daca timpul s-ar fi oprit eu as fi
fost fericit pentru totdauna.
dar timpul nu s-a oprit, a mers mai departe, si-a trimis uitarea si mi le-a luat.
sunt uimit cat de mult poate timpul banaliza momentele perfecte.
cred ca stiu cum putem invinge timpul.
va trebui sa nu-l putem vedea, sa nu-l putem vorbi, sa nu-l putem auzi.
as vrea sa fiu mut.
as vrea sa fie muta.
sa nu ne putem vorbi.
sa ne iubim in tacere.
as vrea sa fiu surd.
as vrea sa fie surda.
sa nu ii putem auzi.
sa ne iubim in gand.
as vrea sa fiu orb.
as vrea sa fie oarba.
sa nu putem vedea trecerea timpului.
sa ne iubim prin atingeri.