daca mi-ar fi spus cineva ca o sa ajung sa dau sfaturi in ceea ce priveste
problemele sentimentale probabil ca nu l-as fi crezut.
insa am ajuns sa fac asta. nu pot spune ca dau sfaturi minunate insa daca imi
sunt cerute atunci de ce nu?
vad lucrurile foarte simplu in ceea ce priveste iubirea. e cam cum era
conjunctia la logica daca iti mai aduci aminte.
el iubeste ea iubeste ok
el nu iubeste ea iubeste da-l dracu
el iubeste ea nu iubeste da-o dracu
el nu iubeste ea nu iubeste sado-maso
daca cel putin unul dintre cei doi nu iubeste atunci care mama-masii mai este
rostul unei relatii? nu o sa pot accepta in vecii vecilor explicatia pe care
mi-o dadea cineva in urma cu putin timp cum ca pofta vine mancand. daca nu
iubesti pe cineva dupa o luna nu ai cum sa te indragostesti de el dupa 2 ani.
decat daca neuronul tau se misca incredibil de lent. sau daca subiectul
dragostei tale se imbogateste intre timp.
iubirea in esenta este un subiect al naibii de simplu dar care devine
complicat din cauza ca ataca o zona a sufletului nostru pe care nu suntem
invatati sa o controlam. invatarea asta se dobandeste cu timpul.
in ultimul timp a trebuit sa dau cateva sfaturi pe probleme sentimentale. si
le-am dat. am avut insa grija de a preciza inainte ca sunt sfaturile unui tip
care nu este capabil sa aiba o relatie de lunga durata prin urmare sfaturile
sunt urmate pe propria raspundere.
analizand sfaturile pe care le-am dat cred ca imi dau seama de ce relatiile
mele nu functioneaza: pentru ca prin compromis eu nu inteleg sclavie.
oamenii cand iubesc fara sa vrea devin sclavii subiectului iubirii lor. vor
sa le faca mereu pe plac, vor sa-i vada mereu fericiti, pentru asta fiind in
stare sa se sacrifice pe ei insisi. conform schemei de mai sus, in cazul in care
iubirea este reciproca atunci relatia este minunata. pentru urmatoarele doua
cazuri insa apar problemele. pentru ca cel care iubeste devine sclavul celui
iubit insa partenerul in loc sa devina la randul lui sclavul celuilalt partener,
din cauza ca nu iubeste devine stapan in relatie. si isi permite din ce in ce
mai multe pana ce la un moment dat se crede stapan absolut peste cel care
iubeste. orice incercare de razvratire a acestuia va fi privita ca un afront
direct si va fi reprimata cu violenta.
de aceea sfatul meu atunci cand unul dintre cei doi nu (mai) iubeste este
intotdeauna acelasi: mergi mai departe. oricat te-ai sacrifica nu ai cum sa
mentii o relatie in care unul dintre cei doi nu se implica. nu este cel pe
care-l iubesti ultimul om de pe lumea asta. o sa gasesti altul care o sa merite
iubirea ta.
iubirea este minunata. daca nu este asa atunci inseamna ca nu merita.
e simplu:
el iubeste ea iubeste ok
el nu iubeste ea iubeste da-l dracu
el iubeste ea nu iubeste da-o dracu
el nu iubeste ea nu iubeste sado-maso
da, Victor, iti dau dreptate 🙂 daca nu exista acel "click",
acel "ceva" la care amandoi sa raspunda, sa fie receptivi,
consider ca relatia nu are sanse de reusita … desigur, ma
refer aici la relatie bazate pe dragoste, pe iubire 🙂 … te
amagesti daca crezi ca iubirea, indragosteala, cum imi place
mie sa spun, poate veni in timp 🙂
"Iubirea este minunata", articolul tau potrivit.
Ma intrebam daca o relatie poate exista fara de alti prieteni
in afara de iubita, gandindu-ma la desele certuri dintr-o
relatie care survin din cauza apropiatilor.
nu cred ca o relatie poate rezista fara de alte persoane
adiacente, ca sa ma exprim asa. atunci cand in viata unui om
exista numai cel/cea pe care o iubeste inevitabil va veni
momentul in care indiferent cat de perfecta va fi acea persoana
se va plictisi de ea si va dori ceva nou.
un cuplu de indragostiti aflat pe o insula pustie va sfarsi
impartind insula in doua jumatati si pornind razboi unul
impotriva altuia. :))
desigur ca nici atunci cand in relatie isi baga fiecare
nasul si vine cu cate o idee proprie nu e bine insa in acest
caz exista o diversitate, vezi si alte fete, ai si alti oameni
cu care poti comunica despre lucruri in legatura cu care nu
poti vorbi cu cel/cea pe care il iubesti.
daca cei doi se iubesc cu adevarat atunci vor sti sa treaca
peste opiniile posibil negative ale prietenilor sau familiei.
"Psihologia arata ca au o tendinta de stabilizare starile
sufletesti repetate si ca, mentinute cu vointa, duc la o
adevarata nevroza. Orice iubire e un monoideism voluntar la
inceput, patologic pe urma…
Trebuie sa se stie ca si iubirea are riscurile iei.Ca aceia
care se iubsesc au drept de viata si de moarte,unul asupra
celuilat" Camil Petrescu
referitor la prima parte a comentariului tau la concluzia
asta am ajuns si eu. am spus-o in alte articole cu niste
cuvinte mult mai apropiate de limba romana. adica dupa ce treci
prin mai multe povesti de iubire realizezi ca iubirea asta nu e
un atat de mare lucru si ca exista forme de iubire cel putin la
fel de frumoase…iar daca nu ajungi la concluzia asta inseamna
ori ca esti prost ori ca esti masochist. :))
in ceea ce priveste citatul din Camil Petrescu, parerea mea
este ca iubirile astea pasionale se sting cel mai repede. 🙂