ideea articolului asta mi-a dat-o Ionut in unul din comentariile sale:
"sunt curios sa aflu parerea ta despre carti si felul in care trebuie sa
citesti. Mi se pare ca cititul a devenit o moda, o moda prost inteleasa si care
nu aduce nimic bun daca este luata ca atare adica superficial."
avand in vedere vremurile actuale cred ca in primul rand este bine sa
citesti. spun asta pentru ca din ce in ce mai multi tineri nu numai ca nu citesc
dar se si mandresc cu asta. asta mi se pare un lucru foarte grav. desigur ca si
scoala vietii te invata foarte multe lucruri necesare supravietuirii intr-o
lume concreta insa cartile (vorbesc la modul general, desigur ca exista si
foarte multe carti proaste) iti ofera multe date necesare supravietuirii si
dezvoltarii mintii tale.
daca faci parte dintre cei care citesc atunci mai exista vreo doua probleme…
prima este cum citesti. in urma cu un an-doi toata lumea il citea pe Coelho
pentru ca era la moda. toate manechinele il aveau ca autor preferat pe Coelho.
insa daca toti cei care i-au citit cartile ar fi inteles mesajul transmis de el
si l-ar fi urmat cat de cat atunci tara asta ar fi fost putin mai buna decat
este. ceea ce demonstreaza ca foarte multi citesc doar ca sa fie in rand cu
moda. sau si mai grav, se lauda ca citesc fara sa o faca.
l-am citit si eu pe Coelho in urma cu ceva timp. ca pe orice scriitor la moda
l-am privit cu un ochi extrem de critic, decis fiind sa-i subliniez toate
defectele. am fost insa uimit sa descopar dupa ce am citit 3 carti ca nu am avut
absolut nimic sa-i reprosez. mai mult decat atat pot spune ca mi-a placut tipul.
mi se pare ca prin cartile lui incearca sa hraneasca cu pipeta mintile inculte.
ideile din cartile lui sunt foarte frumoase, foarte bune, si scrise in asa fel
incat cei care nu au citit nicio carte in viata lor sa le poata intelege fara
dureri de cap.
din nu stiu care motiv insa, n-au inteles. sau daca au inteles nu au pus in
practica ideile frumoase pe care le-au citit.
parerea mea este ca cititul superficial este de preferat necititului (geniala
exprimare,nu? :)) ). mai bine sa te lauzi ca ai citit ceva decat sa te lauzi ca
n-ai citit nimic,nu?
inca o problema e ce idei preiei din ceea ce citesti. ce vreau sa spun este
ca si Hitler a citit carti si asta nu l-a facut un om bun. conteaza mult ca ceea
ce citesti sa fie filtrat de constiinta ta. sa analizezi si sa iti dai seama ce
este bine si ce nu. sa iei ceea ce este bun si sa uiti ceea ce crezi ca este
daunator pentru tine. asta depinde doar de tine si nu te poate invata nimeni.
am gasit intr-o carte a lui Liiceanu (oricat nu l-as suporta eu, am gasit
si cateva parti interesante in cele scrise de el) o comparatie intre sfaturile
lui Noica si cele ale lui Cioran referitoare la citit.
in timp ce Noica era adeptul cititului structurat, de performanta, in care sa
citesti toate cartile de referinta dintr-un anumit domeniu, carti ce iti vor
folosi mai departe in dezvoltarea propriilor tale conceptii in domeniul
respectiv, Cioran recomanda cititul la intamplare, al tuturor cartilor care te
atrag, care iti pica in mana, cu alte cuvinte sa citesti numai ceea ce vrei si
iti place.
nu sunt in masura sa spun care dintre cei doi avea dreptate, probabil ca
amandoi au in felul lor de vreme ce amandoi au fost si sunt doua minti luminate
ale umanitatii.
eu am mers fara sa stiu pe varianta lui Cioran. am citit numai ce am vrut sa
citesc, ce mi-a sunat bine in ureche, ce mi s-a parut interesant, ce m-a facut
curios. este singurul mod in care pot citi, imi este foarte greu, aproape
imposibil sa citesc ceva impus de altcineva.
pentru ca daca nu simt placerea de a citi atunci nu mai pun mana pe carte cu
lunile.
Uite ca am posibilitatea de a-mi educa si rabdarea cu ajutorul
tau (am asteptat aseara articolul).
Ai lovit exact unde trebuie cu acel Coelho. Am auzit atatea de
acest scriitor incat ma minunez ce om mare trebuie sa fie, mai
ales ca are priza si la fete…
Nu am apucat sa citesc nimic scris de el insa nici nu ma
grabesc.
Este adevarat ceea ce spui, decat sa citesti pentru a avea cu
ce sa te lauzi, mai bine o lasi balta.
Mi se pare anormal sa fi citit o biblioteca intreaga sau chiar
si pe jumatate si tu sa raspunzi cu "misto" , "naspa". De
asemenea, cunosc exemplare ce, dupa ce au rasfoit cateva carti
se cred in stare de a purta polemici cu profesorii, prind glas
insa de la prima replica se vede cat de proast au fost editate
cartile citite de ei. Nu am nimic cu nimeni care citeste,
chiar gasesc interesant sa discut despre carti insa mi se pare
dezagreabil sa vii sa citesti in pauze (chiar daca si eu am
incercat), sa te afisezi ostentativ cu nume mari, cand nu au
pus mana pe o carte de Ion Creanga. Mai exista si acele
categorii care imi spun ca pasiunea lor este cititul, care rod
cartile tip DEX in 2 zile si isi iau aerul de inteligenti, se
poate?
In privinta acelor 2 modalitati de a citi, cred ca ar ideal
are fi ca ele sa fie combinate. Exista gusturi, toane si
preferinte la care adugam indicatiile si obligatiile. Am
luat "Razboi si pace" a lui Tolstoi insa nu mi pare a fi pe
cat vocile "citite" o prea-maresc. Am o problema cu paginile,
mi-as dori sa nu mai existe numerotarea.
Ionut, ieri am fost ocupat si nu am avut timp sa dezvolt
subiectul asta asa cum mi-as fi dorit. asa ca m-am gandit ca ar
fi mai bine sa astept noaptea atunci cand sunt mai linistit si
am timp sa ma gandesc la el.
n-am citit inca "Razboi si pace" dar mai am timp. in orice caz
daca vrei sa vezi o carte mare sa cauti "Muntele vrajit" de
Thomas Mann. cand mi-a dat-o bibliotecara, dupa 5 secunde de
uluiala imi venea sa spun "eu v-am cerut o carte, nu DEX-ul…"
in ceea ce-i priveste pe cei de care imi vorbesti tu, am avut
si eu de-a face cu ei. cunosc genul si sunt foarte daunatori.
ei reprezinta cocalarii si pitipoancele culturii. sunt cei care
pentru ca au citit cateva carti cred ca stiu totul si de aceea
nu numai ca se lauda cu inteligenta lor insa simt nevoia de a-i
educa pe cei mai prosti decat ei si a le da sfaturi cretine.
iar acestia ii vor urma si ii vor ridica in slavi ca pe niste
zei ai culturii.
pe sistemul: "mamaaaaa…habar n-am ce zice asta. inseamna ca e
destept…"
placerea lor cea mai mare este sa tranteasca un citat dintr-o
carte citita, citat pe care s-au chinuit probabil foarte
mult sa-l invete pe de rost. si spun acest citat cu o emfaza de
parca nu ar mai putea fi contrazisi pentru ca insusi autorul
cartii a spus asta.
ma gandeam ca o carte cu citate din diverse alte carti s-ar
vinde mai mult decat toate celelalte carti la un loc in tara
noastra. toti vor invata citatele alea si le vor lipi in
conversatie fie ca au vreun sens fie ca nu.
mi-am adus aminte acum de o conversatie in contradictoriu pe
care am avut-o cu o astfel de persoana despre Camil Petrescu si
"Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", carte la
care tin foarte mult. dupa ce discut ceva timp in
contradictoriu cu respectivul, nu stiu cum mi-a venit ideea sa
pun intrebarea magica:
"-ma, da’ tu ai citit cartea aia?"
"-nu, dar am eu o carte de comentarii foarte buna si am citit-o
pe aia."
l-am lasat cu parerea lui. nu ai cum sa-ti faci o parere
proprie despre o carte din parerile altora. trebuie sa o
citesti tu ca sa vezi ce impresie iti lasa.
de mult timp incoace ii las pe prostii care se cred destepti in
parerea lor. mi-a trebuit mult timp insa mi-am dat seama ca nu
am ce sa discut cu ei.
sa se creada ei destepti si sa ma creada pe mine prost.
ce-mi pasa?
nu ei imi traiesc viata, nu ei traiesc in mintea mea. am
realizat ca tot ceea ce citesc citesc pentru mine, pentru a ma
dezvolta eu in interior, nu am nevoie ca lumea sa ma creada
destept.
singurul lucru de care am nevoie este ca eu sa fiu multumit de
mine.
la urma urmei fiecare isi poarta crucea.
Perfect!
Raspunsul tau exprima atitudinea ideala.
Poate nu am o maturitate in ale cititului insa ma gandesc
serios sa las balta cartea lui Tolstoi iar romanul lui Camil
Petrescu mi-a lasat o impresie nu prea placuta, trebuie sa o
recitesc candva…
fiecare carte trebuie citita la timpul ei. eu i-am citit pe
Nichita si pe Camil Petrescu in liceu si nu mi-au placut
deloc. recitindu-le dupa cativa ani mi-au placut mult de tot.
asta pentru ca ma schimbasem foarte mult. 🙂
de fiecare data cand citesc o carte care nu-mi place o pastrez
in memorie pentru a o citi in viitor. poate ca odata cu
trecerea timpului voi ajunge sa o inteleg. 🙂
Cred ca o sa merg si eu pe principiul asta:D.
Cu toate astea, pe langa "filtrul" de care ai pomenit si tu
(sa retinem ceea ce credem ca este bine), nu crezi ca ar
trebui sa parcurgem niste pasi?
Ma gandesc in sensul asta sa avem minime cunostinte despre
autorii romani, ca operele acestora sa fie un fundament la
care putem adauga desigur lectura universala, atat de adorata.
Mi se intampla ca de foarte multe ori ma descurajez: gasesc un
cuvant sau anumite fraze ce mi se par interesante, le retin
iar a doua zi le uit; ma gandesc, oare unde gresesc, gandirea
nu imi Zboara in alte parti, ce pot face mai mult!?
Am avut o polemica zilele trecute cu o distinsa doamna
profesoara pe tema "oamenii dotati (a se intelege prin asta
inteligenti si apti de performate uriase) au fost mereu lasati
in urma". Folosind logica, am incercat sa-i spun ca oamenii
inteligenti au si capacitatea de a iesi in fata, de a se face
cunoscuti insa rostind cuvintele nu mai eram nici eu sigur de
ele…tu ce parere ai?
nu stiu ce sa spun in legatura cu pasii…va trebui sa intrebi
pe altcineva. eu nu am urmat niciun fel de pasi sau de logica
in ceea ce am citit prin urmare nu pot sa te indrum in niciun
fel…
probabil ca daca ar fi fost cineva sa ma indrume as fi citit
cu totul alte carti pentru ca ar fi stiut ce sa-mi recomande.
asa, pot spune ca sunt un soi de autodidact ce a citit foarte
multe carti in momente nepotrivite. 🙂
mintea ta va retine intotdeauna ceea ce este cu adevarat
interesant pentru ea. vei observa cu timpul ca sunt anumite
idei pe care le-ai retinut fara sa-ti dai seama. asa ca nu-ti
fa griji in legatura cu ideile pierdute, ceea ce trebuie sa
ramana va ramane. 🙂
ia-o mai usor, nu te descuraja, nu te stresa. daca iei totul
prea in serios atunci dispare placerea si frumusetea… 🙂
in ceea ce priveste polemica, nu cred ca am inteles prea
clar…daca vrei sa-mi spui mai clar punctele voastre de
vedere imi voi spune si eu parerea…:)
Era vorba despre un scriitor si dezbateam pe seama operelor si
biografiei lui. Dansul nu a dus o viata prea fericita si de
aici s-a plecat la o generalizare, oamenii cu adevarat buni nu
sunt bagati in seama iar eu am crezut ca inteligenta presupune
si capacitatea de a te evidentia, de a iesi in fata.
as putea sa dau o gramada de exemple de oameni care au dus o
viata fericita, au fost remarcati si apreciati de lume. 🙂
daca ar fi sa vorbesc la modul oarecum general (o generalizare
mi se pare foarte dificil de facut si foarte inexacta avand in
vederea caracterul si mediul in care a trait fiecare din aceste
minti luminate) cred ca foarte multi oameni inteligenti
incearca sa se marginalizeze de societate. ei fiind superiori
fac greseala de a se delimita de societate, care li se pare
mult inferioara. prin urmare ei fiind nesociabili nici
societatea nu ii mai accepta.
din cauza acestei suparari pe lume si autoizolari constiente
sau inconstiente foarte multi oameni inteligenti ajung sa nu
fie niciodata cunoscuti de lume.
daca imi permiti sa fac o legatura cu discutia noastra de
zilele trecute, acest lucru se intampla din cauza ca acesti
oameni isi dau seama de superioritatea lor si nu incearca sa
vada dincolo de ea. nu incearca sa vada si sa inteleaga iubirea
de semeni, centrul vietii lor este propria inteligenta. de
aceea are loc si aceasta separare de restul oamenilor, aceasta
izolare pe propriile culmi care duce in multe cazuri la
anonimat, depresii si complexe.
pe de alta parte poate aparea si o inevitabila izolare datorita
diferentei de inteligenta. este vorba aia care spune ca mintile
luminate discuta idei, inteligentele medii discuta evenimente
iar prostii ii discuta pe altii, vorba care mi se pare ca
delimiteaza extrem de bine diferentele dintre oameni.
prin urmare mintile luminate este normal sa gaseasca foarte
putini oameni cu care isi pot discuta ideile. si aici apare
alegerea pe care o au ei de facut: ori sa fie singuri in
superioritatea lor ori sa incerce sa se coboare spre sferele
inteligentelor inferioare lor. acest lucru nu se poate intampla
decat avand o oarecare bunavointa si iubire fata de cei mai
putin inteligenti decat ei. atribute pe care multi oameni
superiori nu le au.
ca sa trag o concluzie, cred ca profesoara ta se gandea la
oamenii inteligenti care nu au putut sa se coboare la nivelul
lumii in timp ce tu te refereai la cei care instinctiv sau
rational si-au dat seama ca trebuie sa accepte lumea pentru ca
lumea sa-i poata accepta. 🙂
de mica am citit multe carti din aproape toate domeniile si am
inceput cu biblioteca de acasa..pana am ajuns la litere deja
eram cam intesata de atata literatura ..am citit multe dar
putine mi-au intrat in suflet …basme ,povesti,
sf ,filosofice,romane consacrate,de astronomie,etc .
eram o introvertita ,o timida,si deloc sociabila in
adolescenta..cu cat citeam mai mult cu atat mai izolata ma
simteam fata de oameni si cu atat mai neinteleasa..am facut
eforturi mari ca sa ies din carapace ..cand am inceput sa mai
raresc cititul si sa socializez si sa ies mai mult s-a
petrecut o schimbare..treptat am stabilit un echilibru pentru
a ma putea integra mai bine in societate..de aceea spun ca
cititul prea mult dauneaza grav :)),nivelul tau de intelegere
al lucurilor este net superior sau diferit de al celorlalti
si atunci se creaza o bresa in comunicare si face comunicarea
cu ceilalti mai dificila..
de curand am inceput sa-i citesc discursurile si interviurile
lui Osho ,inchegate in cateva cartulii ,este extraordinar omul
acesta si daca ai sa citesti ai sa intelegi de ce ,limbajul
sau e simplu si accesibil ,iar ideile sale parca sunt izvorate
din constiinta universala,a fost o adevarata revelatie pentru
mine inca din primele randuri ..
iti recomand cu caldura pentru inceput " Libertatea-curajul de
a fi tu insuti’ 🙂
Adriana, semanam oarecum. si eu am fost un timid, inca mai sunt
intr-o oarecare masura, si eu m-am simtit izolat, neinteles, si
eu ca si tine am facut eforturi mari sa ies din izolarea asta
si am reusit. mai bine zis, am fost ajutat sa reusesc. 🙂
spre deosebire de tine insa eu nu am citit in adolescenta. am
inceput sa citesc cred ca prin clasa a 11-a, pana atunci nu
citisem decat carti de povesti si legendele olimpului cand eram
mic de tot.
nu stiu nimic despre Osho, nu am auzit niciodata de el. stii
cumva daca pot gasi cartile lui la biblioteca? momentan nu prea
am bani de dat pe carti…
nu stiu daca sunt si le biblioteca,dar sa stii ca nu sunt
scumpe in librarii:)